Hydra oligactis, o creatură de apă dulce înrudită cu meduzele și anemonele de mare, considerată „nemuritoare” din multe puncte de vedere, care se reproduce asexuat, poate dezvolta tumori dacă este supraalimentată, iar acestea se transmit urmașilor săi clone.

Aceste hidre pot crea o formă contagioasă de cancer, notează ScienceAlert , care descrie un nou studiu publicat în Proceedings of the Royal Society B privind acest fenomen bizar, care nu numai că dezvăluie detalii despre cum se desfășoară procesul la aceste creaturi, dar ajută și la mai buna înțelegere a formelor transmisibile de cancer în general.

În timp ce tumorile sunt un risc inevitabil al ființei pluricelulare, există, din fericire, puține exemple de cancer care pot fi transmise între indivizi. Dintre acestea, cele mai cunoscute sunt două care afectează diavolul tasmanian, un alt exemplu este cel care afectează câinii, iar 11 au fost observate la creaturile bivalve.

Este foarte importantă înțelegerea felului în care apar cancerele contagioase, în primul rând pentru a le evita cumva în propria noastră specie, dar și în speranța de a proteja alte ființe de suferința teribilă cu care se confruntă, spre exemplu, diavolii din Tassie din cauza bolii lor tumorale faciale.

Ecologul evoluționist Sophie Tissot de la Centrul Național Francez pentru Cercetare Științifică (CNRS) și echipa sa au urmărit originea cancerelor contagioase.

Experimentul de acum un deceniu și jumătate

Într-un experiment de laborator în urmă cu 15 ani, o creatură de apă dulce înrudită cu meduzele și anemonele de mare a dezvoltat tumori spontane ca răspuns la supraalimentare.

Este vorba de Hydra oligactis, considerată „nemuritoare” din multe puncte de vedere, care se reproduce asexuat, clonându-se prin formarea unor mici muguri care se desprind pentru a crește într-o creatură separată fizic, dar identică genetic.

Prima observație experimentală a evoluției unei tumori transmisibile

Acest lucru, împreună cu tendința sa de a forma tumori în condiții de laborator, prezintă potențial pentru cercetarea genetică privind dezvoltarea cancerului.

Sophie Tissot și echipa sa și-au propus să demonstreze cât de valoros poate fi acest model pentru înțelegerea evoluției cancerelor transmisibile.

„Folosind Hydra oligactis, ce prezintă o dezvoltare spontană a tumorii care, în unele tulpini, a devenit transmisă pe verticală, acest studiu prezintă prima observație experimentală a evoluției unei tumori transmisibile. (...) Prin urmare, această lucrare aduce prima contribuție la înțelegerea condițiilor de apariție a cancerului transmisibil și a consecințelor lor pe termen scurt pentru gazd”, spun autorii.

Cercetătorii au adunat 50 de hidre din lacul Montaud din Franța și le-au pregătit pentru o viață în laborator.

Pentru a garanta o rată ridicată de dezvoltare a tumorilor, înmugurirea și, astfel, creșterea șanselor de transmitere a tumorilor, cercetătorii au hrănit unii dintre acești polipi cu o cantitate excesivă de larve de creveți, de cinci ori pe săptămână, imitând condițiile care au determinat dezvoltarea tumorilor într-un studiu anterior.

Dintre aceste hidre supraalimentate, 19 care erau pline de tumori după două luni, au fost selectate, iar mugurii lor au fost colectați și crescuți în aceleași condiții. Cercetătorii au urmărit acest proces de-a lungul a cinci „generații” de muguri clonali formatori de tumori, selectându-i dintre colegii lor fără tumori pentru a da naștere generației următoare.

Ca să fie siguri că tumorile sunt transmise de la părinți și nu apar spontan în fiecare generație, cercetătorii s-au uitat la descendenții hidrelor fără cancer.

Care hidre au fost mai susceptibile să dezvolte tumori

Hidrele provenite de la părinți care aveau tumori erau de patru ori mai susceptibile de a dezvolta tumori decât cele ai căror părinți nu aveau tumori, chiar dacă toate hidrele erau identice din punct de vedere genetic.

Cercetătorii au confirmat astfel că tumorile pot fi într-adevăr induse la Hydra oligactis și că rata de transmitere poate crește în timp.

În plus, au observat, că a cincea generație de hidre purtătoare de tumori transmisibile a început să prezinte modificări ale trăsăturilor în istoria vieții în comparație cu omologii lor fără tumori. Toate acestea au dus la sporirea investițiilor în eforturile de reproducere asexuată înainte ca tumoarea să aibă șansa de a se dezvolta, iar înmugurirea a încetinit după apariția tumorii.

Acest lucru pare să meargă mână în mână cu o altă schimbare, în care mortalitatea mugurilor a fost mai mare după apariția tumorilor.

„Aceste modificări sugerează o ajustare a trăsăturilor gazdei pentru a compensa costurile tumorii prin producerea mai multor muguri atunci când este mai probabil să supraviețuiască și să rămână fără tumori”, arată Tissot și colegii săi.

Cercetătorii au observă că raritatea cancerelor transmisibile s-ar putea datora mai mult lipsei condițiilor de mediu adecvate pentru răspândirea lor, deoarece, cel puțin în acest studiu, dobândirea transmisibilității nu părea să fie o problemă pentru celulele tumorale.

Cercetătorii spun că, dacă acest lucru este adevărat, „este esențial să se ia în considerare aceste aspecte în studiul ecosistemelor perturbate de activitățile umane, deoarece acestea ar putea modifica potențial condițiile care favorizează răspândirea cancerelor transmisibile”.