O invazie a Canadei ar însemna sfârșitul puterii americane, conform unui expert în războaie de gherilă

O invazie a Canadei ar însemna sfârșitul puterii americane, conform unui expert în războaie de gherilă

În viziunea unei experte în insurgențe, o invazie americană în Canada ar însemna un dezastru pentru Statele Unite. Dr. Aisha Ahmad, profesor asociat la Universitatea din Toronto și expert în conflicte, susține că un astfel de demers ar putea distruge puterea mondială a Americii, iar victoria ar fi departe de a fi una ușoară, scrie Calgary Herald.

Soldați canadieni/FOTO?Arhiva

Soldați canadieni/FOTO?Arhiva

Dr. Ahmad, cu o experiență de peste 20 de ani în studierea conflictelor și vizite în zone de război, explică faptul că istoria oferă un pattern clar: ori de câte ori o țară este invadată, o parte din populație va rezista. Cei care pun la îndoială capacitatea Canadei de a riposta sunt într-o mare eroare.

„Mitul bunăvoinței canadiene ar dispărea peste noapte”, subliniază Ahmad. În fața unei invazii, canadienii nu vor sta nepăsători. Chiar dacă de aproape 200 de ani nu au fost nevoiți să privească America ca pe un inamic, odată cu acțiunile președintelui Donald Trump, lucrurile s-ar schimba rapid.

Dr. Ahmad atrage atenția că acțiunile lui Trump, de a dori să rupă acordul din 1908 care stabilește granița între cele două țări, ar putea deveni un punct de plecare pentru un conflict de mari dimensiuni. Președintele american, care a declarat că acest acord nu mai este valabil, are în vedere teritorii, mari lacuri și accesul la râuri – un scenariu similar cu cel al lui Vladimir Putin.

În cazul în care Canada refuză să accepte noile „granițe” impuse de Trump, următorul pas ar fi trimiterea trupelor americane pentru a le „asigura”. Însă, potrivit Dr. Ahmad, „aceasta nu ar fi o luptă între armate convenționale. Ar declanșa o rezistență violentă de lungă durată, care ar duce la distrugerea Statelor Unite”. Asemenea conflicte nu sunt necunoscute. Dacă 1% dintre canadieni ar rezista în mod activ, ar însemna o armată de 400.000 de oameni – de zece ori mai mare decât talibanii la începutul războiului din Afganistan.

Dr. Ahmad subliniază că vastitatea teritoriului canadian ar face imposibilă acoperirea și controlul acestuia, indiferent de câte trupe ar trimite Statele Unite. Loialiștii armatei canadiene ar înființa grupuri de gherilă care s-ar amesteca cu comunitățile locale, similar cu rezistența franceză din al Doilea Război Mondial. Iar Canada nu ar fi singură: aliați din Commonwealth și Europa ar sprijini lupta, iar inamicii Americii ar profita de vulnerabilitățile acesteia în alte regiuni.

Canada se află printre cele mai înarmate națiuni, cu aproximativ 12,7 milioane de arme aflate în mâinile civililor, ceea ce ar complica enorm situația. În plus, indienii din Canada ar putea provoca dificultăți considerabile invadatorilor.

„Un război de insurgență prelungit în America de Nord ar duce la o prăbușire economică și politică”

„Un război de insurgență prelungit în America de Nord ar putea imobiliza financiar și militar Statele Unite pentru decenii, provocând o prăbușire economică și politică”, adaugă Dr. Ahmad. Acest conflict ar favoriza o ascensiune necontestată a Rusiei și Chinei.

Pe termen lung, chiar dacă Canada ar suferi enorm, „nimeni în deplinătatea facultăților sale mintale nu ar alege un astfel de viitor groaznic în locul unei alianțe pașnice și reciproc benefice cu un vecin prietenos”.

În ciuda unui scenariu ipotetic, Dr. Ahmad se bazează pe lecțiile istorice, iar exemplele din Vietnam, Afganistan și Irak arată clar cât de greu este pentru Statele Unite să câștige astfel de războaie. Deși este greu de imaginat o astfel de invazie pe pământ canadian, comportamentul impredictibil al liderului de la Casa Albă ridică semne de întrebare.

