Oamenii de ştiinţă au identificat o potenţială sursă de metan pe Marte
O adiere de metan detectată pe Marte de robotul Curiosity al Agenţiei Spaţiale Americane NASA ar fi fost eliberată dintr-un strat de permafrost care ar fi putut fi fracturat de un eveniment geologic, susţin oamenii de ştiinţă citaţi de The Guardian.
Este prima dată când cercetătorii au identificat o sursă potenţială de metan pe Marte, deşi comunitatea ştiinţifică continuă să fie divizată în ceea ce priveşte provenienţa acestui gaz, unii susţinând că detectările metanului pe Marte ar fi false sau că ar fi avut la origine alte surse, cum ar fi chiar robotul însuşi.
La 16 iunie 2013, instrumentele Curiosity au înregistrat o creştere a nivelului de metan în craterul Gale, o adâncitură de circa 150 de kilometri în care roverul a amartizat în luna august 2012. De atunci acesta a identificat dovezi ale variaţiilor sezoniere ale metanului, nivelurile gazului crescând şi scăzând în timpul verilor şi iernilor marţiene.
Prezenţa aparentă a metanului pe Marte a alimentat speculaţii intense care au avansat ideea că acest gaz ar proveni de la microorganismele marţiene aflate sub suprafaţă sau, potrivit unei explicaţii mai prozaice, că acesta ar indica o reacţie între rocile de olivină şi apă. Ambele procese eliberează gazul pe Pământ.
În studiul recent, Marco Giuranna şi colegii săi din cadrul Institutului Naţional de Astrofizică din Roma au pornit un instrument aflat la bordul sondei spaţiale Mars Express a Agenţiei Spaţiale Europene (ESA) pentru a căuta mai multe dovezi ale prezenţei metanului pe Marte.
Oamenii de ştiinţă au utilizat Spectrometrul Planetar Fourier (PFS) pentru a căuta metan în craterul Gale şi în jurul acestuia, din decembrie 2012 până în iulie 2014. Instrumentul a reperat metanul o singură dată, în aceeaşi zi în care Curiosity a detectat creşterea bruscă a nivelului gazului.
''Descoperirea noastră constituie prima confirmare independentă a unei detectări a metanului", a spus Giuranna. "Înaintea studiului nostru, detectările metanului de pe Marte, fie in situ, de pe orbită, fie cu ajutorul telescoapelor de pe Pământ, nu au fost confirmate de observaţii independente", a adăugat cercetătorul.
În timp ce robotul Curiosity a măsurat o concentraţie de metan de 5,78 părţi pe miliard (ppb) în craterul Gale, la 16 iunie 2013, instrumentul Mars Express a înregistrat 15,5 ppb în coloana atmosferică de deasupra craterului, potrivit unui raport al oamenilor de ştiinţă publicat în Nature Geoscience.
În încercarea de a urmări sursa metanului, oamenii de ştiinţă au divizat o regiune extinsă din jurul craterului Gale într-o reţea cu pătrate de câte 250 de kilometri pe fiecare laterală. Cercetătorii de la Institutul Belgian pentru Aeronomie Spaţială din Bruxelles au folosit modele computerizate pentru a simula un milion de scenarii diferite de emisie în fiecare pătrat. Între timp, geologi din Statele Unite şi Italia au examinat regiunea din jurul craterului căutând caracteristici ce ar putea duce la eliberarea metanului.
"În mod remarcabil, am observat că simularea atmosferică şi evaluarea geologică, efectuate independent una de cealaltă, au sugerat aceeaşi regiune de provenienţă a metanului, care se află la aproximativ 500 de kilometri est de Gale", a notat Giuranna.
Locul, cunoscut sub numele de Aeolis Mensae, prezintă o serie de falii geologice care ar fi putut fractura permafrostul din apropiere şi determina astfel eliberarea metanului captiv în interior. Alternativ, meteoriţii care au ajuns în această regiune ar fi putut sparge gheaţa.
Studiul nu avansează speculaţii despre originea metanului marţian, însă Giuranna a afirmat că identificarea unei surse reprezintă primul pas către obţinerea unui răspuns. Chiar dacă microorganismele nu s-au aflat la originea detectării, a spus el, prezenţa acestui gaz ar putea face din Marte o planetă locuibilă deoarece ar putea fi folosit ca sursă de carbon şi energie. Totodată, oamenii ar utiliza metanul captiv sub solul marţian pentru a produce substanţe chimice şi combustibil pentru rachete.
Aceste rezultate pot reaprinde dezbaterea privind existenţa metanului pe Marte. În decembrie, cercetătorii implicaţi în misiunea ExoMars Trace Gas Orbiter (TGO) a ESA au declarat că nu au detectat metan în atmosfera marţiană după momentul în care sonda spaţială a ajuns pe orbita planetei Marte.
"Rezultatele reprezintă oarecum o surpriză", a declarat Manish Patel, cercetător al Open University implicat în misiunea TGO. "Compararea acestor rezultate cu ceea ce observăm cu instrumentele aflate pe TGO, special concepute pentru vânătoarea metanului, ne va spune foarte mult".
Misiunea TGO ar putea determina dacă acest gaz provine dintr-o sursă geologică sau o sursă biologică, iar săptămâna viitoare urmează să fie publicate noi informaţii din cadrul acesteia, notează The Guardian.
Sonda TGO a fost concepută pentru a analiza gazele rare din atmosfera planetei Marte, în special metanul, care poate fi un produs rezidual al vieţii. Ea a fost lansată pe 14 martie 2016 în cadrul misiunii ExoMars, un program spaţial dezvoltat în comun de Agenţia Spaţială Europeană (ESA) şi agenţia spaţială rusă Roscosmos. ExoMars Rover urmează să fie lansat în 2020, în a doua etapă a acestei misiuni, cu scopul de a analiza probe prelevate de pe scoarţa planetei Marte şi de a căuta eventuale semnături moleculare care să ateste existenţa vieţii microbiene pe această planetă.AGERPRES
