O poveste simplă din România
Raul are 35 de ani si este un tip extrem de inteligent. Este unul din cei mai buni ingineri IT pe care i-am vazut pana acum. Proiectele la care lucreaza acum in Romania sunt la cel mai inalt nivel tehnologic si are un salariu cel putin occidental pe o pozitie echivalenta. Sta in fata mea usor jenat dupa ce m-a anuntat ca isi da demisia si pleaca in Germania. Este unul din acei key people despre care am mai scris pe blog.
Va mai spuneam in posturile trecute ca multinationalele sunt adevarate masinarii de facut bani, cu reguli si proceduri atat de bine gandite incat orice angajat este o doar simpla rotita care poate fi inlocuita oricand fara multa bataie de cap. Nu pot sa nu zambesc acum, cand scriu aceste lucruri, gandindu-ma la toti cei care iluzionati de sistemele de motivare perfecte considera multinationalele “trambuline” in dezvoltare si care alearga dupa himere gen cariera si putere. In realitate, dragii mei cititori, lucrurile sunt extrem de cinice si uneori este nevoie de ani de zile de munca, 12 ore pe zi sacrificand viata personala/sociala pentru a intelege principiul rotita-mecanism chiar si pentru un om inteligent.Totusi si in astfel de organizatii sub 1% din oameni sunt arhitectii organizatiei – acei super specialisti fara de care nu adie vantul. Oamenii acestia cunosc in profunzime absolut totul despre ADN-ul organizatiei. Ei sunt cei care gandesc si construiesc sistemele viitorului sau strategia si paradoxul este ca nu intotdeauna au functii de management. Un astfel de om este Raul si de aceea nu vroiam sa il las sa scape usor.
“ Bai Raul…de cati ani ne cunoastem noi? Stii foarte bine cum e sa fii singur printre straini. Aici ai un salariu excelent, esti apreciat, poti gandi si implementa ce vrei…in plus calculeaza un pic ce inseamna sa stai in Germania dupa ce scazi din salariul tau chiria minim 700-800 euro, cheltuieli utilitati minim 400 euro, gradinita copil 1200 euro, asigurari, masini etc. Fa tu personal calculul si o sa vezi ca ramai cu mai multi bani in mana in Romania. Vezi ca nemtii sunt reci ca persoane si in Essen sunt destul de rasisti. Este foarte greu sa te integrezi si sa fii unul dintre ei cu adevarat. De prieteni ce sa mai zic…nu o sa ai niciodata iesirile cu gasca din Romania si nici parintii si fratii. Gandeste-te Raul, Romania se va dezvolta enorm si sunt multe oportunitati aici…”
“Reportaje…apreciez foarte mult faptul ca incerci sa ma determini sa raman alaturi de echipa insa hotararea este luata deja si nu are nici o legatura cu banii. M-as fi dus in Germania si pentru jumatate din salariu. Nu are legatura cu banii sau cu ce imi face mie personal bine. Alegerea mea este sa ma mut in Germania pentru ca vreau cea mai buna educatie pentru copilul meu si un mediu international in care sa creasca. Simt ca aici lucrurile nu sunt in directia cea buna si nu vad un viitor pentru el aici. Nu mi-a lipsit nimic in Romania insa simt ca am prea putini oameni in jurul meu cu care sa pot respira acelasi aer si cu care sa impartasesc aceleasi principii si valori si aici nu ma refer la prietenii directi. Romania este o tara muribunda Reportaje si ma mir ca nu vezi asta…”
Ce pot sa spun la asemenea argumente? Romania e o tara muribunda? Sa ii spun ca si eu am un copil care trebuie sa creasca aici. Sa ii spun ca Romania este o scoala a vietii excelenta pentru orice copil educat corect pentru ca poate intelege niste lucruri pe care niciodata nu le-ar intelege in alta parte…sa ii spun ca decat singur, singurel printre straini mai bine inconjurat de familie…sunt multe de spus dar o furie rece ma apuca gandindu-ma la milioanele de romani care au parasit tara in cautarea normalitatii si respectului. Cine va plati pentru zecile de mii de copii crescuti fara parinti, cine va plati pentru sutele de mii de super specialisti care nu se vor mai intoarce niciodata, cine va plati pentru toate umilintele si rasismul pe care il indura milioane de romani care fac acum munca de jos in toate tarile lumii. O furie rece ma cuprinde si imi aduc aminte inca odata de ce am decis sa nu mai stau cu mainile in san asteptand minuni. Daca romanii ar fi mai uniti si mai hotarati ar realiza ca este infinit mai usor sa faca ordine in propria ograda decat sa traiasca disperarea singuratatii printre straini…dar asta e alta discutie…
O zi obisnuita la birou
Am trei persoane in fata care stingherite si ingrijorate de reactia mea incearca sa imi explice ca nu au pe cine sa recruteze, ca aplica foarte putini oameni pe joburile scoase la concurs si ca efectiv nu au ce sa aleaga pentru ca nivelul este foarte scazut. Luna trecuta mi-au plecat 4 oameni key people la o mare companie din Germania. Si ce face romanul cand nu are solutii ? Ei bine, suna un prieten. Asa ca incruntat pun mana pe telefon si sun un prieten bun directorul unei mari firme de recrutare. Trec direct la subiect pentru ca nu am timp de pierdut si il intreb cum stau ei cu recrutarile pentru pozitiile pe care le au in lucru. Tace doua secunde si dupa articuleaza incet “dezastru”. Ii spun sa vorbeasca cu toti dintii ca nu inteleg nimic din cuvantul dezastru. Il aud ca inchide o usa in urma lui si imi spune inca odata pe un ton evident stresat “ Nu stiu ce dracu nu intelegi bai Reportaje. DEZASTRU inseamna DEZASTRU. Nu mai pot livra mai nimic. Nu gasim nici macar candidati entry level. E un cosmar al recrutarii si asta e doar inceputul”. Inchid cu el si ma uit la oamenii din fata mea care ingrijorati asteapta niste decizii din partea mea.
