O nouă dovadă ce atestă faptul că neanderthalienii îşi înhumau morţii, prezentată într-un studiu
Un copil neanderthalian, decedat în urmă cu 41.000 de ani, a fost înhumat de semenii lui în celebrul sit preistoric Ferrassie din departamentul francez Dordogne, potrivit unui studiu publicat miercuri, care aduce o nouă dovadă robustă ce atestă faptul că înmormântarea nu este doar apanajul speciei noastre, Homo sapiens, informează AFP.
Zeci de schelete de neanderthalieni de ambele sexe, străvechii verişori dispăruţi ai omului modern, au fost deja descoperite în Eurasia, prezentând indicii care dau de înţeles că au fost înhumaţi în mod deliberat. Însă anumiţi arheologi rămân sceptici în ceea ce priveşte existenţa acestei practici, considerată o bază fondatoare a comportamentului uman şi care nu cadrează cu imaginea de brută primitivă ce a rămas ataşată multă vreme Omului de Neanderthal.
Un studiu publicat în revista Scientific Reports , realizat de o echipă internaţională şi pluridisciplinară de cercetători, ar putea tranşa definitiv această dezbatere.
"Este o poveste precum aceea a căutătorilor de aur!", a declarat paleoantropologul Antoine Balzeaz de la Centrul Naţional de Cercetări Ştiinţifice (CNRS) din Franţa, care a coordonat studiul în colaborare cu Asier Gomez-Olivencia, un cercetător la Universitatea Ţara Bascilor din Spania.
Analizând colecţiile deţinute de Muzeul Omului din Paris, unde lucrează, specialistul francez a descoperit recent o cutie conţinând osemintele acelui copil de doi ani, descoperite în 1973 sub o stâncă din Ferrassie, un vast sit preistoric despre se cunoaşte încă de la începutul secolului al XX-lea că era locuit de neanderthalieni şi care a fost explorat de mai multe ori.
Foto: (c) Antoine Balzeau / cnrs.fr
Scheletul copilului neanderthalian a fost identificat în anii 1970, dar fără o contextualizare geologică. Cutia conţinea şi un dinte de adult, izolat, fără descriere, dar purtând un număr de arhivare.
În urma acestor indicii, cercetătorul francez s-a deplasat la Muzeul Naţional de Arheologie din Saint-Germain en Laye, unde sunt depozitate toate colecţiile furnizate de acele săpături mai vechi realizate în situl menţionat. "Acolo erau zeci de caiete, lăzi, rapoarte... Am deschis primul caiet şi după un singur minut am găsit descrierea dintelui" şi provenienţa sa exactă, a precizat acelaşi expert.
Cercetătorii au trecut apoi în revistă întregul material recoltat din aceeaşi zonă în care a fost găsit dintele - inclusiv scheletul copilului - şi au descoperit alte 47 de oseminte umane, dezgropate în timpul unor săpături arheologice rămase neidentificate.
Oamenii de ştiinţă au decis atunci să se întoarcă la situl Ferrassie pentru a înţelege mai bine descoperirile lor. La faţa locului, ei au reuşit să dateze stratul sedimentar situat la acelaşi nivel cu locul în care a fost găsit scheletul copilului: 60.000 de ani. Scheletul copilului are o vechime de 41.000 de ani, "ceea ce înseamnă că stratul de pământ a fost într-adevăr săpat pentru a se depune cadavrul, acesta fiind apoi acoperit", a explicat Antoine Balzeau.
"Demonstraţie geologică"
Existenţa acelor morminte era deja bănuită de specialişti, deoarece şapte schelete diferite au fost deja găsite în situl Ferrassie, "însă acea descoperire ţinea mai mult de interpretarea datelor: nu existase până acum nicio demonstraţie geologică despre prezenţa unei gropi", a explicat acelaşi specialist.
Printr-o combinaţie de tehnici moderne, autorii studiului au demonstrat "pentru prima oară într-o manieră robustă că avem de-a face cu o înhumare", a adăugat el.
Un mic os din schelet a putut fi identificat ca fiind uman graţie proteinelor conservate în interiorul său, ce au fost identificate cu ajutorul ştiinţei "proteomice" (Proteomica este studiul la scară largă al proteinelor; termenul de proteomică a fost inventat în anul 1997, în analogie cu cel de genomică, ce constă în studierea genomului - n.r.); Apoi, osul a fost identificat ca fiind neanderthalian prin intermediul ADN-ului său mitocondrial; iar în cele din urmă, el a fost datat direct prin metoda Carbon 14.
Conservarea osemintelor, mai bună decât cea a oaselor de bizon şi a altor erbivore găsite în acelaşi strat de pământ, indică o înhumare rapidă după moarte, precizează specialiştii de la CNRS într-un comunicat publicat în marja studiului.
"Mulţi arheologi din zilele noastre se opun ideii că neanderthalienii îşi îngropau morţii, argumentând că nu există capacitatea de a demonstra această ipoteză. Dar şi pentru faptul că ei fac o diferenţă de valoare în raport cu Homo sapiens", despre care se ştie că au coabitat cu neanderthalienii, a explicat expertul francez.
"A rămas ancorată în modul nostru de gândire ideea că Homo sapiens erau superiori şi, din păcate, istoria este adeseori studiată prin această prismă, în condiţiile în care ar trebui să începem prin a studia datele arheologice", a continuat el.
De mai mulţi ani, oamenii de ştiinţă descoperă tot mai mult că neanderthalienii, care au trăit între 400000 î.e.n. şi 40000 î.e.n., erau fiinţe umane complexe, cu practici moderne, precum decorarea corpurilor şi fabricarea de instrumente sofisticate. AGERPRES
