Forma actualizată a Legii privind statutul magistratului conţine mai multe modificări, potrivit MainNews , una dintre acestea fiind durata mandatului procurorului general.

Astfel că proiectul propune ca „procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prim-adjunctul şi adjunctul acestuia, procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, adjuncţii acestora, procurorii şefi de secţie ai Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ai Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism sunt numiţi de Preşedintele României, la propunerea ministrului justiţiei, cu avizul Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, dintre procurorii care au o vechime minimă de 12 ani în funcţia de procuror sau judecător, pe o perioadă de 4 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată, în acelaşi mod”.

De asemenea, este prevăzută şi „reglementarea la nivel de lege a procedurii de evaluare profesională a magistraţilor şi a criteriilor de evaluare”. Potrivit proiectului, „au fost eliminate modalităţile alternative de intrare în magistratură fără concurs (de exemplu, prin interviu), cu excepţia magistraţilor pensionari care pot fi reîncadraţi fără concurs după pensionare numai la instanţe sau parchete care nu pot funcţiona normal din cauza numărului mare de posturi vacante”.

Proiectul mai priveşte „stabilirea duratei cursurilor la Institutul Naţional al Magistraturii la 3 ani, precum şi reglementarea, la nivel de lege, a duratei minime a stagiilor de practică la Institutul Naţional al Magistraturii”, astfel că „Dispoziţiile privind durata de 3 ani a cursurilor se vor aplica începând cu examenul de admitere care se va organiza în anul 2024”, dar şi „micşorarea pragului de vechime pentru numirea procurorilor cu funcţii de conducere de rang înalt (de la 15 ani la 12 ani în funcţia de judecător sau procuror)”.

Numirea procurorulu general păstrează însă aceeaşi formulă, fiind numit de către ministrul Justiţiei, urmat de un aviz din partea CSM. Ulterior, preşedintele ţării numeşte sau refuză.