Norvegia ia în considerare construirea de garduri de-a lungul graniței țării cu Rusia, pe fondul preocupărilor continue cu privire la trecerea migranților, a declarat ministrul norvegian al Justiției, Emily Anger Mel, într-un interviu acordat publicației norvegiene NRK.

Mel a spus că țara are în vedere „mai multe măsuri” pentru a crește securitatea de-a lungul celor aproape 200 km de graniță nordică cu Rusia, inclusiv construirea de garduri.

„Un gard de frontieră este foarte interesant, nu numai pentru că poate acționa ca un factor de descurajare, ci și pentru că ar conține senzori și tehnologie care permit să fie detectați oamenii care se deplasează aproape de graniță”, a spus Mel pentru NRK .

Nu au fost furnizate încă detalii despre un potențial plan și nu este clar dacă întreaga graniță de 200 km va fi împrejmuită.

Subliniind îngrijorările legate de lipsa de securitate la granița dintre Norvegia și Rusia, Mel a citat un exemplu din 2015 când aproximativ 5.000 de solicitanți de azil care au ajuns la granița Sturskug din nord-estul Norvegiei - singura trecere legală a frontierei terestre dintre cele două țări.

Nu au fost date informații despre câți migranți ruși au trecut granița de la începutul invaziei la scară largă.

În noiembrie 2023, prim-ministrul norvegian Jonas Gahr Store a spus că țara ar putea urma exemplul Finlandei și poate închide punctul de trecere a frontierei terestre cu Rusia „dacă este necesar” – deși încă nu a făcut acest lucru.

În ultimii ani, nordul Norvegiei s-a transformat într-un „teren de testare” în care serviciile ruse de informații testează metode de spionaj în Uniunea Europeană. Pentru FSB, această regiune este atractivă pentru că este destul de izolată și există și posibilitatea de a pătrunde aproape nestingherit în apele norvegiene sub acoperirea navelor de pescuit.

Situația este, de asemenea, periculoasă, deoarece proximitatea arsenalului nuclear rusesc face nordul Norvegiei deosebit de vulnerabil în cazul unei escalade a conflictului geopolitic. The New Yorker scrie despre confruntarea dintre serviciile de informații din cele două țări, care amintește din ce în ce mai mult localnicilor de Războiul Rece.

Războiul dintre Rusia și Ucraina a devenit o nouă etapă în confruntarea dintre serviciile de informații norvegiene și ruse. Mulțimi de spioni se revarsă în nordul Norvegiei.

Din 2015, metodele de pătrundere pe teritoriul norvegian a serviciilor de informații rusești au devenit mai diverse. În timpul crizei migrației pe scară largă , FSB a început să folosească în mod activ refugiații, în principal din Siria, Irak și Afganistan. La acea vreme, locuitorii acestor țări și al altora au ajuns în masă la Storskog, singurul punct de control rutier de la granița dintre Norvegia și Rusia, situat la mai puțin de zece kilometri de Kirkenes. Șeful departamentului local de contrainformații, Johan Roaldsnes, spune că primii migranți au apărut în mai 2015, după care numărul lor a crescut brusc. Potrivit lui Roaldsnes, acest lucru a servit ca un semnal pentru el și pentru colegii săi că „ceva era în regulă”: părea incredibil că un astfel de aflux de refugiați s-a format spontan în Peninsula Kola - și că FSB nu a făcut nimic în acest sens.

Refugiații care au încercat să ajungă din Rusia în Norvegia s-au dovedit a fi suspect de bine informați cu regulile locale: deoarece era interzisă trecerea graniței pe jos, ei au parcurs ultima parte a călătoriei în scaune cu rotile și pe biciclete ieftine pentru copii. PST a ajuns la concluzia că serviciile ruse de informații încearcă să trimită un flux necontrolat de migranți către ei pentru a provoca conflicte și a testa cât de ospitalieri vor fi norvegienii.

Un argument și mai convingător a fost că mulți străini vorbeau bine rusă. Unii dintre ei au locuit ani de zile în Rusia și chiar aveau permise de ședere temporare.

Refugiații recrutați de serviciile de securitate ruse au adresat adesea polițiștilor de frontieră întrebări neobișnuite sau au încercat să facă selfie-uri cu poliția în fundal. Unul dintre acești oameni - un fost oficial într-o țară asiatică fără nume - a vorbit despre misiunea de la FSB imediat ce a ajuns la Storskog. Potrivit acestuia, a fugit de urmărire penală în Rusia, unde a fost reținut și, sub sancțiunea deportarii în patria sa, i s-a ordonat să colecteze informații în străinătate. Potrivit responsabililor ruși, bărbatul trebuia să le spună norvegienilor că are informații valoroase pentru ei și să ceară o întâlnire cu cineva de la serviciile de informații, apoi să afle cum funcționează serviciile locale de informații. Norvegienii nu au înțeles dacă spunea adevărul, așa că l-au trimis acasă pe refugiat.

În Norvegia, ei au continuat să fie acceptați și lăsați să intre în interiorul țării, pentru că se temeau pentru viața și sănătatea lor: majoritatea refugiaților nu aveau haine groase la ei. Cu toate acestea, în curând guvernul norvegian a declarat Rusia o țară sigură pentru refugiați - iar oamenii au început să fie respinși. Așa că fluxul de oameni care doreau să treacă granița a secat treptat.

Pe lângă trimiterea refugiaților, o altă metodă preferată a serviciilor de informații rusești este utilizarea bărcilor de pescuit pentru a monitoriza situația de pe coasta Mării Barents. La scurt timp după invadarea Ucrainei de către Rusia, locuitorii din Kirkenes au început să observe că membrii echipajului acestor nave erau mai tineri decât erau înainte de război și că acum făceau exerciții frecvente pe punte. Deoarece marinarilor li se eliberează pașapoarte scrise de mână într-un format special, pentru norvegieni durează mai mult să le verifice identitatea decât civililor. „Este imposibil să știi cine este de fapt la bord”, explică Johan Roaldsnes. „Dacă selectați mai mulți marinari și vă aprofundați în biografiile lor, [cu un grad ridicat de probabilitate] se va dovedi că printre ei se află cineva din Flota de Nord a Federației Ruse.”

Acum, incidentele care implică agenți de informații ruși sau civili afiliați cu FSB au devenit obișnuite în nordul Norvegiei. Hackerii încearcă să afle informațiile personale ale angajaților portului și ale administrațiilor orașului. Oamenii se prefac că sunt turiști și fac fotografii cu instalațiile militare. Oameni necunoscuți distrug liniile de cale ferată, provocând avarii la centralele energetice și întrerupând aprovizionarea cu gaz către alte țări europene. În cele din urmă, din cauza atacurilor serviciilor de informații rusești asupra radarelor norvegiene, a sistemelor GPS și a altor dispozitive electronice, amenințarea de accidente aviatice crește de multe ori.

Ideea serviciilor de informații rusești pare să fie de a testa măsura în care pot destabiliza Occidentul înainte ca statele europene să fie gata să răspundă.

O atracție suplimentară a nordului Norvegiei ca loc pentru „război hibrid” este faptul că regiunea se află în imediata apropiere de porturile rusești și de instalațiile de depozitare a rachetelor balistice cu încărcătură nucleară răspândite în întreaga Peninsula Kola. „Peninsula Kola [pentru Kremlin] este o barieră strategică dinspre vest”, afirmă Johan Roaldsnes. „Dacă relațiile cu NATO se încordează, vor dori să creeze un tampon, să preia controlul asupra celei mai apropiate zone de frontieră și să limiteze accesul pe apă, astfel încât nimeni să nu poată ajunge la ele”.