Este un simbol etern de confort și speranță pentru miliarde de oameni din întreaga lume. Deși nu există nicio dovadă că s-ar afla undeva în universul nostru, există locații terestre care cel puțin seamănă cu el, susțin specialiștii.

În Biblie, raiul este descris ca un „tărâm din cerul de deasupra Pământului”, unde pacea și bucuria supremă pot fi găsite în prezența lui Dumnezeu. Iar în cultura populară, el a fost mult timp descris cu „porți de perle, nori pufoși și lumini strălucitoare, celeste”.

„Majoritatea dintre noi avem un anumit concept al raiului, chiar dacă este unul format de filme precum What Dreams May Come, The Lovely Bones, sau credem că implică întâlnirea cu Morgan Freeman într-o cameră albă”, a declarat Robyn J. Whitaker, lector superior la University of Divinity din Australia, pentru dailymail.

Fotografiile din spațiul cosmic au stârnit, de asemenea, speranța că am putea zări cerul mult deasupra capetelor noastre.

De exemplu, NASA a intitulat una dintre fotografiile sale cu Saturn „Raiul albastru”, în timp ce Agenția Spațială Europeană a numit o nebuloasă îndepărtată „Scara spre cer”.

Cu toate acestea, potrivit profesorului Whitaker, adevărul este că raiul este o „viziune utopică” în mintea noastră, despre care nu s-au găsit încă dovezi fizice.

Pentru creștini, ideea că morții se află în rai sau se bucură de paradis aduce adesea alinare celor îndoliați și speranță celor care suferă sau sunt pe moarte.

Dar, în credința creștină, raiul era inițial mai mult despre locul în care trăia Dumnezeu, nu despre destinația finală a omenirii dacă trăiește o viață neprihănită.

N.T. Wright, profesor de Noul Testament și Creștinism timpuriu la Universitatea St Andrews, a declarat că modul în care oamenii vorbesc acum despre cer este „profund nebiblic și înșelător”.

„Practic, întreaga tradiție occidentală a luat o turnură greșită imaginându-și că scopul jocului este să mergem în rai când murim”, a declarat profesorul.

Lari Launonen, filosof la Universitatea Helsinki din Finlanda, a declarat că multor teologi nu le place cuvântul „rai”, deoarece „evocă ideea unei realități eterice cu suflete plutind în jur”.

La începutul Bibliei, în Cartea Genezei, ni se spune că cerul este creat de Dumnezeu împreună cu Pământul. Acest lucru contrazice teoria Big Bang-ului, general acceptată de oamenii de știință, conform căreia universul a explodat într-un singur punct minuscul.

Autorii Bibliei și-au imaginat Pământul ca fiind plat, cu tărâmul morților sub noi și o cupolă deasupra Pământului care îl separă de ceruri.

Desigur, știm că Pământul nu este plat, iar acest „univers cu trei niveluri nu are niciun sens pentru o minte modernă”, potrivit lui Robyn J. Whitaker, lector superior la Universitatea de Divinitate din Australia

Dar a contribuit la consolidarea teoriei conform căreia cerul se află în stele, vizibil de pe Pământ -o teorie care continuă să circule în epoca modernă.

În 1994, au circulat știri conform cărora telescopul spațial Hubble a surprins o fotografie a unui oraș ceresc strălucitor de la marginea universului -presupusul paradis.

Cu toate acestea, minunățiile cosmosului returnate de telescoapele spațiale de mare adâncime precum James Webb inspiră credința într-un fel de divinitate acolo, afară.

Locații terestre care seamănă cu Raiul

Deși nu există nicio dovadă că raiul se află undeva în universul nostru, există locații terestre care cel puțin seamănă cu el.

În Biblie, Grădina Edenului-unde au locuit Adam și Eva înainte, este paradisul terestru care seamănă cel mai mult cu raiul.

Potrivit profesorului Whitaker, Grădina Edenului este „izbitor de asemănătoare” cu grădinile regale persane (paridaida) din viața reală, care datează încă din anul 4000 î.Hr.

Aceste grădini de origine iraniană veche aveau un design dreptunghiular sau simetric și erau pline de incinte zidite, fântâni cu apă și pomi fructiferi.

Cea mai veche grădină persană despre care există date a aparținut lui Cyrus cel Mare, în capitala sa de la Pasargadae, acum un sit din patrimoniul mondial la nord-est de Shiraz, Iran.

Printre grădinile persane construite mai recent și care încă mai există se numără Grădina Eram din Shiraz, despre care se crede că datează din secolul al XII-lea. Aceste situri remarcabile vor fi, probabil, cât se poate de aproape de a fi martori ai raiului pe Pământ.

„Raiul sau paradisul din Biblie este o viziune utopică, concepută nu numai pentru a inspira credința în Dumnezeu, ci și în speranța că oamenii ar putea întruchipa valorile iubirii și reconcilierii în această lume”, a declarat profesorul Whitaker.

Desigur, existența raiului în afara universului nostru depinde în întregime de propriul sistem de credințe și de persoana de la care cauți îndrumare.

Profesorul Stephen Hawking, fizicianul englez care a murit în 2018, nu credea în Dumnezeu sau într-un creator și numea raiul „o poveste de basm”.

Conform unei teorii, faptul că toți am trecut de la inexistență (înainte de concepție și naștere) la existență (viață) înseamnă că am putea exista într-o formă sau alta după moarte.