O PERSONALITATE PE ZI: Ştefan-Marius Milcu, medic biolog şi antropolog
Medicul, biologul şi antropologul Ştefan-Marius Milcu, membru titular al Academiei Române (din 1948), s-a născut la 15 august 1903, la Craiova.
A absolvit Facultatea de Medicină Generală din Bucureşti în 1928, devenind doctor în medicină.
A fost extern al spitalelor din Bucureşti (1924-1926), preparator benevol (1924-1927), asistent la Institutul de anatomie şi embriologie al Facultăţii de Medicină din Bucureşti (1924-1935). Din 1935, s-a orientat spre endocrinologie, fiind asistent universitar la catedra Acad. Constantin I. Parhon; a parcurs toate treptele didactice, devenind profesor universitar în 1951. Între 1973 şi 1997 a fost profesor consultant la Universitatea de Medicină şi Farmacie "Carol Davila" din Bucureşti; rector al Institutului de Medicină şi Farmacie "Carol Davila" (1953-1955), conform biografiei publicate în Buletinul Informativ al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România (Nr. 1, 1998; nr. 10, 1998) şi consultate pe site-ul http://www.aosr.ro/ .
Între 1957 şi 1977 a ocupat poziţia de director al Institutului de endocrinologie "C. I. Parhon".
A fost membru a numeroase organizaţii şi societăţi ştiinţifice din ţară şi internaţionale: membru titular al Academiei de Ştiinte Medicale (1965); preşedinte al Uniunii societăţilor de ştiinţe medicale din România (1960-1964); membru al Academiei Leopoldina a naturaliştilor din Halle (1966); membru al Academiilor de Ştiinţe bulgară (1965), polonă (1967) şi ungară (1970); membru al Academiei de Medicină din Paris (1979); membru al Academiei Tiberiana din Roma (1966); membru al Societăţii regale de medicină din Londra (1965); membru al Societăţii internaţionale de endocrinologie (1960), al Societăţii internaţionale de biologie din Paris (1969), al Societăţii franceze de neuro-psiho-endocrinologie comparată (1966), al Comitetului de studiu al bienalei de la Amsterdam (1976). Doctor honoris causa al universităţilor din Rennes (1969) şi Budapesta (1969), notează site-ul ului http://aman.ro .
A avut contribuţii originale în domeniul guşii endemice, complex morbid cunoscut sub numele de "distrofie endemică tireopatică", termen recunoscut şi acceptat în toată lumea. A elaborat teoria parogenică în hipertiroidism şi a creat un model experimental în cancerul tiroidian, arătând rolul stresului în evoluţia tumorilor canceroase experimentale. De asemenea, a descoperit un hormon steroid complex, secretat de timus, cu capacitate oncolitică şi a adus contribuţii însemnate în patologia hipotalamo-hipofizară, în special în endocrinopatiile genetice, conform site-ului http://www.aosr.ro/ .
A fost ales membru al Academiei Române în 1948, ocupând poziţiile de secretar general (1952-1963), vicepreşedinte (1963-1974), preşedinte al Secţiei de Ştiinţe medicale (1974-1990), potrivit site-ului Academiei Române, filiala Cluj-Napoca.
Dintre lucrările sale, amintim: "Este corpusculul carotic un paraganglion?" (1938); "Guşa endemică (distrofia endemică tireopată)" (1949); "Epifiza-glandă endocrină" (1957); "Terapeutica bolilor endocrine" (1962); "Fiziopatologia glandei tiroide" (în colab., 1964); "Genetica umană" (în colab., 1966); "Introducere în antropologie" (în colab., 1968); "Endocrinopatiile genetice" (în colab., 1968); "Atlasul antropologic al Olteniei" (în colab., 1970); "Endocrinologie clinică" (în colab., 1975); "Endocrinopatiile tuberculoase" (1982); "Tratat de endocrinologie clinică" (2 vol., 1991) etc, precizează site-ul http://aman.ro .
A murit la 1 decembrie 1997. AGERPRES/ (Documentare - Ionela Gavril, editor: Marina Bădulescu, editor online: Alexandru Cojocaru)
Sursa foto: (c) Academia Română-Filiala Cluj Napoca /facebook.com
