Scandalul prescripţiei răspunderii penale a ajuns pe masa celui mai înalt for judecătoresc european, anume Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), care trebuie să răspundă cum se „împacă” deciziile CCR – în urma cărora multe procese „grele” de corupţie se vor închide – cu dreptul Uniunii Europene.

Ziare.com a vorbit cu doi magistrați, sub protecția anonimatului, care au explicat că justiția se va împărți în două, iar judecătorii vor trebui să-și aleagă tabăra: „de partea legii sau de partea fărădelegii”.

Cum magistrații sunt ținuți, prin statut, a nu se exprima cu privire la procesele pe care le au pe rol și cum cei contactați de Ziare.com au avut pe masă dosare mari de corupţie - cu pedepse grele și prejudicii de ordinul zecilor de milioane de euro - răspunsurile celor doi vor fi redate sub protecția anonimatului.

Magistrații nu se tem să vorbească, dar nici nu lipsește o eventuală plângere disciplinară la Inspecția Judiciară, așa cum s-a întâmplat cu judecătoarele Daniela Panioglu și Adina Nadia Guluțanu.

De asemenea, nu vor să se pună nici în situația judecătorului Cristi Danileț – care de mai bine de doi ani se bate în instanță pentru a scăpa de două decizii de excludere din magistratură pronunțate de CSM-ul condus de Lia Savonea – și abia acum are sorți de izbândă.

Cei doi magistrați au fost întrebați de Ziare.com în ce punct a ajuns scandalul prescripţiei, în contextul în care trei decizii – două ale Curții Constituționale și una a Înaltei Curți – au dus la închiderea multor procese de corupţie prin constatarea încetării răspunderii penale.

Scandalul prescripţiei explicat pe scurt

Prima „lovitură” a fost dată de CCR în 2018, atunci când instanța a constatat că prevederile art. 155 din Codul penal sunt neconstituționale. Articolul reglementa „prescripția specială”, mai exact că orice act procedural comunicat inculpatului întrerupe termenele „prescripţiei generale”, de la articolul anterior, 154 Cod penal.

A doua decizie a venit în 2022, atunci când CCR a constatat că Parlamentul nu a făcut nimic pentru a pune în acord legislația cu decizia din 2018, motiv pentru care Curtea de control constituțional a statuat că România nu a avut legislație pe întreruperea cursului prescripţiei în intervalul de 4 ani dintre cele două hotărâri.

A treia lovitură a venit în 25 octombrie 2022 de la Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept care, printr-o Hotărâre preliminară (HP) a dat dreptate Curții Constituționale.

Urmare a celor trei decizii, procurorii au formulat cereri de sesizare a CJUE, cu o serie de întrebări care vizează, pe scurt, aceeași problematică, anume cum se „împacă” cele trei decizii ale celor mai înalte instanţe din România, CCR și ICCJ, cu dreptul european.

Cum au mai încercat inculpaţii VIP să scape de răspundere

CJUE a s-a mai pronunțat, anterior, cu privire la un conflict de drept similar, legat de așa-zisa nelegală compunere a completurilor de judecători de la Înalta Curte, scandal izbucnit în Justiție în 2019.

Atunci, inculpați VIP precum Elena Udrea și Liviu Dragnea s-au plâns fie că magistrații de la ICCJ n-ar fi specializați în judecarea cauzelor de corupţie, fie că n-ar fi fost trași la sorți așa cum cere legea, mai exact că președinții celor două completuri de 5 judecători (C5) nu erau „scoși din bol” ca la Loto, ci „puși cu mâna” din rândul conducerii instanței supreme.

Până la urmă, atât Elena Udrea (în 2018), cât și Liviu Dragnea (în 2019) au fost condamnați.

A durat mai bine de 2 ani până când CJUE s-a pronunțat cu privire la acest aspect și a statuat, în esență, că judecătorii români pot lăsa neaplicate deciziile CCR, atunci când acestea creează „un risc sistemic de impunitate” în cauzele de corupţie sau în cele de fraude cu fonduri europene.

În prezent, procurorii au formulat noi sesizări, în care arată că deciziile CCR și ICCJ creează un nou „risc sistemic de impunitate”, de data asta pe chestiunea prescripţiei.

