O româncă plecată în SUA, la studii, în urmă cu 25 de ani, a fost declarată cel mai bun avocat în statul Connecticut. Între timp, Dana Bucin a devenit consul onorific al României și ajută la întărirea legăturii între cele două state aliate.

Dana Bucin e originară din Reghin, un orășel din județul Mureș în care nu se întâmpla aproape nimic. Asta nu a oprit-o să o ia pe cont propriu și să plece din România anilor ’90, una atât de cenușie și lipsită de orice fel de perspective. Destinația Danei? SUA, tărâmul tuturor posibilităților, țara în care urma să își construiască un viitor poate greu de imaginat până și pentru liceana timidă care visa cu ochii deschiși și se vedea traversând Atlanticul .

Cu visul înainte!

Dana Bucin a plecat din România în 1998, după doi ani petrecuți la Cluj, unde se pregătise pentru a da admitere la Facultatea de Științe Economice. Însă nu a mai ajuns să susțină proba nici la Cluj, și nici la București. Câteva broșuri care circulau printre adolescenții clujeni și care conțineau ofertele unor universități americane au ajuns în mâinile ei, iar din acel moment o nouă perspectivă, nebănuită până atunci, i s-a deschis. „Am dat peste câteva publicații destinate tinerilor care explicau cum pot ajunge să studieze în străinătate. Țin minte că am rămas înmărmurită, eu nici nu mi-aș fi imaginat că e posibil așa ceva!“, povestește Dana Bucin pentru „Weekend Adevărul“.

Surpriza a fost cu atât mai mare cu cât a descoperit că poate ajunge să studieze în Statele Unite ale Americii și nu oricum, ci gratis. Tot ce avea de făcut era să le demonstreze americanilor că are potențial. „Țin minte că erau niște teste, Toefl și SAT1 și SAT2. Astea sunt testele în principiu de engleză și de matematică. Nu mi-a venit să cred că există o asemenea oportunitate. Ba, mai mult, când am văzut că dădeau și bursă dacă aveai note mari... Ceea ce s-a și întâmplat“, își amintește Dana.

Părinții ei au fost primii care au înțeles-o și au susținut-o. Și chiar dacă provenea dintr-o familie relativ înstărită, cu părinți antreprenori, nu i-ar fi ajuns banii pentru a merge în SUA și a se întreține pe toată durata studiilor. „Părinții mei au fost incredibil de deschiși la minte, au văzut entuziasmul meu, au avut viziune, au văzut că nu e un moft. Am mai vorbit cu alți colegi, probabil la fel de capabili ca mine, dar ai căror părinți nu au vrut să îi lase nici măcar la un Work&Travel în State. Maică-mea, cu puțina engleză pe care o știa, mi-a găsit pe internet o listă a tuturor universităților americane cu adresa de e-mail a fiecăreia, ca să pot cere broșuri“, adaugă românca.

Apoi, totul s-a legat, iar astrele s-au aliniat exact cum visa ea. Dana Bucin a fost admisă la studii în SUA și nu oricum: universitatea i-a oferit o bursă generoasă, ceea ce însemna practic că totul era gratis. O ofertă de nerefuzat pentru o tânără care abia începea să deschidă ochii, dar simțea deja atracția visului american.

„Pentru mine, visul american asta a însemnat: dacă lucrezi din greu, cu toată determinarea, și studiezi, vei reuși. Nu ai cum altfel, pentru că acolo societatea nu te lasă să te irosești dacă ești serios și muncești. Nu ți se pun piedici. Mentalitatea americană m-a atras în primul rând. Am vrut să vin într-o țară în care lumea mă lasă să fac ceea ce pot, atât cât pot, prin propriile puteri“, mai mărturisește ea.

Determinarea, prețuită de americani

Eforturile Danei Bucin au fost răsplătite. A fost admisă cu bursă la Ohio Wesleyan University.

