Oamenii preistorici au asistat în urmă cu 70.000 de ani la un fenomen cosmic unic: o altă stea a trecut prin apropierea sistemului solar la o distanţă mai mică de 1 an lumină de Soare, perturbând traiectoriile prin spaţiu ale mai multor obiecte din Norul Oort, un nor format din trilioane de comete care se întinde până la 1 an lumină distanţă de Soare şi al cărui exterior marchează limita sistemului solar, conform unui nou studiu realizat la Universitatea Complutense din Madrid şi publicat în ultimul număr al revistei Monthly Notices of the Royal Astronomical Society: Letters, informează Space.com.

În 2015 o echipă de cercetători a anunţat că o pitică roşie denumită "steaua lui Scholz" s-ar fi apropiat până la mai puţin de 1 an lumină de Soare în urmă cu 70.000 de ani. În termeni astronomici, raportat la stele, această distanţă este infimă. Cea mai apropiată stea de Soare în prezent este Proxima Centauri, aflată la aproximativ 4,2 ani lumină distanţă. Astronomii au ajuns în 2015 la această concluzie măsurând viteza şi traiectoria stelei lui Scholz, care se deplasează prin spaţiu însoţită de un companion, o pitică brună (clasă de obiecte cosmice care sunt de fapt "stele ratate")

Steaua lui Scholz a trecut pe la marginea sistemului solar într-o perioadă în care primii oameni moderni încă împărţeau planeta cu oamenii de Neanderthal. Strămoşii noştri care se uitau pe cer acum 70.000 de ani au văzut o stea care dădea o lumină roşie, difuză.

Noul studiu confirmă concluziile anunţate de cercetători în 2015, aducând noi dovezi ale trecerii stelei lui Scholz. Echipa coordonată de Carlos de la Fuente Marcos, de la Universitatea Complutense din Madrid, a analizat 339 corpuri din Sistemul Solar care au orbite hiperbolice - orbite în forma literei V şi nu circulare sau eliptice.

Nuestros antepasados pudieron ver la estrella de Scholz, que durante la prehistoria se adentró en los confines del sistema solar y alteró el movimiento de algunos objetos transneptunianos. https://t.co/Mxy4zUXQ1v pic.twitter.com/5sdOTckkH9

— Agencia Sinc (@agencia_sinc) March 21, 2018

Obiectele care au orbite hiperbolice ar fi putut, teoretic, să provină din spaţiul interstelar, aşa cum este asteroidul Oumuamua, primul vizitator cunoscut al Sistemului Solar care provine de pe orbita altei stele decât Soarele. O altă explicaţie pentru existenţa obiectelor cu orbite hiperbolice este că acestea făceau parte din sistemul solar dar traiectoriile lor au fost modificate de interacţiunea gravitaţională cu alte obiecte mari - aşa cum sunt planetele sau, în acest caz, o altă stea. Traiectoriile obiectelor din Norul Oort ar fi putut fi afectate chiar şi de rotaţia discului galactic al Căii Lactee.

"Apelând la simulări pe calculator, am calculat radianţii sau poziţiile pe cer de unde par să origineze toate aceste obiecte cu orbite hiperbolice. În principiu, ne-am fi aşteptat ca aceste poziţii să fie uniform răspândite pe cer, în special în cazul obiectelor care provin din Norul Oort. Ceea ce am descoperit însă este foarte diferit: o acumulare de radianţi semnificativă din punct de vedere statistic. Această supradensitate pronunţată apare proiectată în direcţia constelaţiei Gemini, ceea ce corespunde întâlnirii cu steaua lui Scholz", a explicat Fuente Marcos într-un comunicat.

Oumuamua nu face parte din grupul Gemini, şi astfel, acest asteroid bizar, de forma unui trabuc, pare să provină, într-adevăr, din alt sistem solar, mai susţin cercetătorii. Aceştia au identificat şi alte opt corpuri cosmice a căror origine pare să fie exterioară Sistemului Solar, printre care şi cometa ISON, distrusă în urma trecerii pe la periheliu în noiembrie 2013.AGERPRES

Distribuie Distribuie Comentarii