O decizie crucială
România a făcut paşi importanţi în ultimii şapte ani pentru a-şi îmbunătăţi finanţele publice controversate. Suntem îngrijoraţi că, în forma sa actuală, acest Cod Fiscal ar periclita aceste realizări. El ar presupune o pierdere anuală de venituri de aproximativ 2,2% din PIB şi o majorare a deficitului bugetar de până la cel puţin 3% din PIB, plasând astfel datoria publică pe o traiectorie ascendentă. În mod alternativ, pentru a menţine sub control deficitul, s-ar impune reducerea cheltuielilor statului precum şi renunţarea la iniţiativele noi de cheltuieli, inclusiv la cele de infrastructură, apărare, salarii, sănătate şi educaţie.
Mai există oare şi o a treia alternativă care să permită României să îşi reducă treptat datoria publică, să relaxeze povara fiscală şi să finanţeze noi proiecte? Noi credem că există, dacă amploarea şi viteza de implementare a măsurilor de politică fiscală, precum şi noile planuri de cheltuieli sunt mai temperate. În continuare prezentăm câteva argumente pentru ajustarea Codului Fiscal, având în vedere exact o astfel de opţiune.
Politica fiscală trebuie să fie sustenabilă. După mulţi ani în care a strâns cureaua, România a reuşit să ajungă în anul 2014 la un deficit structural sustenabil, nemaiavând nevoie de alte reduceri de deficit în anii 2015 sau 2016. Datoria publică, care este acum de aproape două ori şi jumătate mai mare decât înainte de criză, masurata ca pondere in PIB, se va stabiliza. În ochii investitorilor aceasta ar putea reprezenta un punct foarte considerabil, mai ales dacă avem în vedere incertitudinile ce încă se menţin în ţările vecine din regiune.
Măsurile de stimulare fiscală trebuie aplicate la momentul potrivit. Deşi situaţia economică este încă foarte dificilă pentru mulţi români, ţara are un ritm rapid de creştere în prezent, iar salariile au crescut în acest an cu peste 7 procente. Nu este evident faptul că o stimulare fiscală suplimentară ar fi de dorit la acest moment, dacă ea trebuie finanţată printr-o datorie mai mare. Austeritatea va deveni în mod inevitabil necesară atunci când finanţarea ieftină şi abundentă va înceta şi datoria va atinge niveluri mai mari. România a trecut deja în ultimul deceniu printr-un astfel de ciclu nefericit de stimulare excesivă în vremuri bune şi de austeritate strictă în vremuri grele. El nu ar trebui să fie repetat.
Reducerile ţintite de impozite şi taxe generează cele mai bune rezultate. Pachetul fiscal propus în prezent este direcţionat aproape exclusiv spre impulsionarea consumului, ce constituie deja componenta economiei cu cea mai rapidă creştere. Avantajele iniţiativelor de politici fiscale de impulsionare a consumului au o probabilitate de viaţă scăzută, dacă rata de creştere a investiţiilor este mică.
Nu încercăm să spunem că România nu ar putea să beneficieze de pe urma unor impozite şi taxe mai scăzute. Pentru a crea însă spaţiul fiscal necesar unor reduceri prudente de impozite şi taxe sunt necesare acţiuni mai concrete, mai mult timp şi o strânsă coordonare între toate ministerele de linie şi ANAF, în mod deosebit: (i) o mai bună colectare a impozitelor şi taxelor, (ii) cheltuirea mai eficientă a banilor publici, şi (iii) deplasarea dinspre investiţiile finanţate de la buget către proiectele finanţate din fonduri UE. În toate aceste trei domenii se înregistrează progrese, dar atunci când se calculează cifrele, ele nu sunt încă suficiente pentru a acoperi sumele considerabile pe care le impune finanţare măsurilor din Codul Fiscal.
Pe scurt, reanalizarea Codului Fiscal în Parlament reprezintă o oportunitate de precizare a priorităţilor fiscale pe termen mediu, de evaluare realistă a dimensiunii spaţiului fiscal şi a vitezei cu care acesta poate fi generat, şi de redimensionare în consecinţă a reducerilor de impozite şi taxe propuse. Va reprezenta o decizie crucială de conservare a succeselor atât de greu obţinute în materie de stabilitate macroeconomică.
Andrea Schaechter, Guillermo Tolosa
Andrea Schaechter este şefa misiunii FMI pentru România. Guillermo Tolosa este reprezentantul rezident al FMI pentru România şi Bulgaria.