„Parcursul meu a fost de jos. Nu am aterizat aici la nimic sigur, știam că vor urma ani complicați. E adevărat, a fost un avantaj pentru mine că am aterizat la o vârstă propice, la 18 ani, când deja poți să te integrezi, când începi să îți formezi contactele și să îți faci propria opinie despre lume. În cei patru ani de facultate, în care am studiat politica și businessul american, a fost foarte important că am reușit încet să-i descifrez pe americani, să văd cum gândesc, care sunt principiile lor comerciale și politice. Țin minte când am făcut prima vizită la Capitoliu, iar acolo am cunoscut-o pe Hillary Clinton, care era senator pe atunci“, explică ea.

Asta nu înseamnă că tot parcursul i-a fost lin și că nu a avut și piedici. A fost însă suficient de inspirată încât să învețe regulile jocului, iar apoi să-l joace poate chiar mai bine decât o făceau chiar americanii.

„Americanii sunt altcumva, greu de înțeles dacă vii la o vârstă la care nu poți interacționa cu ei. În principiu, ei sunt un popor deschis, prețuiesc libertatea foarte mult și te lasă să te exprimi. Nu îți pun piedici, nu te sabotează, te lasă să arăți ce poți, ce ești capabil să faci. Iar spiritul antreprenorial e ceva ce ei prețuiesc foarte mult. Când văd inițiativă și determinare, îi câștigi. De aceea mi-a folosit mult faptul că am ajuns aici atât de repede. Șapte ani de educație superioară cu americanii m-au pregătit foarte bine pentru piața lor de muncă și pentru a trăi printre ei“, detaliază Dana Bucin.

Trei specializări dintr-un foc

În anii studenției, ea s-a acomodat extrem de rapid. În 2002 a absolvit cu licență trei specializări, în paralel, după patru ani de studii. În toată această perioadă a avut mai multe slujbe part-time, iar de două dintre ele își mai amintește. „Am fost recepționeră la centrul audiovizual al universității, apoi am fost asistentă de birou în relația cu absolvenții. Au fost joburi frumoase, nu mă pot plânge. Am făcut patru ani de undergraduate în trei discipline concomitent: politică americană, business internațional și limbi străine – franceză, spaniolă, latină“, își amintește ea.

Vorbitoare de engleză, franceză, spaniolă, italiană, germană și maghiară, Dana Bucin avea însă nevoie și de o altă provocare. Și aceasta a venit curând: „Ajunsă în America și studiind cele trei materii de care spuneam, am primit într-o zi o veste grozavă. «Tu poți fi avocat după ce termini aici. Pentru că avocatura se face aici doar după ce termini o altă facultate de patru ani». Ce fericire pe mine! Pentru că ăsta era visul meu dintotdeauna“, rememorează Dana Bucin.

Evident, nu i-a fost simplu. La scurt timp după ce a terminat Dreptul la Boston University (2005), a realizat că are o concurență acerbă pentru jobul mult visat. A fost însă admisă în același an în barou și a început munca.

„La început mi-a fost foarte greu să conving pe cineva să îmi dea o șansă în avocatură. Tot ce este pe CV-ul meu denotă o gândire internațională, iar multe firme de avocatură nu au gândirea asta. Sunt mai degrabă axate pe litigii interne, domestice, chiriași, și atunci nu vedeau unde m-aș putea încadra și cu ce i-aș putea ajuta. La firmele mari de avocatură, la cele internaționale, era și mai greu“, recunoaște Dana Bucin.

A început de jos, așa cum spune chiar ea. I-a impresionat prin faptul că știa latină. „Prima oportunitate – mi s-a dat o șansă de către o firmă mică de avocatură. Cred că nici cinci avocați nu aveau. I-am impresionat, mai ales cu faptul că vorbesc latină. Mi-a plăcut că i-a atras ceva din backgroundul meu și m-au angajat. Dar m-au pus cumva la munca mai de jos în avocatură, la lucruri mai «domestice». Mă duceam la Curte pentru litigii proprietar-chiriași, litigii comerciale, orice îmi dădeau“, mai spune ea.

Înarmată cu „arma nucleară“ a Dreptului

A urmat apoi pasul cel mare pentru ceea ce urma să devină. Așa a ajuns la o companie uriașă și și-a croit ușor drum spre vârful carierei sale. „După o jumătate de an, am întrebat dacă mă lasă să fac și Dreptul Imigrării, pe lângă restul dosarelor. Și m-au lăsat – ăsta e exemplul concret de mentalitate a americanului: vii încântat cu un plan, îi zici că ai o strategie, îi explici care e viziunea ta și dacă ești serios va merge pe mâna ta“, adaugă Dana Bucin.

