Ultimul raport privind coeziunea publicat miercuri de Comisia Europeană arată că politica de coeziune a contribuit la reducerea disparităţilor teritoriale şi sociale dintre regiunile UE, informează un comunicat de presă.

Potrivit Executivului comunitar, datorită finanţării destinate politicii de coeziune, se preconizează că PIB-ul pe cap de locuitor al regiunilor mai puţin dezvoltate va creşte cu până la 5% până în 2023. Aceleaşi investiţii au susţinut, de asemenea, o reducere cu 3,5% a decalajului dintre PIB-ul pe cap de locuitor din 10% din regiunile cel mai puţin dezvoltate şi 10% din regiunile cele mai dezvoltate. Raportul arată totodată că, graţie flexibilităţii sale, politica de coeziune a oferit statelor membre şi autorităţilor regionale şi locale un sprijin foarte rapid, atât de necesar în contextul încetinirilor creşterii economice şi al celei mai grave crize din ultimii ani.

"Cel de-al 8-lea raport privind coeziunea arată în mod clar importanţa politicii de coeziune în promovarea convergenţei şi reducerea inegalităţilor dintre ţările şi regiunile din UE. Prin cartografierea domeniilor în care statele membre şi regiunile trebuie să facă mai mult şi mai bine, raportul ne permite să învăţăm din lecţiile trecutului ca să fim mai bine pregătiţi pentru provocările viitorului. Trebuie să accelerăm adoptarea şi implementarea programelor politicii de coeziune pentru perioada 2021-2027, pentru a putea continua să sprijinim regiunile în vederea redresării în urma pandemiei, pentru a beneficia pe deplin de tranziţia către o Europă verde şi digitală şi pentru a realiza o creştere pe termen lung", a declarat comisarul pentru coeziune şi reforme, Elisa Ferreira.

Potrivit documentului citat, politica de coeziune a devenit o sursă de investiţii mai importantă. Finanţarea pentru coeziune a crescut de la echivalentul a 34% din totalul investiţiilor publice în perioada de programare 2007-2013 la 52% în perioada de programare 2014-2020. Începând din 2001, regiunile mai puţin dezvoltate din Europa de Est au recuperat decalajul faţă de restul UE. Convergenţa dintre statele membre s-a accelerat, însă disparităţile regionale interne din statele membre cu creştere rapidă s-au accentuat. Totodată, ocuparea forţei de muncă a crescut, însă disparităţile regionale sunt mai semnificative decât înainte de 2008. Numărul de persoane expuse riscului de sărăcie şi de excluziune socială a scăzut cu 17 milioane între 2012 şi 2019. Decalajul regional în materie de inovare din Europa a crescut din cauza lipsei de investiţii în C&D şi a deficienţelor de la nivelul ecosistemelor de inovare din regiunile cel mai puţin dezvoltate. Populaţia UE îmbătrâneşte şi va începe să scadă în anii următori, dacă în 2020, 34% din populaţia UE trăia într-o regiune cu populaţie în scădere, acest procentaj va ajunge la 51% în 2040.

În următorii ani, politica de coeziune va continua să consolideze o dezvoltare echitabilă şi durabilă în toate regiunile UE, sprijinind în acelaşi timp tranziţia verde şi digitală prin: o abordare cuprinzătoare şi orientată a dezvoltării - finanţare, guvernanţă, coerenţă şi sinergii cu politicile naţionale; politici bazate pe realităţile locale, dezvoltate pe mai multe niveluri şi întemeiate pe parteneriate, cu un sprijin croit pe măsură pentru cele mai vulnerabile teritorii; adaptabilitate continuă la provocările emergente şi neaşteptate.

Cel de-al 8-lea raport privind coeziunea va contribui la discuţiile din cadrul viitorului Forum privind coeziunea (17-18 martie), care reuneşte reprezentanţi ai instituţiilor UE, ai autorităţilor naţionale, regionale şi locale din toate statele membre, ai partenerilor sociali şi economici, ai organizaţiilor neguvernamentale şi ai mediului academic. Forumul va dezbate modul în care politica de coeziune poate garanta că nicio regiune nu este lăsată în urmă în contextul schimbărilor structurale în curs şi că toate regiunile pot profita de beneficiile tranziţiei verzi şi ale tranziţiei digitale. AGERPRES

Distribuie Distribuie Comentarii