O PERSONALITATE PE ZI: Monahul Rafail - Mănăstirea Horezu
Cuviosul monah Rafail Caligraful este numărat printre cei mai cunoscuţi scriitori de opere patristice din Ţara Românească, al secolului XVIII ("Patericul românesc", arhimandrit Ioanichie Bălan, Ed. Mănăstirii Sihăstria, 2005).
Era fiul preotului Dumitru din satul Stănceşti-Prahova, numit din botez Radu. A rămas însă orfan de părinţi şi a fost călăuzit de Hristos în obştea Mănăstirii Horezu, la vârsta de numai 10 ani.
Pentru curăţia şi sfinţenia vieţii sale era iubit de toată obştea, căci era străin, ascultător şi cel mai mic dintre fraţi.
Egumenul Dionisie l-a încredinţat celor mai buni dascăli din obşte, de la care a învăţat, în puţină vreme, limbile greacă şi slavonă precum şi frumoasa scriere. La vârsta de 14 ani, copia deja cu multă îndemânare cărţi de învăţătură duhovnicească, pe paginile cărora adăuga de obicei însemnarea: "S-au scris de mult păcătosul robul lui Dumnezeu Radul Copilul, sîn(fiul) răposatului robul lui Dumnezeu popa Dumitru ot (de ia) Stănceşti sud Proa(h)uva, în sfânta Mănăstire Hurezi..." ("Patericul românesc", arhimandrit Ioanichie Bălan).
În anul 1754, la 2 aprilie, în sâmbăta Paştilor, Radu s-a călugărit cu numele de "Rafail monahul", rămânând toată viaţa simplu călugăr în obştea Mănăstirii Horezu, având o singură ascultare: cântarea la strană şi copierea de scrieri ale Sfinţilor Părinţi.
Timp de peste 30 de ani, Cuviosul monah Rafail a copiat zeci de cărţi patristice şi de slujbă pentru mănăstiri şi biserici. Dintre acestea se mai păstrează astăzi 15 manuscrise.
Monah iubitor de multă osteneală, Rafail a trăit un an de zile şi în obştea Sfântul Cuvios Paisie de la Neamţ, la Mănăstirea Dragomirna, după cum singur scrie. Apoi, revenind la metanie şi continuându-şi sfânta ascultare încă 20 de ani, s-a mutat la cereştile lăcaşuri spre sfârşitul secolului XVIII, adăugându-se în ceata cuvioşilor părinţi. (sursa: "Patericul românesc", arhimandrit Ioanichie Bălan, Ed. Mănăstirii Sihăstria, 2005) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Liviu Tatu, editor online: Alexandru Cojocaru)
Sursa foto: www.doxologia.ro