Succesele obținute aici au recomandat-o pentru un alt job. Așa s-a mutat la o firmă de avocatură mare, cu 60 de avocați. Și a fost un succes total: cifra de afaceri a firmei a crescut, iar românca a fost numărul unu, aducând cei mai mulți clienți și cei mai mulți bani în firmă. După trei ani cu nenumărate examene, a primit dreptul de a profesa și în alte state importante ale SUA.

Pe lângă Connecticut, românca Dana Bucin are drept de practică în Massachussets, New York și DC. Însă nu s-a oprit aici. În 2019, datorită performanțelor sale, a fost declarată Cel mai bun avocat din Connecticut. „Sincer, de fiecare dată când mă gândesc la acel premiu, mă șochează foarte mult. Poate că sunt eu pasionată și bună la avansarea drepturilor imigranților, dar o așa mare onoare nu am crezut niciodată că mi se cuvine“, mărturisește românca.

Pentru a fi desemnată avocatul numărul 1, ea a concurat cu peste 6.000 de alți avocați, crema firmelor americane de avocatură. Toți contracandidații ei au fost aleși avocații firmei la companiile care i-au propus.

„A fost un șoc total pentru mine și încă și acum mai diger. Ce le-a atras lor atenția dintre toate rezultatele mele și am impresia că a contat mult pentru ei – e o speculație, dar asta cred eu – este că în acel an câștigasem mai multe cazuri extrem de dificile prin care am eliberat niște cubanezi din custodia serviciilor de imigrare. Erau deținuți care urmau să fie deportați în Cuba. Nu orice avocat face Habeas Corpus, o procedură foarte complicată, un fel de soluție nucleară. Când nu mai ai absolut nicio șansă și când clienții tăi sunt ca și pierduți, mai poți încerca asta. E ca și când țara ta ar fi pierdută, bombardată, cucerită, și mai ai doar soluția armei nucleare ca să te salvezi“, adaugă avocata.

Însă foarte puțini avocați se încumetă în realitate să facă așa ceva, la fel cum, din fericire, nu avem un război nuclear.

„În ce constă acest Habeas Corpus? Te duci în fața unui judecător federal și îi ceri să comande Guvernului SUA să-ți elibereze clienții pentru că statul ar fi violat Constituția americană. Repet, așa ceva foarte rar se întâmplă. Practic, m-am dus la guvernul american și le-am zis: «Vă dau în judecată. Mai bine să îi eliberați înainte să pierdeți procesul și să plătiți daune imense». Chiar dacă era pe vremea lui Trump, când se dorea să se trimită imigrantul în gura lupului, a statului cubanez, pentru că se considera că nu mai era problema Americii, deși oamenii ăia se zbătuseră să scape de regimul de acolo și voiau doar să trăiască și să își câștige traiul cinstit într-o țară liberă. Eu, trecută prin comunism, nu îmi puteam imagina cum oamenii aceia să fie trimiși înapoi în gura lupului. M-am dus și m-am uitat în ochii lor și le-am spus că așa ceva nu se poate face. S-au speriat și i-au eliberat pe clienții mei!“, îşi aminteşte românca.

Demersul ei a fost încununat de succes, iar serviciile de imigrare au fost de acord, în urma negocierii, să-i elibereze pe deținuții cubanezi.

Avocat pentru imigranți, consul pentru artiști și afaceriști

Printre clienții Danei se numără și mulți români. Unii dintre ei se află în situații disperate, după ce sunt prinși fără drept de ședere în SUA.

„Am tot timpul cazuri de români, de toate spețele. De la foarte înalt calificați la buni profesioniști, cu diplome de masterat sau doctorat, la necalificați, la oameni care vor să se legalizeze, oameni care sunt în proceduri de deportare pentru că ceva s-a întâmplat cu statutul lor și au fost prinși de Imigrări. Plus oameni care au fost deținuți, mai ales pe timpul lui Trump – atunci îmi zbârnâia telefonul de la români. Pe unii i-am reprezentat ca să îi scot și din închisoare, pentru că aveau o șansă legală. Alții mă rugau să le accelerez deportarea pentru că nu mai suportă condițiile de încarcerare“, spune avocata.

