O premieră postdecembristă: Cultul personalității nevestei!
De a lungul vieții mele de gazetar, am cunoscut din plin ceea ce eu numesc A scrie despre oameni vii ca și cum ar fi morți.
Formula mi-a venit de la învățătura Despre morți numai de bine, în cazul anumitor morți ea sunînd Despre morți numai foarte bine.
Nimic n-am urît mai mult decît Cultul personalității unui om viu. Alcătuirea din carne și păr, dătătoare de ghiorăieli și de sughițuri, om în ultimă instanță, devenea, sub puterea peniței muiate pentru a deveni limbă dulce și parfumată, statuie ecvestră în viață.
Mai grețos decît Cultul personalității unui ștab e Cultul personalității consoartei ștabului. Pentru că împarte sau a împărțit sforăielile cu Ștabul respectiv și l-a surprins în lin exercițiu de Post coitum omne animal triste, nevasta se transformă imediat în Cineva.
A fost asta cu Elena Ceuașescu.
După care a venit o pauză mare, dictată de bunul simț al celor ajunși la Cotroceni.
La Cotroceni e acum Klaus Iohannis.
Din motive pe care le știu, dar despre care pudoarea îmi interzice să vorbesc, Carmen Iohannis, în civilie o stimabilă profesoară de liceu, e singura care deține andreaua cu care se poate pătrunde pînă la simțirea Tabloului umblător de la Cotroceni.
Mirosind asta, golănașii din presă, din politică și din Structuri, s-au gîndit că un ce profit s-ar putea trage nu din cultivarea lui Klaus Iohannis, că oricum nu știe pe ce lume trăiește, ci din cultivarea consoartei, prin intermediul căreia s-ar putea obține multe favoruri de la soțul supus pantofiorului conjugal.
Așa s-a ivit și s-a crescut, în premieră postdecembristă, un Cult al personalității de un fel aparte:
Cultul personalității nevestei.
Să fim bineînțeleși.
Pot fi situații în care consoarta unui ștab e ea însăși o personalitate.
Pînă la urmă, Elena Ceaușescu avea funcții pe linie de partid și de stat, chiar dacă dobîndite datorită ipostazei de nevastă.
Cultul personalității ei nu viza atît postura de nevastă pur și simplu, ci postura de persoană oficială.
Carmen Iohannis e cultivată însă numai și numai pentru că e nevasta lui Klaus Iohannis.
Sindrofia de la Cotroceni i-a dat unui site mai mult decît pro prezidențial, favoarea acestei Înalte Cîntări a lui Carmen Iohannis, pe cale să depășească în lirism mult cunoscuta Cîntare a României:
„Prima Doamna Carmen Iohannis a atras toate privirile la primirea oficiala a presedintelui Turciei, Recep Erdogan. Printre o multime de tinute sobre, majoritatea negre, Carmen Iohannis a stralucit cu un deux-pièces culoarea untului cu reflexe metalice.
Prima doamna a avut o tinuta compusa dintr-un sacou cambrat si o fusta destul de stramta pana deasupra genunchilor, inchisa cu cativa nasturi pe piciorul stang pentru a o scoate din banal.
Tinuta a fost accesorizata cu un pic auriu si cu pantofi cu toc, tot cu reflexe aurii, alesi parca special pentru vizita oficialilor din Turcia. Carmen Iohannis nu a uitat nici sa aduca o pata de culoare tinutei cu o esarfa in nuante de roz. Este poate pentru prima data cand Carmen Iohannis se remarca printr-o astfel de tinuta protocolara.
Iohannis insa nu se grabeste sa ii dea un rol mai important Primei Doamne:
Cred că instituţia Primei Doamne încă nu-şi găseşte loc în România. Ar trebui să existe poate o dezbatere publică pe această temă, ar trebui să existe probabil câteva studii care ne spun dacă românii îşi doresc aşa ceva sau dacă nu-şi doresc. Dar Prima Doamnă a mea, soţia mea, îmi face onoarea să mă însoţească peste tot unde este posibil şi cred că este un prim pas spre a induce în spaţiul public o discuţie despre Prima Doamnă. Dar de acolo până la instituţia Primei Doamne cred că mai este cale lungă, a fost anunțul lui Iohannis marti, de la Cotroceni.”
Vă vine să credeți?
Aceste rînduri apar în presa din România lui 2015.