Canada și alianțele sale militare în Arctica

În ciuda comportamentului imprevizibil al președintelui american, Dr. Ahmad consideră că, pe termen lung, nimeni în deplinătatea facultăților sale mintale nu ar prefera un astfel de viitor sumbru, în locul unei alianțe pașnice și benefice cu vecinul canadian. Conform analizei sale, în fața unei astfel de amenințări, Canada nu ar fi doar o victimă, ci un inamic de temut, iar consecințele ar putea schimba complet ordinea mondială așa cum o știm.

În paralel cu tensiunile geopolitice, Operațiunea Nanook a fost o dovadă clară a capacității Canadei de a-și proteja suveranitatea în regiunile sale înghețate. De la jumătatea lunii februarie până la începutul lunii martie 2025, aproximativ 650 de militari din Canada și aliații săi au desfășurat un vast exercițiu militar în Arctica, simulând recucerirea infrastructurii cheie și testând echipamente de ultimă generație în condiții de frig extrem. Scopul principal al operațiunii a fost „proiectarea puterii” în această regiune strategică, din ce în ce mai atractivă pentru Rusia și China, scrite The Guardian.

Arctica: un teritoriu vulnerabil și disputat

În fața schimbărilor climatice care deschid noi rute de transport și resurse, Dr. Ahmad subliniază importanța regiunii Arctice în contextul global. „Accesul la nord este mai ușor decât a fost vreodată”, afirmă locotenent-colonelul Darren Turner, comandantul operațiunii, indicând faptul că în următorii zece ani acest acces se va intensifica. De asemenea, se subliniază și riscurile de militarizare a regiunii, cu Rusia și China extinzându-și influența în fața unei Canade ce încearcă să-și apere teritoriul.

Tensiunile cu Statele Unite și investițiile militare din nord

Operațiunea Nanook se desfășoară într-un context marcat de tensiunile cu Statele Unite și de amenințările venite dinspre administrația Trump. Cu toate acestea, armata canadiană se concentrează pe misiuni de protejare a suveranității naționale, indiferent de jocurile politice internaționale. În paralel, guvernul canadian a anunțat investiții semnificative în infrastructura militară din nordul țării, pentru a face față provocărilor generate de schimbările climatice și de interesul tot mai mare al altor națiuni.

De la jumătatea lunii februarie și până pe 9 martie, Operațiunea Nanook a reprezentat un vast exercițiu militar al Canadei în condițiile ostile ale regiunii Arctice. Aproape 650 de militari au simulat recucerirea infrastructurii cheie, au testat echipamente de ultimă generație și, cel mai important, au învățat să supraviețuiască frigului extrem.

Operațiunea, desfășurată alături de aliați din Statele Unite, Marea Britanie, Belgia, Suedia și Finlanda, reflectă un obiectiv clar: „proiectarea puterii” în Arctica, dar și menținerea acestei puteri în condițiile aspre ale regiunii.

Însă contextul misiunii nu este unul simplu. Rusia și China – care se declară acum „națiuni aproape-arctice” – au un interes tot mai crescut față de această regiune ce reprezintă aproape jumătate din teritoriul Canadei. Icebergurile ce se topesc și stratul subțire de gheață au deschis pentru o perioadă mai lungă din an, trecerea prin Strâmtoarea Nord-Vestică, iar permafrostul care se topește ascunde promisiuni de resurse uriașe de combustibili fosili și minerale vitale.

Ministrul Apărării Naționale, Bill Blair, a avertizat joi că schimbările climatice răsturnau realitățile regiunii și ofereau „acces tot mai mare la resursele arctice și la rutele de transport maritime, ceea ce, din păcate, îi atrage pe alți adversari să se angajeze într-o competiție tot mai intensă.”

„Ambele națiuni (Rusia și China) încearcă să conteste lumea unipolară existentă și să își extindă influența națională în regiunea Arctică”, a spus locotenentul Andrew Melvin, care a coordonat operațiunile pe teren. „Deși un conflict armat direct cu Rusia sau China este foarte puțin probabil, ele au instrumente sofisticate de colectare de informații și pot folosi această misiune pentru a obține cunoștințe despre operațiunile noastre.”

„Suntem aici pentru a ne demonstra suveranitatea, capacitatea și abilitatea de a opera în condiții extreme”, a spus Melvin. „Ei nu vor să vadă asta. Vor să demonstreze, prin mesaje, că nu suntem capabili să menținem suveranitatea în Arctica.”

Dar amenințările nu vin doar dinspre Est

Recent, Donald Trump a amenințat că va transforma Canada în al 51-lea stat american, o idee criticată vehement de toți liderii politici canadieni. Deși tensiunile diplomatice s-au intensificat, ofițerii superiori din armata canadiană spun că Operațiunea Nanook reflectă o abordare „business-as-usual” în relațiile dintre cele două armate.