Ea consideră că au existat multe abuzuri, asta nu înseamnă că românii nu fac uneori greșeli impardonabile. „Aici intervine și politica lui Trump care a fost foarte dură. Tu ai trimis niște acte de legalizare, ți-au fost refuzate pe motive birocratice, iar dintr-odată te trezești cu notificare să apari la Deportări. Era o politică foarte dură și cam ilegală! Doar pentru faptul că s-a trezit omul în închisoare nu înseamnă că e infractor. Însemna doar că nu a făcut ceva bine cu actele“, explică Dana Bucin.

Foarte mulți străini, inclusiv români, ajung în situația asta pentru că preferă să ajungă ilegal în SUA, iar cei mai mulți sunt prinși. Alții, deși s-ar califica ușor pentru viză, își completează actele greșit, iar cererile le sunt refuzate.

„Sunt mulți care nu știu că există avocați de imigrare, care se specializează pe actele acestea complicate. Dreptul imigrării american este foarte complicat: 26 de tipuri de viză, peste 20 de tipuri de green-carduri, căi de a te legaliza, drepturi, obligații, constituții. Însă mulți își fac singuri actele, iar de obicei le fac prost. Actele nu sunt constituite să fie intuitive pentru utilizator. Sunt constituite să fie ușoare pentru birocratul care se uită la ele. Ca utilizator, nu știi ce vrea birocratul de la răspunsul tău și pui răspunsuri proaste. Ori nu știi că există avocat, ori nu apelezi la avocat. Ca și cum te-ar durea măseaua, dar în loc să te duci la dentist, te apuci tu să îți faci ceva la ea și aproape sigur se termină prost“, explică Dana.

De multe ori, românii fac greșeli incredibile, iar uneori plătesc sume importante ca să ajungă în America pe căi ilegale, când ar putea să se adreseze unui avocat. „Se pare că românul are o mentalitate foarte interesantă. Când aud de prețurile pe care le iau traficanții de persoane, 15.000 de dolari pe persoană, Doamne ferește să le zic eu că-i costă 200 de dolari o consultanță prin care le fac strategia de viață în America. Este ceva în mentalul românesc prin care nu vrei să dai 200 de dolari unui avocat care te povățuiește cum să faci totul pe cale legală“, susține românca.

România-America și retur

În 2018, Dana Bucin a devenit și consul onorific al României în statul american. Ea explică și care sunt prioritățile sale din postura de consul onorific. „La nivel cultural și artistic, înlesnim promovarea artiștilor și scriitorilor români în Connecticut. Avem în plan să ajutăm, prin colaborare cu ICR New York, artiști români să expună în sălile de filarmonică din Connecticut. Ne gândim cum să ajutăm cultura românească să fie promovată nu doar la nivel de diaspora, ci și în rândul americanilor. Să cunoască americanul cultura noastră“, spune Dana Bucin.

Pe plan economic, prioritatea este să ajute afacerile românești care pătrund în SUA.

„Vrem să lansăm businessuri românești în spațiul american, prin Connecticut, un stat foarte bine situat în inima economiei americane de pe Coasta de Est. Are acces mult mai ieftin la piețele din New York, Boston și, practic, o treime din economia americană este situată aici, într-o zonă cu o populație foarte densă. Este și cel mai bogat stat ca PIB pe cap de locuitor. Cine trăiește în Connecticut? Cei care lucrează în Manhattan trăiesc în Connecticut. Orașul este capitala cel puțin națională, dacă nu globală, a asigurărilor“, mai spune ea.

Multe dintre companiile românești care ajung aici se extind și în alte state americane. „În ecosistemele astea vin oameni foarte bine pregătiți. În primul rând, ajutăm afaceri românești să se lanseze pe piața din SUA, apoi, le ajutăm pe cele americane să vină în România, la tot felul de tranzacții: ori vânzări, ori joint ventures. Am avut companii românești care s-au lansat cu succes pe toată piața americană. Folosesc Connecticut ca sediu central, dar vând peste tot“, încheie Dana Bucin.