Note ale serviciilor secrete franceze/Cum şi de ce se infiltrează Erdogan în Franţa
De câţiva ani încoace, preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan manifestă un interes aparte pentru Franţa, dedându-se atât unor declaraţii provocatoare, cât şi implantării de „cai troieni”.
Într-o amplă investigaţie jurnalistică, „Journal du Dimanche” arată că Recep Tayyip Erdogan încearcă să-şi promoveze unele idei şi să influenţeze dezbaterile publice din Franţa. Liderul islamo-conservator de la Ankara îşi duce aceste eforturi prin intermediul unei reţele vaste, ce implică asociaţii musulmane, şcoli, o parte a diasporei turce şi, evident, platformele de socializare online, scrie jurnalistul Mohamed Sifaoui.
O declaraţie provocatoare
Aflat în vizită oficială la Paris, la 5 ianuarie 2018, Erdogan a făcut în faţa liderilor Consiliului francez al credinţei musulmane (CFCM) o declaraţie provocatoare: „Musulmanii din Franţa sunt sub protecţia mea. Tot ce vă afectează mă afectează şi pe mine”. La trei ani distanţă, relaţiile turco-franceze sunt marcate de numeroase tensiuni, care au escaladat până la invective publice între islamo-conservatorul Recep Tayyip Erdogan şi progresistul Emmanuel Macron pe diverse teme, de la şicanele din Marea Mediterană până la abodarea Parisului împotriva fundamentalismului islamic. O serie de informaţii colectate de serviciile secrete franceze atestă faptul că Erdogan nu doar comentează de la tribuna sa de la Ankara, ci şi încearcă să-şi impună punctul de vedere din interior asupra cursului politicii franceze, relatează „Journal du Dimanche”.
„Vectorii de influenţă”
Conform publicaţiei franceze, mai multe rapoarte adresate de Direcţia Generală de Securitate Internă (DGSI), Direcţia Generală de Securitate Externă (DGSE) şi Direcţia de Informaţii a Prefecturii Poliţiei (DRPP) către Palatului Elysée denotă amploarea, formele şi obiectivele activismului dus de regimul Erdogan în Franţa. Este o „veritabilă strategie de infiltrare”, apreciază autorul, cu Ambasada Turciei în Franţa şi serviciul secret turc pe post de „vectori de influenţă”. Aceşti „vectori de influenţă” acţionează în principal pe lângă asociaţiile musulmane şi o parte a diasporei turce.
Rapoarte ale serviciilor secrete franceze relevă că Erdogan încearcă să-şi asigure „controlul asupra comunităţii turce” din Franţa prin intermediul unei galaxii de 650 de ONG-uri.
De asemenea, mizând pe termen lung, preşedintele turc şi oamenii săi au investit în edificarea unei reţele de şcoli menite educării copiilor după ideologia islamo-conservatoare. Profesorii din cadrul acestei reţele sunt de regulă „obedienţi” faţă de Partidul Justiţiei şi Dezvoltării, care asigură baza electorală a regimului Erdogan. Ei îşi desfăşoară activitatea în cadrul dispozitivului Elco (învăţământ în limba şi cultura de origine, n. red.), căruia Emmanuel Macron vrea acum să-i pună capăt.
Erdogan îşi urmăreşte interesele totodată prin intermediul fundaţiei Maarif, pe care a creat-o acum cinci ani şi a extins-o în peste 60 de ţări pentru a promova oficial cultura turcă.
În plus, liderul de la Ankara dispune în Franţa de şapte organizaţii de lobby, toate coordonate de filiala franceză a Uniunii Internaţionale a Democraţilor.
Ce urmăreşte Erdogan în Franţa
„Aceste acţiuni vizează mai multe obiective”, spune Mohamed Sifaoui într-un interviu acordat postului Europe 1. „Înainte de toate, să îmbunătăţească imaginea regimului (Erdogan, n. red.) pe lângă diaspora turcă şi în rândul societăţii franceze. Apoi, să apere imaginea lui Erdogan cu orice preţ. Şi, în cele din urmă, evident, să contribuie la difuzarea unei viziuni islamiste a religiei musulmane”, explică jurnalistul.
În articol, Mohamed Sifaoui remarcă totodată că aceste acţiuni îi permit lui Erdogan să-şi supravegheze contestatarii din exil şi să înăbuşe în faşă orice opoziţie, dar şi să împiedice dezbateri politice, precum cea referitoare la „carta valorilor republicană”, dorită de Macron ca parte a unei largi campanii de combatere a islamismului radical şi sabotată de liderii CFCM.
