Oamenii sunt cel mai puțin fericiți între 45 și 55 de ani (studiu)
Starea de bine a oamenilor are forma unei curbe în ''u'', cu o scădere a tonusului după 30 de ani, arată un studiu amplu, realizat de cercetători anglo-saxoni și publicat în revista medicală britanică The Lancet.
Studiul dezvăluie, în mod paradoxal, că oamenii nu se simt cel mai fericiți la 20 de ani — când nimic nu li se pare imposibil — sau la 30 — cu împlinirea profesională și familială caracteristice acestei vârste — și nici după 40 de ani — după ce copiii pleacă de acasă și părinții sunt mai liberi, ci la 60. Perioada când nefericirea este cea mai mare se întinde de la 45 la 55 de ani. Oamenii de știință anglo-saxoni s-au ocupat în cadrul studiului de evoluția stării de bine la diferite vârste, relatează madame.lefigaro.fr.
În definirea stării de bine ei au reținut trei variante. Una constă în a te simți fericit și a te bucura de plăceri ca un adevărat hedonist. A doua ține mai mult de sentimentul datoriei împlinite, iar a treia, de eudemonism (doctrină morală care consideră că scopul conduitei umane este fericirea), fiind resimțită după găsirea unui sens în viață.
Bazându-se pe un sondaj de mare amploare, desfășurat de The Gallup World Poll în peste 60 de țări, cercetătorii au constatat că nivelul fericirii urmează o curbă. Oamenii sunt tot mai puțin fericiți între 25 și 40 de ani, apoi nivelul fericirii continuă să scadă, schimbând ulterior sensul pentru a atinge culmea în jurul vârstei de 60 de ani. Rezultatul confirmă faimoasa curbă în formă de 'u' — teorie lansată de economiștii David G. Blanchflower și Andrew J. Oswald într-un studiu din 2013, care îi privea îndeosebi pe europeni.
Cauzele nu au fost explicate științific, însă se presupune că în jurul vârstei de 40 de ani presiunile vieții sunt cele mai intense: copii adolescenți sau care se lansează cu greu în viața activă, credite de rambursat și părinți care îmbătrânesc și au nevoie de îngrijiri. Și la locul de muncă se desfășoară o bătălie grea pentru promovare sau pentru simpla rămânere în firmă.
Vârsta cuprinsă între 50 și 60 de ani pare a aduce înțelepciune. După ce oamenii și-au construit o carieră și o familie, se bucură de ele, ambițiile scad și intervine eliberarea de o anumită presiune. Experiența de viață se acumulează și oamenii îmbătrânesc tot mai frumos, aflând că nici sexualitatea nu dispare la apariția ridurilor.
Apogeul stării de bine în jurul vârstei de 60 de ani este valabil însă doar în cazul locuitorilor cu venituri ridicate din țări anglo-saxone, ca Statele Unite, Canada, Marea Britanie, Irlanda, Australia și Noua Zeelandă, fiindcă traiul este mai bun acolo unde există politici bune în privința pensionării, a sănătății și a ocupării persoanelor vârstnice. Nu același lucru se întâmplă în Europa de Est și fosta Uniune Sovietică, regiuni în care, dimpotrivă, starea de bine scade odată cu vârsta. În Africa însă, unde o persoană în vârstă este o referință respectată de ceilalți, nivelul stării de bine nu variază cu vârsta.
Persoanele intervievate asociază percepția asupra fericirii cu sănătatea fizică, considerând că episoadele depresive, bolile legate de vârstă — ca artrita, care produce mari dureri — alterează starea de bine. Să fii bătrân și fericit pare a fi cheia longevității. Ce poate aduce, însă, fericirea la bătrânețe? Diverse ocupații, hobby-uri, întâlniri, arată studiul English Longitudinal Study of Ageing, trecut în revistă de cercetători. Acesta demonstrează că aproape o treime din oamenii cel mai puțin fericiți mor înaintea celor care sunt mulțumiți, indiferent de vârstă, sex, sănătate fizică sau mentală și de factori socio-demografici. Este unul din argumentele pentru care starea de bine a persoanelor vârstnice trebuie să constituie un obiectiv politic și social al guvernelor din toate țările lumii, încheie madame.lefigaro.fr.
AGERPRES
