În Principatele Române, în Evul Mediu, dar și în zorii modernității, la sate și în mahalale existau obiceiuri sexuale pe care lumea contemporană le-ar considera de neacceptat. De exemplu, socrul își ajuta fiul în noaptea nunții, același drept avându-l și nașul.

Ideea despre sexualitate și sex s-a schimbat de-a lungul timpului pe teritoriul de astăzi al României. În Evul mediu, precum și în zorii modernității, în Principatele Române, existau practici sexuale, legate mai ales de noaptea nunții, considerate astăzi inacceptabile. Printre altele, aceste obiceiuri se leagă de prima experiență sexuală a tinerilor însurăței și de rolul părintelui și al nașului de cununie în toată această poveste. Atât tatăl, cât și mama mirelui serveau drept inițiatori ai cuplului în materie de sex. La fel și nașul de cununie. Aceste experiențe considerate astăzi total nefirești au fost deduse de specialiști prin intermediul literaturii orale populare, prin intermediul snoavelor și a cântecelor de bâlci. În viața de zi cu zi, acestea erau subiect tabu, care se făcea, nu și despre care se vorbea.

Tata socru, mentor al fiului și primul bărbat al nurorii

În trecut, nunta era o afacere cât se poate de serioasă. În multe cazuri nu ținea cont de sentimentele viitorilor soți, ci mai degrabă de legăturile sociale și oportunitățile economice care s-ar putea ivi în urma mariajului.

Nunta propriu-zisă era precedată de negocieri între viitorii cuscri, părinți ai mirilor, privind zestrea și beneficiile reciproce ce decurgeau în urma mezalianței.

Totodată, deosebit de important era faptul ca măcar mireasa să nu mai fi avut experiențe sexuale înainte nunții - pe scurt, să fie virgină.

De cealaltă parte, mirele trebuia să fie capabil să „consume” căsătoria în noaptea nunții, prin deflorarea miresei - pentru că principalul efect al mariajului trebuia să fie procreerea, asigurarea de urmași.

De altfel, unul dintre puținele în cazuri în care femeia putea cere desfacerea căsătoriei era tocmai incapacitatea mirelui de a-și face datoria maritală, din punct de vedere sexual.

În cazul în care mirii, care abia se cunoșteau uneori, se aflau la prima experiență sexuală, lucrurile puteau deveni complicate. Specialiștii în istorie și antropologie spun că inclusiv în Principatele Române, în astfel de cazuri interveneau părinții mirelui și chiar nașul de cununie. Astfel, tatăl mirelui își învăța băiatul cum să procedeze în noaptea nunții și chiar îi făcea treaba la început.

Aceste obiceiuri, tabu de altfel în societatea românească, ca un fel de secrete de familie, sunt devoalate prin snoave, povești și bârfe de bâlci. Ele nu sunt susținute de date clare, de obiceiuri spuse și practicate în mod răspicat.

Antropologul, etnologul și specialistul în istoria religiilor Andrei Oișteanu vorbește despre posibilitatea existenței acestor practici în lucrarea sa „Sexualitate și societate. Istorie, religie și literatură”.

„Există în cultura tradițională românească date care să ateste relații sexuale între socrul-mare și noră? Este atestat un tip de povești populare (un fel de snoave) în care mirele nu poate să dezvirgineze pe mireasă (pentru că îi e frică, fiindcă nu știe cum să procedeze etc.) și o face tatăl-socru în locul său. Socrul-mare își dezvirginează nora”, arată Andrei Oișteanu în lucrarea menționată.

Povești sexuale incredibile din folclorul românesc

Snoavele sau poveștile românești despre aportul tatălui-socru la „consumarea” relației în noaptea nunții sunt din aproape toate regiunile etnografice. Personajele sunt alese cu grijă din rândul altor etnii, evrei sau romi, tocmai pentru a masca acest subiect tabu cu încărcătură pornografică, nepotrivită moral creștinilor ortodocși.

Dar, așa cum arată Andrei Oișteanu (cercetător român, de origine evreiască), în ciuda disimulării, toate aceste povești sunt de fapt specifice foclorului românesc.

„Interesant este faptul că în aceste povești personajele nu sunt români, ci <străini>( evrei, romi etc.). Dar, analizate cu atenție, se vede că ele nu fac parte propriu-zis din folclorul evreiesc sau din cel țigănesc, ci sunt povești populare românești puse pe seama unor alogeni. Fiind <păgâni>, <necreștini> etc., pe seama <jidanilor> și <țiganilor> se pot pune orice năzdrăvănii. Probabil că povestitorii populari au ales această soluție din cauza formulelor <pornografice> folosite și mai ales din cauza subiectului tabu al poveștii”, adaugă Andrei Oișteanu.

Cunoscută, în acest sens, este de exemplu, o poveste din Muntenia, culeasă tocmai în anul 1932. Povestea îi care protagoniști, evident, pe doi însurăței evrei. Ițic, personajul principal, nu-și deflorează mireasa, de frică. Atunci intervin părinții mirelui. Povestea spune că socrul și soacra miresei fac sex în fața însurățeilor care să le arate cum se face. Cum lecția nu a dat roade, socrul-mare trece la fapte și o dezvirginează el pe noră. „Ai văzut, băiete? Așa să faci și tu!”, îi spune băiatului.

Într-o altă poveste, de această dată din Banat, culeasă de folcloristul Emilian Novacoviciu, personajele principale sunt romi. Dar practica este aceeași. Mirele virgin se teme să defloreze mireasa, iar tatăl face treaba în locul lui.

În alte povești din Transilvania nu se mai merge pe ocolite, adică poveștile nu mai sunt puse în cârca romilor sau evreilor. Protagoniștii sunt români get-beget. Practicile sunt însă aceleași. Tatăl are rolul de inițiator al băiatului neexperimentat și în cazul în care nu pricepe lecția, îi arată practic „cum se face“, întreținând relații sexuale cu nora.