Mitropolitul Iacob Stamati (Iacob al II-lea "Nemţeanul", cum mai este cunoscut) era de loc din Bistriţa-Năsăud, nepot al episcopului Pahomie de Roman. A intrat de mic în obştea Mănăstirii Neamţ şi a fost crescut duhovniceşte de egumenii Lazăr şi Ioasaf. De la părintele său duhovnicesc a învăţat şi limbile greacă şi slavonă. A fost tuns în monahism în anul 1764.

Hirotonit preot în anul 1774, a slujit la Mitropolia Moldovei, iar în anul 1782 a fost hirotonit episcop de Huşi. Timp de zece ani, cât a fost episcop la Huşi, a înnoit mai multe biserici şi schituri, a înfiinţat o şcoală pentru preoţi şi a adăugat multă osârdie pentru mântuirea fiilor săi duhovniceşti.

În anul 1792 a fost ales mitropolit al Moldovei. Mitropolitul Iacob a păstorit Biserica Moldovei 11 ani, timp în care s-a dovedit un adevărat slujitor şi iconom al casei lui Dumnezeu. În aceşti ani a zidit mai multe biserici în Iaşi şi prin sate, a făcut danii de înnoire la mănăstiri şi schituri, a reorganizat bolniţele şi a deschis o farmacie publică aproape de catedrală. Reorganizează şi dezvoltă şcolile bisericeşti din Moldova, făcând un mare pas spre înnoirea învăţământului, de asemenea, dezvoltă Academia din Iaşi, dând burse şi cărţi de şcoală celor săraci.

Mitropolitul Iacob Stamati este considerat ierarhul cel mai iubitor de carte din secolul al XVIII-lea în Moldova. Întemeind la Iaşi o tipografie, a tipărit numeroase cărţi bisericeşti pentru cult, cărţi apologetice pentru apărarea credinţei ortodoxe şi cărţi didactice pentru şcoli publice.

Pentru sporirea duhovnicească a creştinilor, mitropolitul Iacob cerea îndeosebi participarea regulată la slujbele bisericii, milostenia, respectarea cu stricteţe a posturilor şi mai ales Sfânta Spovedanie, dădea mare importanţă duhovnicului, fără de care nimeni nu poate să se mântuiască. "Iar acei care refuză să se spovedească, spunea el, să rămână ca nişte străini de lege şi de Dumnezeu" ("Patericul Românesc"). De aceea, cu greu hirotonea pe cineva duhovnic, după ce mai întâi cerceta după pravilă, dacă avea peste 40 de ani, dacă ştia Sfintele Scripturi şi canoanele Bisericii şi dacă el însuşi avea o viaţă aleasă. Preoţi tineri nu făcea niciodată duhovnici. Iar preoţilor duhovnici "le cerea listă anuală a celor spovediţi şi îi oprea să ia bani".

În anul 1799, a tipărit la Iaşi, pentru folosul de obşte al tuturor, "Pravila Sfinţilor Părinţi" (Sfintele Canoane).

În primăvara anului 1803, mitropolitul Iacob şi-a dat sufletul cu pace în braţele lui Hristos. (sursă: "Patericul Românesc" 1, arhimandrit Ioanichie Balan; Ediţia a VI-a, revăzută şi îngrijită de arhimandrit Petru Bălan; Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Cristian Anghelache, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: basilica.ro

Distribuie Distribuie Comentarii