Brusc izbucnesc in ras si ma las pe scaun relaxat. Nu stiu ce cred cei trei despre mine insa sunt sigur ca isi pun intrebari daca nu cumva am luat-o pe aratura…
Este cunoscut faptul ca in industria IT nu mai exista nici un om disponibil. Sunt proiecte blocate din lipsa de oameni. Dar daca in acest moment doar in industria IT lucrurile sunt atat de evidente, in curand acest lucru se va vedea in absolut orice domeniu. Orice firma din Romania poate confirma ca este extrem de greu sa angajezi in acest moment pentru ca nu ai pe cine. Suna ciudat dar nu mai ai pe cine sa angajezi in acest moment in Romania si acest lucru va fi extrem de evident in 2016. Fiecare punct procentual de crestere economica aduce cu sine si o crestere de minim 50.000 de noi locuri de munca disponibile pe care nu mai are cine sa le acopere.
Pai cine sa le mai acopere dragii mei cand cei mai buni muncitori romani au plecat deja din tara , cand 80% din tinerii romani viseaza sa plece din tara si peste 50% si reusesc, cand cei mai buni studenti romani pleaca cu zecile de mii la studii in afara tarii iar cei care raman sunt atat de slabi incat nu ii poti angaja nici pentru pozitii de maturatori.
Cea mai mare criza a pietei muncii din istorie pandeste Romania dupa colt si in anul 2016 va lovi cu efecte dramatice in dezvoltarea businessurilor. Situatia este mult mai grava decat pare in acest moment si sistemul educational distrus sistematic in ultimii 20 de ani are un aport imens. Piata muncii se va polariza foarte mult in urmatorii ani. Vor fi angajati educati si specialisti pe anumite domenii extrem de bine platiti – poate mai bine decat in occident dar va fi si o masa de oameni cu educatie precara, fara perspective si greu angajabili care vor trai la limita saraciei victimele unui sistem educational catastrofal de slab. Suprapuneti peste aceastea si incapacitatea totala a companiilor de adaptare la mentalitatile generatiei millennials si aveti reteta tsunamiului perfect.
DAR …orice dezastru pentru unii va fi o oportunitate pentru altii. Acei antreprenori sau companii care vor intelege acest lucru si se vor adapta la noua generatie vor castiga cu siguranta. Afacerile viitorului inseamna proiecte , inseamna oameni care adera instantaneu la proiectele care le plac , Inseamna flexibilitate la programul de lucru. In businessurile viitorului nu au ce sa caute companiile greoaie, pensionatii la locul de munca, angajatii care lucreaza toata viata la aceeasi companie…
Da recunosc ca ma bucur ca nu pot angaja pe nimeni, ca nu mai gasim oameni, ca firmele de recrutare au inceput sa simta impasul masiv . Ma bucur ca piata muncii din Romania se va bloca cu toate consecintele asupra afacerilor. Ma bucur enorm pentru ca dupa o lupta scurta pe aceleasi resurse – acelasi pool de oameni …va urma un razboi pentru a aduce romanii din afara inapoi in tara de data aceasta pe alte salarii. Poate ca odata cu cresterea acelerata a salariilor , poate ca in sfarsit se va crea cadrul pentru intoarcerea romanilor acasa…Poate ca asa va avea si Romania vreo sansa sa nu se dezintegreze si a ramana in istorie…
Nu le-am mai explicat celor trei de ce rad ca prostu’ la vesti proaste. N-au decat sa ma creada nebun… SURSA/ Reportaje.live
