O tânără olandeză în vârstă de 28 de ani urmează să fie eutanasiată săptămâna viitoare. Zoraya ter Beek a primit recent aprobarea finală pentru moarte asistată, după un proces de trei ani și jumătate, conform unei legi adoptate în Olanda în 2002.

Cazul ei a declanşat un val de controverse chiar şi în ţara sa natală, unde această procedură este prevăzută în legislaţie. Asta pentru că moartea asistată pentru persoanele cu afecțiuni psihiatrice în Olanda rămâne neobișnuită, deși numărul acestora este în creștere. În 2010, au existat două cazuri care implicau suferințe psihiatrice, în timp ce în 2023, au fost 138, adică un procent de 1,5% din cele 9.068 de decese prin eutanasie.

Pentru Zoraya ter Beek calvarul a început încă din copilărie, pentru că suferă de depresie cronică, anxietate, traume și tulburări de personalitate nespecificate. În plus, a fost diagnosticată şi cu autism. Când și-a întâlnit partenerul, a sperat că acesta va fi salvatorul ei şi că mediul sigur pe care el i l-a oferit o va vindeca.

De ce a decis să solicite eutanasierea

Din păcate pentru ea, în ciuda tratamentelor intensive, a terapiei şi a celor peste 30 de ședințe de terapie electroconvulsivă (ECT), nu a putut scăpa de gândurile sinucigaşe şi a continuat să se automutileze.

„În terapie, am învățat multe despre mine și despre mecanismele de adaptare, dar asta nu a rezolvat problemele principale. La începutul tratamentului, începi cu speranță. Am crezut că mă voi face bine. Dar, cu cât durează mai mult tratamentul, începi să îți pierzi speranța”, a mărturisit Zoraya ter Beek.

După 10 ani în care a încercat orice au crezut medicii că ar putea-o ajuta, moartea a rămas pentru ea ultima soluţie. Singurul motiv pentru care nu şi-a luat singură viaţa a fost impactul pe care l-a avut sinuciderea unei colege asupra familiei ei. Atunci a luat decizia de a solicita eutanasierea.

„Am terminat terapia electroconvulsivantă în august 2020 și, după o perioadă în care am acceptat că nu mai exista niciun tratament, am depus o cerere de moarte asistată în decembrie același an. Este un proces lung și complicat. Nu e ca și cum ai cere moarte asistată într-o zi de luni și ai fi mort până vineri”, a spus ea.

Un articol despre cazul ei, publicat în aprilie, a fost preluat de presa internațională, stârnind un val de proteste care i-a provocat o imensă suferință. Zoraya ter Beek a declarat că este de înțeles că cazuri problema mai largă a legalității morții asistate, precum şi cazul ei sunt controversate, dar că este pe deplin conştientă de ceea ce îşi doreşte.

„Oamenii cred că, atunci când ești bolnav mintal, nu poți gândi limpede, ceea ce este insultător”, a declarat ea pentru The Guardian . „Înțeleg temerile pe care unii oameni cu dizabilități le au în legătură cu moartea asistată și îngrijorările legate de faptul că oamenii sunt presați să moară. Dar în Olanda avem această lege de mai bine de 20 de ani. Există reguli foarte stricte și este foarte sigur”, a explicat tânăra.

Legislaţia din Olanda prevede că, pentru a fi eligibilă pentru eutanasiere, o persoană trebuie să se confrunte cu „suferințe insuportabile, fără nicio perspectivă de ameliorare”. De asemenea, o altă condiţie este aceea ca persoana să fie pe deplin informată despre ceea ce înseamnă asta și să fie competentă pentru a lua o astfel de dec

„Am fost mult timp pe o listă de așteptare pentru evaluare, pentru că sunt atât de puțini medici dispuși să se implice în moartea asistată pentru persoanele cu suferințe psihice. Apoi trebuie să fii evaluat de o echipă, să ai o a doua opinie cu privire la eligibilitatea ta, iar decizia lor trebuie să fie revizuită de un alt medic independent. În cei trei ani și jumătate cât a durat acest lucru, nu am ezitat niciodată în privința deciziei mele. M-am simțit vinovată, am un partener, o familie, prieteni și nu sunt oarbă la durerea lor. Și m-am simțit speriată. Dar sunt absolut hotărâtă să merg până la capăt”, a explicat Zoraya ter Beek.

„Pentru mine, va fi ca și cum aș adormi”

După ce săptămâna trecută a primit şi ultima aprobare de care avea nevoie, tânăra de 28 de ani s-a întâlnit cu echipa medicală care o va asista, pentru a se stabili ultimele detalii.

„Mă simt ușurată. A fost o luptă atât de lungă”, a mărturisit ea. „Vor începe prin a-mi administra un sedativ și nu-mi vor da medicamentele care îmi opresc inima decât atunci când voi fi în comă. Pentru mine, va fi ca și cum aș adormi. Partenerul meu va fi acolo, dar i-am spus că este în regulă dacă trebuie să părăsească încăperea înainte de momentul morții. Acum a sosit momentul, suntem pregătiți pentru asta și găsim o anumită pace. Și eu mă simt vinovată. Dar, uneori, când iubești pe cineva, trebuie să îl lași să plece”, a încheiat Zoraya ter Beek.