O cunoscută jurnalistă îl calcă-n picioare pe Voiculescu și-l apără pe Cîțu
În nicio țară civilizată premierul nu află de la TV sau din Monitorul Oficial despre un ordin al unui ministru cu impact major pentru chestiunea esențială a momentului. Dacă acceptă așa ceva își asumă o prăbușire și intră într-o autentică și profundă criză guvernamentală, scrie jurnalista Ioana Ene Dogioiu pe SpotMedia.ro .
Ceea ce s-a întâmplat marți seară cu ordinul privind criteriile de carantinare, după ce relațiile dintre premier și ministrul Sănătății erau deja critice, a dus lucrurile într-un punct din care nu mai putea exista întoarcere.
Mă întreb cum ar fi acționat premierul Cioloș, dacă afla din presă sau din Monitorul Oficial că un ministru a schimbat pe cont propriu, fără ca măcar să-l anunțe, niște reguli cu impact major la nivel național.
Că premierul putea proceda mai diplomatic e sigur. Dar, pe fond, un asemenea mod de acțiune al unui ministru este inacceptabil pentru un premier.
Regretabil că revocarea dlui Voiculescu pare victoria televiziunilor, care l-ar fi atacat pentru a bloca reforma și pentru că ar fi deranjat mafia din sănătate.
Se vorbește de marea miză, certă, a concursurilor pentru șefia Caselor Județene de Asigurări de Sănătate. Doar că ele sunt gestionate de șeful CNAS, care este numit de premier. Dacă dl Cîțu voia să-l demită pentru aceste concursuri, o putea face și o poate face cu sau fără Vlad Voiculescu la MS.
Am auzit de faptul că dl Voiculescu ar fi refuzat ca guvernul să mai dea bani presei. Banii pentru presă au fost refuzați de dl Cîțu, singurul decident din guvern. Poate un ministru să se opună cât vrea, în guvern nu e democrație, doar răspunderea politică e solidară, decizia e a unui singur om și el e premierul. Deci dacă dl Cîțu voia să dea banii pentru presă, îi dădea indiferent de dorințele dlui Voiculescu.
Testarea a fost la pământ, DSP-urile nu funcționează, feudalii sistemului n-au fost atinși nici cu o boare, multe gafe, multe imprecizii, puțină cunoaștere a domeniului și multă impresie artistică generatoare de multă emoție, care acum sigur că se revarsă în valuri și obligă liderii USR-PLUS la reacții.
În schimb, reacția oficială a USR-PLUS a fost extrem de riscantă. Când condiționezi rămânerea la guvernare de schimbarea premierului ales de președinte înseamnă că tu, de fapt, cu președintele te războiești prin proxy.
Dacă nu-l mai vrei pe Cîțu, înseamnă că îl vrei înapoi pe Orban? Înțeleg că soluția nu este exclusă și că unele tatonări ar fi început. Sau l-ai vrut pe Cîțu în locul lui Orban cât timp ai crezut că va fi un premier de paie?
Sau te arăți dispus să lași țara în criză actuală, pentru că a fost revocat un ministru? Dincolo de nucleul dur isterizat, pentru restul lumii aceasta este lipsă de responsabilitate.
În acest moment, în USR-PLUS există două tabere. PLUS și o parte din USR consideră că mai bine pleacă decât să îl mai accepte pe Florin Cîțu premier, pentru că există riscul ca episodul să se repete cu oricare dintre miniștrii USR-PLUS. Adică există riscul ca premierul să fie din nou premier când un ministru o ia pe câmpii?
O parte din USR consideră că nu folosește la nimic o părăsire a guvernării și că ar fi suficient un gest de flexibilitate al premierului Cîțu pentru o împăcare decentă. E drept că, după ce ai dat mesaje ultimative atât de grave precum cel al USR-PLUS, e greu să dai înapoi fără să fii ridicol.
Rău este că, pentru o miză mică și personală, o țară și așa în criză sanitară este aruncată și într-o criză politică, ultima de care avea nevoie.
Între timp, după cum remarca Remus Ștefureac, „începând din februarie 2021, AUR este al treilea partid din România în ceea ce privește intenția de vot, aproape dublându-și scorul obținut la alegerile din urma cu 4 luni. Sunt tare curios cum vor arata cifrele peste o lună, după isprăvile politice recente”.
