O să aveți un șoc! Un judecător arată cum ajunge un criminal să facă doar 5 ani de închisoare și un violator doar 3! Mulțumită PSD, Iordache și Nicolicea!
O să aveți un șoc! Un judecător arată cum ajunge un criminal să facă doar 5 ani de închisoare și un violator doar 3! Mulțumită PSD, Iordache și Nicolicea! Judecatorul Daniela Panioglu, de la Sectia Penala a Curtii de Apel Bucuresti, explica mecanismele prin care actuala legislatie penala permite infractorilor sa primeasca pedepse usoare pentru infractiuni foarte grave.
Atat noul cod penal care a diminuat pedepsele, cat si legea recursului compensatoriu care a permis iesirea mai rapida din inchisoare a celor condamnati au dus la cresterea alarmanta a criminalitatii, in special a infractiunilor comise cu violenta, arata judecatorul Daniela Panioglu.
"Am dorit sa se cunoasca, pe scara cat mai larga, impotenta legii penale de a apara partea corecta a societatii.
L-am considerat un subiect de actualitate, intrucat se efecueaza, in continuare, mutilari ale legislatiei penale, printre care relaxarea conditiilor privind liberarea conditionata.
In plus, nu se doreste reevaluarea recursului compensatoriu.
Consider ca o informare corecta si obiectiva ajuta la constientizarea realitatii", arata judecatorul Daniela Panioglu in introducerea articolului trimis pe adresa redactiei Ziare.com si pe care il redam integral in cele ce urmeaza.
Cu rabojul, la socoteala pedepsei
Ca sa se inteleaga cu ce instrumente lucreaza, in prezent, judecatorul in materia penalului si cum au inteles legiuitorii sa reglementeze reactia statului in cazul comiterii unei infractiuni, ca politica penala, voi lua, ca exemplu, una dintre infractiunile cu un grad ridicat de gravitate, din categoria infractiunilor indreptate contra vietii persoanei.
Dupa atatea lupte juridice de-a lungul mai multor ani, pentru modificarea legislatiei penale si adaptarea acesteia la nu stiu ce, sa vedem ce se intampla atunci cand fata de un inculpat exista probe clare de vinovatie cu privire la savarsirea infractiunii de omor simplu, prevazuta de art.188, alin.1, Cod penal, pentru care limitele speciale ale pedepsei principale sunt cuprinse intre 10 ani inchisoare si 20 de ani inchisoare.
Cum ajunge un criminal sa faca 5 ani de inchisoare si un violator doar 3
Sa presupunem ca inculpatul formuleaza un denunt cu privire la comiterea unei infractiuni de catre altul sau altii, pe care, pana la momentul propriei trageri la raspundere penala, nu a adus-o la cunostinta organelor judiciare, intrucat nu avea aceasta obligatie, cu exceptia unei infractiuni contra vietii sau care a avut ca urmare moartea unei persoane, cand legea penala prevede obligativitatea instiintarii, de indata, a autoritatilor judiciare.
In acest caz, judecatorul are obligatia, si nu facultatea, de a retine in favoarea sa cauza speciala de reducere la jumatate a limitelor speciale ale pedepsei inchisorii, prevazuta de art.19 din Legea nr.682/2002, privind protectia martorilor, ceea ce inseamna ca, in exemplul ales, limitele speciale ale pedepsei sunt cuprinse intre 5 ani inchisoare si 10 ani inchisoare.
Mai departe, inculpatul opteaza pentru procedura simplificata, prevazuta de art.374, alin.4, Cod de procedura penala, raportat la art.396, alin.10, Cod de procedura penala, situatie in care limitele speciale se mai reduc, in mod obligatoriu, cu inca o treime.
Prin urmare, inculpatului ii poate fi aplicata pedeapsa inchisorii in minimul special de 3 ani si 4 luni inchisoare si in maximul special de 6 ani si 8 luni inchisoare.
Sa presupunem ca este condamnat, in mod definitiv, la maximul special de 6 ani si 8 luni inchisoare. Pe parcursul executarii, beneficiaza, potrivit art.55/1, alin.1 din Legea nr.167/2017, privind recursul compensatoriu, de 6 zile inchisoare executate suplimentar, pentru fiecare perioada de 30 zile executate in conditii necorespunzatoare.
In acest exemplu, condamnatul va executa efectiv, pentru infractiunea de omor pe care a comis-o, pedeapsa de 5 ani, 5 luni si 25 zile inchisoare, maximul care poate fi executat, stabilit ope legis, prin urmare fara nici o interventie din partea judecatorului. Nu se pune problema liberarii conditionate, care inseamna aprecierea instantei de judecata.
In acelasi mod, se obtin si se executa pedepse derizorii pentru alte infractiuni grave, precum talharia calificata de la art.234, alin.2, Cod penal, prin urmare talharia comisa in imprejurari grave, cea mai des intalnita in practica judiciara, pentru care maximul de pedeapsa care poate fi executat efectiv este de 2 ani si 8 luni inchisoare.
Sau pentru infractiunea de viol, in varianta agravata de la art.218, alin.3, Cod penal, printre care violul comis asupra unui minor, maximul de pedeapsa care poate fi executat, in conditiile aratate, este de 3 ani, 3 luni si 18 zile inchisoare, iar pentru varianta agravata de la art.218, alin.4, Cod penal, care presupune infractiunea de viol urmata de moartea victimei, maximul de pedeapsa care poate fi executat este de 4 ani, 10 luni si 7 zile inchisoare.
Pentru infractiunea de trafic de droguri de mare risc, prevazuta de art.2, alin.2 din Legea nr.143/2000, in cazul careia, in practica judiciara, sunt formulate cele mai multe denunturi, maximul de pedeapsa care poate fi executat efectiv este de 3 ani, 3 luni si 18 zile inchisoare, indiferent de cantitatea drogului de mare risc traficata.
Acest mecanism automat, care obliga, reduce, in mod semnificativ, posibilitatea judecatorului de individualizare judiciara a pedepsei. Pe urma, numarul de 6 zile de inchisoare castigate intr-o luna, fara ca detinutul sa aiba vreo activitate, este mult prea mare.
Diminuarea dramatica a limitelor de pedeapsa prin actualul Cod penal, intrat in vigoare incepand cu data de 1.II.2014, combinata cu mecanismul de reducere obligatorie a limitelor speciale de pedeapsa si cu beneficiul gratuit de zile de inchisoare castigate la locul de detentie, nu au condus decat la cresterea alarmanta a criminalitatii, in special a infractiunilor comise cu violenta.
In fata acestui mecanism inadmisibil si absurd de individualizare judiciara a pedepsei, care-l exclude pe judecator in aprecierile sale si-l transforma intr-un practician al aritmeticii, consider cel putin ca retinerea art.19 din Legea nr.682/2002 ar trebui sa constituie o facultate, intrucat scopul acestei dispozitii legale consta in incurajarea martorului, in conditii libere, de constiinta, de a aduce la cunostinta organului judiciar comiterea unei infractiuni, si nu in reglementarea unui instrument de a-si minimaliza, in mod drastic, raspunderea penala proprie.
De asemenea, legiuitorii sa aiba in vedere faptul ca modificarea neincetata a legislatiei penale constituie una dintre cele mai mari vulnerabilitati ale actului de justitie, iar masurile legislative luate in aceasta maniera, a slabirii fortei de reactie a statului, inclina tot mai mult doar in beneficiul inculpatului si, in sens invers, in defavoarea persoanei vatamate, care devine o a doua victima, a procesului penal.