Doar două astfel de sesizări au fost admise, de către trei judecători: unul de la Bistrița, în cadrul unui proces pe fond și alți doi de la Brașov, într-un complet de apel. Cele două procese în cadrul cărora au fost admise sesizările au fost suspendate în aşteptarea unei decizii le de CJUE.

Se vor suspenda sau nu procesele de corupție în aşteptarea deciziei CJUE?

Acum se naște întrebarea dacă și ceilalți judecători care au pe masă cauze de corupţie ar trebui sau nu ar trebui să suspende procesele de pe rol, chiar unele în care au rămas în pronunțare dar nu au dat verdictul încă, pentru a vedea ce spune CJUE pe tema prescripţiei, deși decizia nu ar putea fi diametral opusă celei precedente, din scandalul completurilor.

Iată ce spune un magistrat:

„Da, ar trebui suspendate cauzele, principial nu mai pot fi judecate, problema de care depinde dezlegarea cauzelor este aceeași si la Brașov, Bistrița, Cluj, Iași, etc. Nu văd cum judecătorii ar putea judeca sau pronunța hotărâri până la dezlegarea problemei de către CJUE, cu atât mai mult cu cât problema este unică în toată țara”, a spus magistratul.

Altul, care la rândul lui a avut pe masă dosare grele de corupție, detaliază pe larg cum vede chestiunea „marii prescripții”. La finalul declarației, acesta explică și ce a mai decis CJUE în scandalul precedent, la o sesizare făcută în Dosarul Gala Bute.

Precizarea este importantă deoarece Elena Udrea așteaptă o primă decizie pe fond în Dosarul Hidroelectrica și invocă, desigur, prescripția. Ea mai are un dosar în apel, pe rolul ICCJ, cel legat de finanțarea campaniei din 2009, în care e pe cale să scape de o condamnare de 8 ani de pușcărie.

Decizia CJUE din 21 decembrie 2021 este cea care i-a adus Elenei Udrea confirmarea pedepsei de 6 ani în Dosarul Gala Bute, pe care și-o suspendase încă din 2018, pentru soluționarea pe rolul Curții de la Strasbourg a unui dosar privind cauzele conexate C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 și C-840/19.

Magistratura din România e scindată între două „curente” de opinie

Iată ce spune al doilea magistrat:

• „Nu există vreo dispoziție legală care să oblige judecătorii din România învestiți cu judecarea unor cauze de corupție să suspende acele procese în așteptarea deciziilor CJUE.
• E cam la fel cu situația de anul trecut când:
• Unii judecători (majoritatea) suspendau judecata pentru ca să se pronunțe completul de HP condus de Grădinaru (care a dat marea prescripție) asupra interpretării normelor legale privind prescripția.
• Alți judecători nu au suspendat judecata și au intrepretat singuri normele privind prescripția fără să aștepte decizia completului de HP al lui Grădinaru.
• În realitate, chestiunea importantă e că acum se va vedea că magistratura din România e scindată între:
• Judecătorii aderenți la „filosofia” Liei Savonea (n.r. – fosta șefă a CSM), a Corinei Corbu (n.r. – șefa Înaltei Curți) sau a lui Daniel Grădinaru (n.r. – actualul șef al CSM), care de ceva timp nu știu ce interpretări să mai născocească pentru a i scăpa pe infractori, culminând cu decizia „marea prescripție” și numirea judecătorilor care judecă dosare de corupție doar de către conducerea instanțelor. Ei nu vor suspenda procesele până la pronunțarea CJUE și vor înceta procesele penale conform deciziei de interpretare date de completul de HP condus de Grădinaru.
• Judecătorii care sunt îngroziți de perspectiva de a semna hotărâri de încetare a procesului penal pe prescripție, conform deciziei de interpretare data de completul de HP condus de Grădinaru și care, neavând altă opțiune, vor suspenda procesele de corupție în așteptarea deciziilor CJUE.
• Acum fiecare judecător de penal își va asuma, prin hotărârile pe care le va da, de ce parte este: de partea legii sau de partea fărădelegii”, a spus magistratul.

