În această zi, acum 87 de ani, a avut loc nunta Ducelui de Windsor, Edward al VIII-lea și a lui Wallis Simpson, o americancă divorțată.

Cu aproape o lună înainte de nunta care să marcheze istoria Familiei Regale Britanice, la 12 mai 1937, Regele George al VI-lea a fost încoronat în cadrul unei ceremonii de încoronare maiestuoase și demne la Westminster Abbey, la care au participat 8.000 de invitați. Acesta nu era primul pe lista spre tron , însă i-a ținut locul fratelui său, Edward al VIII-lea, care se eschivase de la datorie în favoarea dragostei, conform Daily Mail .

Așa că, atunci când Edward, acum Duce de Windsor, s-a căsătorit cu divorțata americană Wallis Simpson, mai puțin de o lună mai târziu, contrastul evenimentului nupțial și al încoronării nu putea fi mai puternic.

Nunta cuplului a avut loc în opulentul Chateau de Cande din Franța, la 3 iunie, fără ca vreun membru al familiei sale să fie prezent, atât Edward, cât și Wallis nu păreau a fi un cuplu fericit.

Fotograful regal, Cecil Beaton, care a realizat fotografiile oficiale, a declarat că Edward avea o privire „esențialmente tristă”. Iar la scurt timp după „fericitul” eveniment, Wallis avea să se angajeze în prima ei aventură postmaritală. Din acest motiv, se spune că nu și-a iubit niciodată noul soț.

Evenimentul nefericit a fost marcat și de un alt moment neplăcut, de data aceasta fiind vorba despre preotul care a oficiat nunta celor doi. J.A. Jardine - preotul care a oficiat slujba, sfidând regulile Bisericii Angliei referitoare la divorțații cu foști soți în viață, a fost mai târziu dezmoștenit și ar fi urmat să deschidă „Catedrala Windsor” de prost gust din Hollywood.

O cutie Faberge trimisă drept cadou de fratele său mai mic, prințul George, ducele de Kent, a fost respinsă de Edward, pe motiv că fratele său nu a arătat nicio dorință de a se abate de la poziția oficială a familiei față de el.

Locul ales de Edward și Wallis pentru nuntă a fost deținut de milionarul Charles Bedaux, care ulterior a fost dezaprobat de serviciile de informații britanice și franceze.

Castelul se lăuda cu un confort modern care includea o orgă cu tuburi care costa 40.000 de dolari și un sistem telefonic de 15.000 de dolari.

În ziua în sine, Wallis a purtat o rochie de mireasă albastră pe care a asortat-o cu mănuși de mătase din același material și o pălărie de paie.

La gât a purtat o impresionantă broșă cu diamante și safire și a afișat, de asemenea, cercei din safire și o brățară strălucitoare din safire.

Cel de-al doilea divorț al ei - de brokerul naval Ernest Aldrich Simpson - fusese finalizat abia cu o lună înainte de nunta cu regalul britanic.

Ducele își dorise inițial ca un capelan regal să oficieze la nunta sa, dar această dorință a fost rapid respinsă de fratele său, regele, încoronat cu mai puțin de o lună înainte.

A doua sa alegere fusese reverendul Martin Andrews, care prezida o parohie din Ducatul de Cornwall.

În cele din urmă, nu a avut de ales decât să-l aleagă pe reverendul Jardine, care a fost descris ca fiind „turbulent” de către biograful lui Edward, Philip Ziegler, și care, mai târziu, a fost destituit din funcție.

Arhiepiscopul de Canterbury Cosmo Lang - care a contribuit la pecetluirea abdicării lui Edward - l-a descris pe Jardine ca fiind un „căutător de notorietate”.

El s-a întrebat cum de Edward - care fusese rege al Angliei cu doar câteva luni înainte - și-a putut „pierde demnitatea” până într-acolo încât a cerut „unui om de acest fel să îi celebreze căsătoria”.

Jardine a oficiat ceremonia sfidând Biserica Angliei, care a decis până în 2002 că nu va oficia nunți ale suveranilor cu persoane divorțate care au foste soții în viață.

Deși Edward a crezut că a ales bine alegându-l pe preotul Jardine, această idee a fost oarecum înțepată de turneul ulterior al preotului în Statele Unite, unde a dezvăluit totul despre ceremonie.