„Lucrăm cu aliații noștri așa cum am face-o în mod normal. Nu lăsăm politica să ne împiedice profesionalismul”, a declarat Turner. „Suntem soldați profesioniști, ne facem datoria și îndeplinim scopul. Politicienii să se ocupe de problemele lor.”

Majoritatea soldaților evită să comenteze despre tensiunile cu un aliat de lungă durată, dar câțiva sunt fermi în respingerea acestei idei.

„Noi suntem Canada. Nu suntem un stat și nici nu vom fi vreodată”, spune unul dintre ei.

Anul trecut, guvernul canadian a plătit 8,6 milioane de dolari canadieni pentru a achiziționa un hangar de avioane privat – cunoscut sub numele de Green Hangar – lângă baza aeriană Norad din Inuvik, ca urmare a interesului manifestat de Rusia și China.

În martie, Blair a promis că Ottawa va investi mai mult de 2,5 miliarde de dolari canadieni în „huburi” militare din nord – aproape de zece ori mai mult decât suma prevăzută inițial – pentru a construi piste de aterizare, facilități logistice și echipamente care să completeze infrastructura existentă.

Cu toate acestea, dificultățile întâmpinate în timpul Operațiunii Nanook au scos la iveală necesitatea de resurse suplimentare.

Săptămâna trecută, agenția de informații canadiană, CSIS, a raportat că Arctica este o „destinație strategică și vulnerabilă” pentru adversari precum China și Rusia. CSIS a avertizat că proiectele de resurse, rutele de transport maritime și posibila militarizare a regiunii ar putea fi folosite de alte țări pentru a pătrunde în teritorii deja revendicate de Canada.

Guvernul liberal canadian intenționează să reînnoiască rolul ambasadorilor arctici, cu posturi la Nuuk (Greanlanda) și Anchorage (Alaska), pentru a întări relațiile diplomatice.

Multă atenție este concentrată pe Arctica datorită apelor tot mai navigabile și a cantităților uriașe de minerale critice și combustibili fosili sub permafrost.

„Este vorba despre acces și despre resurse”, spune Turner. „Accesul la nord este mai ușor decât a fost vreodată. Și asta se va schimba și mai drastic în următorii zece ani.”

În timp ce Canada promite să achiziționeze noi nave de gheață, Rusia dezvoltă nave mai puternice care ar putea depăși vaselor Canadei.

„Odată ce o rută va fi deschisă, vor veni. Trebuie să avem un interes în acest sens”, spune Turner. „Trebuie să avem capabilitățile de a interzice, opri sau bloca acest tip de mișcare.”

În timp ce Canada a desemnat toate apele din Arctica canadiană ca fiind interzise pentru licențierea de petrol și gaze, un acord recent între guvernul federal, guvernele Teritoriilor de Nord-Vest și Yukon și grupurile Inuvialuit le-ar putea oferi acestora mai multă autonomie în dezvoltarea proiectelor de combustibili fosili.

„Avem atât de mult petrol și gaz neexploatat”, spune Jackie Jacobsen, fost parlamentar în Teritoriile de Nord-Vest.

Chiar dacă înfruntă provocări mari, Canada rămâne o națiune hotărâtă să își protejeze suveranitatea și să își apere resursele strategice. Atât în contextul geopolitic global, cât și în cel regional, Operațiunea Nanook a demonstrat că armata canadiană și aliații săi sunt pregătiți să facă față oricărei amenințări, în condițiile extreme ale Arcticei.

Sursa: adevarul.ro


Citește și:

populare
astăzi

1 VIDEO „I s-a rupt firul divin!!” / Comentarii sarcastice după o filmare controversată cu Iulia Motoc, actual judecător la Curtea Penală Internațională

2 LIVE Violențe la sediul BEC după invalidarea candidaturii lui Călin Georgescu la alegerile prezidențiale

3 „În Statele Unite a început prigoana împotriva intelectualilor” / Poate cel mai important istoric american contemporan, atacat dur de vicepreședintele J…

4 VIDEO Răsturnare de situație / Ucraina anunță că i-a ucis pe soldații ruși din gazoduct!

5 „Dacă nu vom asista la o schimbare de practică, șocantă la numai 6 luni după cazul Șoșoacă, decizia CCR nu e greu de anticipat”