Care ar putea fi consecințele „marii prescripții”

Întrebat ce se va întâmpla cu dosarele soluționate prin încetarea procesului penal în răstimpul în care CJUE are pe masă cele două sesizări, magistratul a răspuns:

• „Întrebarea care rămâne încă deschisă este aceea privitoare la răspunderea judecătorilor din completul de HP condus de Grădinaru care au emis decizia „marii prescripții”, precum și a judecătorilor care o vor pune în practică și nu vor suspenda procesele de corupție până la pronunțarea CJUE.
• Pentru că răspunsul CJUE va fi unul clar de vreme ce recent, în hotărârea Curții din 21 decembrie 2021, pronunțată în cauzele conexate C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 și C-840/19, s-a menționat importanța și necesitatea ca statele membre să respecte valorile consacrate de art. 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, ca o condiție pentru a beneficia de toate drepturile care decurg din aplicarea tratatelor:
• Curtea a reținut, în parag. 194, că revine României sarcina de a se asigura că normele sale de drept penal și de procedură penală permit o sancționare efectivă a infracțiunilor de fraudă care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii și de corupție în general.
• Instanțelor naționale le revine sarcina de a da efect deplin obligațiilor care decurg din articolul 325 alin. 1 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, precum și din Decizia 2006/928 și de a lăsa neaplicate dispoziții interne care, în cadrul unei proceduri ce privește infracțiuni grave de fraudă care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii sau infracțiuni de corupție în general, împiedică aplicarea unor sancțiuni efective și disuasive pentru a combate astfel de infracțiuni.
• Din paragraful 203 se poate extrage un principiu potrivit căruia în asigurarea efectivității combaterii acestor infracțiuni, în situația în care instanțele naționale ajung la concluzia că aplicarea jurisprudenței Curții Constituționale coroborată cu aplicarea dispozițiilor naționale în materie de prescripție implică un risc sistemic de impunitate a faptelor ce constituie infracțiuni grave de fraudă care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii sau de corupție în general, sancțiunile prevăzute de dreptul național pentru combaterea unor astfel de infracțiuni nu ar putea fi considerate drept efective și disuasive, ceea ce ar fi incompatibil cu art. 325 alin. 1 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene coroborat cu art. 2 din Convenția pentru Protejarea Intereselor Financiare ale Uniunii Europene (P.I.F.), precum și cu Decizia 2006/928.
• A mai reținut Curtea că instanțele naționale sunt libere să rețină standardele naționale de protecție a drepturilor fundamentale, în situațiile în care pun în aplicare dreptul Uniunii, dar cu condiția ca această aplicare să nu compromită standardul de protecție prevăzut de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, astfel cum a fost interpretată de Curte, și nici supremația, unitatea și caracterul efectiv al dreptului Uniunii, standard care ar fi compromis în situația unui risc sistemic de impunitate a faptelor ce constituie infracțiuni grave de fraudă care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii sau de corupție în general”, a spus magistratul.

Se închide „portița” prescripției: Două sesizări trimise la CJUE

Fostul președinte condamnat al CJ Brașov, Aristotel Căncescu, este primul demnitar corupt al cărui proces va ajunge pe masa Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), după ce judecătorii au admis vineri, 10 februarie, sesizarea Curții de la Strasbourg cu privire la posibilitatea ignorării deciziilor CCR pe tema prescripţiei.

Este primul dosar de corupţie în care procurorii DNA au obținut sesizarea CJUE cu privire la conflictul juridic dintre legislația europeană și deciziile CCR.

Într-un alt dosar, pe data de 7 decembrie 2022, Judecătoria Bistrița a admis o sesizare similară din partea Parchetului, după ce o judecătoare a arătat că deciziile CCR creează „un risc sistemic de impunitate” în cazul tuturor infracțiunilor, nu doar în cauzele de corupție.

În ambele cazuri, instanțele au suspendat judecarea respectivelor dosare în așteptarea deciziilor CJUE.

Este de așteptat ca procurorii DNA să ceară suspendarea tuturor proceselor de corupție afectare de deciziile CCR, însă judecătorii vor fi cei vor decide, de la caz la caz, dacă acest lucru se va întâmpla sau nu.

Distribuie Distribuie Comentarii