O comoară istorică, veche de 2.000 de ani, a fost descoperită în Londra

Una dintre acestea, datată 8 ianuarie 57 d.Hr., este cea mai veche dovadă scrisă găsită până acum pe teritoriul fostei provincii romane Britannia, notează Descoperă.

Alături de aceste artefacte au mai fost descoperite cizme din piele, bijuterii, dar şi note de corespondenţă personale şi documente juridice în care apar numele şi adresele primilor locuitori ai oraşului cunoscut la acea vreme sub numele de ,,Londinium".

Acum, la doi ani după realizarea descoperirilor, specialiştii din cadrul Muzeului de Arheologie din Londra au publicat o monografie care conţine traducerea celor 88 de texte lizibile inscripţionate pe tăbliţele din lemn.

"[Aceste tăbliţe] ne furnizează detalii despre cum trăiau primii locuitori ai Londrei. Unele dintre ele sunt de-a dreptul fascinante", susţine autorul traducerilor, Roger Tomlin, fost cercetător în cadrul Universităţii Oxford.

Printre textele descoperite se numără cel al unei înştiinţări (,,Te întreb de pâine şi de sare") făcute de un anume Atticus, care îl atenţionează pe corespondentul său că trebuie să plătească 36 de denari.

,,Se laudă peste tot că ai împrumutat bani de la ei. Prin urmare, te rog, pentru binele tău, să nu pari slab în faţa lor, pentru că altfel vei pierde", a răspuns cel căruia Atticus i-a trimis mesajul.

Cel mai semnificativ document descoperit este de departe un contract datat 22 octombrie 62 d.Hr., ce se referă la transportul a 20 de lăzi cu mărfuri din Verulamium (astăzi St. Albans) la Londra.

,,Data este importantă pentru că acest eveniment s-a petrecut după încheierea revoltei lui Boudica. Tacitus, principala sursă literară referitoare la evoluţia provinciei romane Britannia, menţionează anul 61 d.Hr. pentru desfăşurarea rebeliunii şi spune că Londra şi St. Albans au fost distruse în timpul acelor evenimente, în care au murit peste 70.000 de oameni", a adăugat Tomlin.

potrivit Descoperă, tăbliţele au dimensiuni similare cu cele ale unei tablete moderne şi par să fi fost făcute din doagele unor butoaie. Suporturile din lemn erau acoperite cu ceară de albină şi erau inscripţionate cu ajutorul unui instrument cunoscut sub numele de ,,stylus".

Obiectele s-au păstrat timp de aproximativ 2000 de ani într-un sit în care solul era îmbibat cu apă, astfel că ceara de pe suprafaţa tăbliţelor a dispărut în timp, lăsând în urmă inscripţiile realizate de scribi. Identificarea şi descifrarea textelor nu a fost o sarcină uşoară: fiecare tăbliţă a fost fotografiată digital de patru ori, sub diferite unghiuri de iluminare. După aceea, specialiştii au suprapus câte patru fotografii, pentru a pune în evidenţă textul inscripţionat pe fiecare tăbliţă.

De-abia din această fază începea descifrarea propriu-zisă a caracterelor din texte. Pentru analizarea unei tăbliţe, procesul putea dura chiar şi o săptămână.

,,Dacă îţi place să faci sudoku, îţi va plăcea să faci şi asta", a spus Roger Tomlin.