Printre cei mai misterioși războinici antici au fost cei numiți crupellarius. În fapt, erau gladiatori recrutați doar din rândurile galilor, oameni înzestrați cu o forță fizică aparte. Se spune că erau imposibil de doborât iar prezența lor în arenele romane și rolul acestora rămâne o necunoscută.

O reconstituire modernă a unui crupellarius FOTO wikipedia

Luptele cu gladiatori erau una dintre cele mai apreciate distracții din lumea romană. Pe unde au trecut și cucerit, romanii au construit amfiteatre și arene pentru luptele cu gladiatori, din Brittania și până în Siria de astăzi, și din nordul Africii până în zona Olandei și pe limesul renan. Gladiatorii erau sclavi cu statu special, recrutați din rândul prizonierilor de război, adulați de publicul îndrăgostit de acestă distracție brutală a lumii antice. Erau super-starurile arenelor, foarte costisitori și faimoși. Printre aceștia se aflau și un corp de gladiatori misterios, puțin cunoscut, puțin atestat dar cu niște calități formidabile. Li se spunea crupellarius și erau adevărați „oameni de fier”, aproape invicibili, un coșmar pentru orice adversar în arenă sau pentru orice armată.

Luptători cu o forță hercualeană îmbrăcați complet în metal

Despre crupellarius avem puține informații. Tacitus scrie despre aceștia în secolul I d hr cu ocazia unei revolte din Galia. Tacitus spune despre acești crupellarius că erau recrutați doar din provincia Gallia, adică Franța de astăzi, din rândurile triburile celtice ale galilor, bărbați războinici, de statură înaltă și cu o forță fizică deosebită. Tradiția spunea că aceștia crupellarius era sclavi gali, din zona Lungdunum, recrutați după criterii stricte, iar statura și forța fizică erau eliminatorii. Totodată în anii 70, în zona localității Versigny, din regiunea Picardiei, Franța actuală a fost descoperită o statuetă de bronz care reprezintă un crupellarius, acei gladiatori gali.

Figurina se află astăzi în muzeul din orașul Le Fer. Forța fizică extraordinară era necesară pentru că echipamentul unui crupellarius era extrem de greu. Practic, gladiatorul gal era îmbrăcat complet în armură de metal. Era cel mai greu înarmat războinic antic. Purta o lorica segmentata( n.r. o armură romană din lame de metal), manica( armură lamelară care proteja complet brațul) pe ambele brațe, dar și apărători metalice pentru picioare, acoperind inclusiv coapsele. Pe cap purta un coif de gladiator, complet închis, doar cu câteva găuri pentru ochi și gură. Un asemenea luptător era înarmat cu un gladius și un scut rotund de mici dimensiuni. Nu se știe cum lupta exact în arenă, doar se bănuiește că înfrunta de obicei fie un gladiator foarte ușor înarmat care compensa prin agilitate, fie tot un gladiator bine echipat. Strategia sa era una a răbdării, pentru că se mișca greu. Profita de echipamentul inexpugnabil și își epuiza adversarul, așteptându-l să greșească și să se apropie suficient de mult pentru a-l lovi decisiv.

O forță feroce de ”tancuri umane”

Deși nu există surse clare care să arate cât de eficient sau de temut era un crupellarius în arenă, Tacitus oferă însă dovezi privind forța de apărare a acestor ”oameni de fier„ în luptă cu legiunile romane. Mai precis, Tacitus povestește un episod petrecut în anul 21 d Hr, în timpul domniei împăratului Tiberius. Iulius Florus și Iulius Sacrovir au declanșat în Galia o revoltă a triburilor aeduilor, neamuri galice care nu mai doreau să plătească impozitele către romani. Rebelii ca să se apere împotriva trupelor romane i-au folosit pe acești gladiatori gali numiți crupellarius să lupte în primele rânduri.

Aceștia ocupau centrul liniei de apărare. Bătălia decisivă s-a dat în apropiere de Augustodunum, adică Autun, din Franța de astăzi. Tacitus spune că legionarii romani nu au putut trece de acești crupellarius, care formau efectiv un zid de metal. Erau invulnerabili în fața armelor obișnuite. După câteva atacuri soldații romani erau epuizați, o parte răniți grav de crupellarius iar situația se complica pentru armata romană. În acel moment, comandații romani au ordonat soldaților să pună mâna pe securi și târnăcoape. Legionarii romani au lovit în crupellarius ca în ziduri, la asediu. Doar așa au putut să-i răstoarne. Mulți, sub greutatea echipamentului nu s-au putut ridica fiind ușor de capturat. Rebeliunea a fost stinsă, iar crupellarius au dispărut în mod misterios de pe scena istoriei.