Timp de aproape două decenii până la semnarea Declarației de Independență a Statelor Unite, Benjamin Franklin a fost chiriaș într-o casă din Londra, de pe Craven Street, nr. 36. Viitorul părinte fondator și-a părăsit casa engleză și s-a întors în America în 1775. Două secole mai târziu, oasele mai multor cadavre au fost găsite la subsolul casei, unde fuseseră îngropate într-o cameră misterioasă, fără ferestre, sub grădină, scrie Smithsonian Magazine.

Scheletele au trecut neobservate până în anii ’90, când istoricii au decis să transforme vechea locuință a lui Franklin într-un muzeu. Conservatorii reparau cu atenție structura când au dat peste un os uman. „Dintr-o groapă lată de un metru și adâncă de un metru, au fost recuperate peste 1.200 de bucăți de os”, potrivit reprezentanților Benjamin Franklin House. Acestea proveneau de la cel puțin 15 persoane, dintre care unele fuseseră copii.

Echipa a apelat la un medic legist, dar investigațiile medico-legale au sugerat că oasele erau destul de vechi. De fapt, acestea fuseseră probabil îngropate în casă cu aproximativ 200 de ani în urmă – cam în perioada în care Franklin a locuit în ea.

Franklin a fost un revoluționar celebru și un francmason de rang înalt, așa că este ușor să ne întrebăm ce secrete întunecate ar fi putut ascunde în acel subsol. Dar adevărul, se pare, nu este chiar atât de întunecat.

„Cea mai plauzibilă explicație nu este crima în masă, ci o școală de anatomie condusă de tânărul prieten și protejat al lui Benjamin Franklin, William Hewson”, după cum scria Maev Kennedy de la The Guardian în 2003.

Hewson a fost un anatomist care și-a început cariera ca elev al lui William Hunter, un celebru obstetrician care studia, de asemenea, anatomia. În urma unei dispute, Hewson s-a despărțit de profesorul său și și-a înființat propria școală de anatomie la casa unde era cazat și Benjamin Franlkin – soacra sa lui Hewson, Margaret Stevenson, era proprietara clădirii.

Franklin s-a întâmplat să fie doar unul dintre chiriașii ei.. Se știe că a dezvoltat o prietenie cu fiica lui Stevenson, Polly, care avea să devină soția lui Hewson. Mai târziu, se pare că l-a susținut profesional pe Hewson.

„[Franklin] credea că [Hewson] era un tânăr politicos și promițător”, a declarat Márcia Balisciano, director al Benjamin Franklin House, pentru revista Discover. „El a încercat să medieze această dispută dintre Hewson și William Hunter pentru ca unele dintre pregătirile și mostrele sale să revină în posesia sa”.

În vremea lui Franklin, studiul anatomiei era o afacere ambiguă din punct de vedere etic.

• „Anatomia era încă la început, dar moravurile sociale și etice ale vremii o dezaprobau. … O aprovizionare constantă cu corpuri umane era greu de obținut în mod legal, astfel încât Hewson, Hunter și alți pionieri ai domeniului au fost nevoiți să recurgă la jefuirea mormintelor – fie plătind „oameni ai învierii” profesioniști pentru a obține cadavre, fie dezgropându-le ei înșiși – pentru a pune mâna pe exemplare”, explică revista Mental Floss.

Cercetătorii cred că Strada Craven nr. 36 a fost un loc irezistibil pentru Hewson pentru a-și stabili propriul laborator de anatomie. Chiriașul era un prieten de încredere, proprietara era soacra sa și era flancat de surse convenabile pentru corpuri. Puteau fi scoase clandestin din cimitire și livrate la debarcaderul de la un capăt al străzii, sau smulse din spânzurătoarea de la celălalt capăt. După ce termina cu ele, Hewson pur și simplu îngropa ce mai rămăsese în subsol, mai degrabă decât să le scoată pe furiș pentru a fi aruncate în altă parte și să riște să fie prins și urmărit penal pentru disecție și jefuirea mormintelor.

Franklin era probabil la curent cu studiile ilegale care aveau loc în clădirea sa, deși probabil că nu era implicat personal. Cu toate acestea, este greu de imaginat că, curios fiind, nu s-a furișat și nu a verificat procedurile cel puțin o dată sau de două ori.

„[Franklin] a fost un apărător al științei – susținea tinerii cercetători și pe alții care puteau exemplifica pasiunea sa pentru cunoaștere și inovație”, a declarat Balisciano pentru revista Discover. „Probabil că îi plăcea ideea că această muncă științifică va continua”.

Dincolo de considerațiile etice, efectuarea disecțiilor era destul de periculoasă în secolul al XVIII-lea. În 1774, Hewson, în vârstă de 34 de ani, a murit de septicemie, pe care o contractase după ce s-a tăiat accidental în timpul unei proceduri. Dezastrul a șocat cercul intim al anatomistului, inclusiv pe Franklin, care a descris întâmplarea într-o scrisoare către soția sa.

„Familia noastră de aici este în mare suferință”, scria el. „[Hewson] a murit duminica trecută dimineața din cauza unei febre care a zădărnicit priceperea celor mai buni medici ai noștri. A fost un tânăr excelent, ingenios, harnic, util și iubit de toți cei care l-au cunoscut”.

Distribuie Distribuie Comentarii