În fiecare an, pe 6 ianuarie, preoţii sfinţesc apele, iar cei care se stropesc sau se îmbăiază în apa sfinţită sunt feriţi de rele şi boli. Nu este bine să te speli pe cap sau să speli haine, pentru că „se spurcă apele”, potrivit superstiţiilor din popor.

Numită și Epifania sau Teofania, iar în popor Bobotează, este prima sarbătoare a noului an, dar prin caracterul sau iniţiatic marchează începutul vieții creștine – botezul „Nimeni nu poate fi creștin fără botez”.

Sărbătoarea aminteşte de momentul în care Iisus Hristos, la vârsta de 30 de ani, a fost botezat de Sfântul Ioan Botezătorul în râul Iordan.

În trecut cele două sărbători Crăciunul şi Boboteaza erau sărbătorite împreună. De aceea, unele credinţe şi semnificaţii sunt comune sau au migrat de la o sărbătoare la cealaltă.

Sudul Moldovei este un spaţiu înconjurat de mai multe ape (Siret, Prut şi Dunăre). De aceea toate tradiţiile şi obiceiurile care implică ritualuri şi credinţe ce implică prezența apei sunt amplificate. S-au dezvoltat şi s-au păstrat multă vreme obiceiuri precum Caloianul, paparudele și legarea suratelor.

„ Boboteaza capătă în zona noastră valențe cosmice prin legătura dintre ape. În credința populară toate apele curgătoare se unesc în Apa Sâmbetei care ajunge până pe lumea cealaltă”, a explicat preotul Daniel Popa de la Arhiepiscopia „Dunării de Jos” pentru „Adevărul”.

Agheasma mare

Credincioşii şi preoţii consideră că apa de la Bobotează are o putere deosebită, pentru că a fost sfinţită printr-o îndoită chemare a Sfântului Duh, iar sfinţirea are loc chiar în ziua în care Mântuitorul s-a botezat în apele Iordanului.

Apa sfinţită la biserică pe 6 ianuarie şi luată de credincioşi nu se strică niciodată. Apa este folosită la Botez pentru a arăta că așa cum acesta este un element esențial pentru viața trupului, tot așa este Duhul Sfânt necesar pentru viața spirituală a ființei umane, atât pentru suflet, cât și pentru trup.

„Hristos nu avea nevoie să fie botezat de către Ioan, pentru că era fără de păcat, dar a făcut-o pentru a arata fiecărui om că are nevoie de curățire și de schimbare. Înnoire înseamnă că omul cel vechi al păcatului neascultării trebuie să moară, că să se nască omul cel nou”, spune preotul Daniel Popa.

La finalul Sfintei Liturghii, se săvârșește Sfințirea cea Mare a apei. Această apă pe care Duhul Sfânt o sfințește este apă de binecuvântare, apă de sfințire a sufletului și a trupului și a naturii înconjurătoare, dar și motiv de bucurie pentru oamenii care o primesc cu credință, evlavie și dragoste. Acesta este motivul pentru care agheasma nu se strică niciodată, spun preoții.

În localitățile care se află aproape de o apă curgătoare, preotul iese şi face slujba acolo. Acest alai, de la biserică la râu, era însoţit în trecut de zgomote, împuşcături și pocnituri de bici, ce aveau menirea de a îndepărta duhurile rele.

Sfinţirea cea mare a apei sau Slujba agheasmei mari are rol purificator şi de aceea tot ce este impur trebuia indepărtat. Caii se împodobeau frumos, dar toate animalele din gospodăria omului primeau sfințirea pe care preotul sau chiar credincioşii o făceau prin stropire.

Arătarea Fiului lui Dumnezeu lumii

„Până la momentul botezului, Iisus Hristos a fost necunoscut lumii. Dumnezeu Fiul devenit Om din iubire pentru oameni, se arată și celelalte două Persoane ale Preasfintei Treimi”, explică preotul Daniel Popa.

Iisus Hristos a apărut în public odată cu Botezul în râul Iordan.

Glasul Tatălui ceresc s-a auzit zicând: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit" (Matei 3, 17).

Aruncarea crucii în apă

Preotul, la sfârşitul slujbei de Bobotează, se duce la apă unde va arunca o cruce de lemn special făcută pentru acest moment.

Mai mulți bărbați se aruncă în apă ca să o aducă înapoi, iar cel care va scoate crucea din apă va avea binecuvântarea lui Dumnezeu pentru tot anul. Gestul este considerat un act de bărbăţie şi de rezistență la frig prin învingerea gerului Bobotezei.

Chiralesa-Sfinţirea caselor

Tot de Bobotează, preotul sfințește casele cu apă care a fost sfințită în dimineața aceea după Liturghie. Oamenii țîn post negru până la venirea preotului și beau din această apă sfințită.

Preotul este precedat de copii îmbrăcăți în cămăși albe, care sună din clopoței și deschid calea preotului, strigând „Kira Leisa”, ce provine din grecesul „Kyrie Eleison” (Doamne miluiește). Pe lângă Troparul Bobotezei, copii cânta colinde speciale care descriu minunea care a avut loc la Iordan (Botezul lui Iisus). Aceasta este colindarea de Bobotează.

Credinţe şi ritualuri populare

Dacă este frig, se pregătește o cruce de gheață, pentru a marca locul slujbei de Bobotează.

Se credea că dacă, în dimineața Ajunului de Bobotează, pomii erau încărcați cu promoroacă, aceștia vor avea rod bogat.

Visarea ursitului

În noaptea de Bobotează, tinerele fete își visează ursitul, conform superstițiilor din popor. Ele își leagă pe inelar un fir roșu de mătase și o bucățică de busuioc. Busuiocul se pune și sub pernă.

Fetele care cad pe gheață în ziua de Bobotează pot fi sigure că se vor mărita în acel an.

Boboteaza înglobează elemente specifice de reînnoire a timpului calendaristic, la riturile creștine adăugându-se practici populare de purificare a spațiului și de alungare a spiritelor malefice.