Când Charles Darwin a publicat „Despre Originea Speciilor” în 1859, teoria evoluției pe care a prezentat-o în carte a marcat o revoluție în gândirea științifică. Această teorie a dezvoltării speciilor biologice prin dobândirea trăsăturilor, care favorizează supraviețuirea și reproducerea, a rămas fundamentala în biologie. Însă acum, 164 de ani mai târziu, nouă oameni de știință și filosofi au propus o nouă „lege a naturii”.

O nouă lege a naturii, propusă de oamenii de știință FOTO Arhivă

Aceasta vede evoluția biologică doar ca un exemplu într-un fenomen mai larg care apare la nivelul atomilor, mineralelor, atmosferelor planetare, planetelor, stelelor, și chiar mai mult.

„Vedem evoluţia ca pe un proces universal care se aplică la numeroase sisteme, atât vii, cât şi nevii, care cresc în diversitate şi structurare de-a lungul timpului”, a declarat mineralogul şi astrobiologul Robert Hazen de la Carnegie Institution for Science, coautor al articolului ştiinţific ce descrie această lege în revista Proceedings of the National Academy of Sciences.

Noua teorie, denumită „legea creșterii informației funcționale”, susține că sistemele naturale complexe , fie ele biologice sau nebiologice, evoluează mereu către stări cu o mai mare structură, diversitate și complexitate. Acest proces de evoluție are loc atunci când configurările diferite create de sistemele complexe, cum ar fi atomii sau celulele, sunt supuse selecției pentru funcții utile.

De exemplu, această teorie poate fi aplicată la evoluția stelelor. După Big Bang, care a avut loc acum 13,8 miliarde de ani, primele stele s-au format din hidrogen și heliu. Aceste stele au creat elemente mai grele, cum ar fi carbonul, azotul și oxigenul, prin procese de fuziune termonucleară în miezul lor. Aceste elemente mai grele au fost expulzate în spațiu atunci când stelele au explodat la sfârșitul ciclului lor de viață. Generațiile ulterioare de stele au produs și mai multe elemente chimice.

Pe Pământ, organismele vii au devenit din ce în ce mai complexe odată cu apariția vieții pluricelulare.

„Imaginaţi-vă un sistem de atomi sau molecule care pot exista în nenumărate trilioane de aranjamente sau configuraţii diferite”, a spus Robert Hazen. „Doar o mică parte din toate configuraţiile posibile vor 'funcţiona' - adică vor avea un anumit grad util de funcţionare. Aşadar, natura preferă pur şi simplu acele configuraţii funcţionale”.

Legea creșterii informației funcționale susține că natura favorizează configurațiile funcționale, cum ar fi cristalele minerale stabile, structurile dinamice ale stelelor sau chiar noile „trucuri” care permit organismelor să supraviețuiască și să prospere.

Această nouă perspectivă asupra naturii și a cosmosului sugerează că evoluția este un proces universal care se aplică la numeroase sisteme, oferind o nouă înțelegere asupra modului în care diverse sisteme din întregul univers evoluează.

Această lege poate ajuta la înțelegerea motivelor pentru care cosmosul continuă să devină mai divers și mai complex și poate permite chiar predicții cu privire la dezvoltarea sistemelor necunoscute, inclusiv chimia organică de pe alte corpuri ceresti, care sunt analizate pentru a se determina dacă pot găzdui forme de viață extraterestră.

„Semnificaţia formulării unei astfel de legi constă în faptul că ea oferă o nouă perspectivă asupra motivelor pentru care diversele sisteme care alcătuiesc cosmosul evoluează în felul în care o fac şi în faptul că ea ar putea permite predicţii cu privire la modul în care sisteme necunoscute - cum ar fi chimia organică de pe Titan, o lună a planetei Saturn - se dezvoltă în timp”, a adăugat Jonathan Lunine, coautor al studiului şi directorul departamentului de astronomie din cadrul Universităţii Cornell, referindu-se la un corp ceresc care este analizat în prezent pentru se vedea dacă găzduieşte posibile forme de viaţă extraterestră.