Misterioasa Planetă X, denumită și Nibiru, ar putea să existe undeva la marginea sistemului nostru solar, conform rezultatelor cercetărilor întreprinse de doi oameni de știință de la California Institute of Technology (Caltech), din Pasadena, care au publicat un studiu pe această temă în prestigioasa revistă The Astronomical Journal, transmite SPACE.com.

Cei doi au fost mai rezervați alegând numele simplu "Planeta 9" pentru acest obiect care nu a fost încă observat direct. Dacă existența acestei planete va fi confirmată, sistemul nostru solar va reveni la 9 planete, așa cum era înainte de trecerea lui Pluto în categoria planetelor pitice.

Astronomii susțin că dispun de dovezi ale existenței unei planete de 10 ori mai masive decât Pământul, aflată pe o orbită de aproximativ 20 de ori mai îndepărtată de Soare decât cea a planetei cu numărul 8, Neptun — care se află la o distanță medie față de Soare de 4,5 miliarde de kilometri. Astfel, "Planeta 9" ar realiza rotație completă în jurul Soarelui într-un interval de timp de până la 20.000 de ani.

Deși nu a fost observată încă direct, cei doi oameni de știință sunt optimiști, susținând că este o chestiune de timp până se va face anunțul acestei descoperiri de la unul dintre observatoarele terestre sau de pe orbită. "Din Antichitate și până în prezent au fost descoperite doar două noi planete în sistemul nostru solar, iar aceasta ar fi cea de-a treia. Mai sunt încă numeroase obiecte în sistemul nostru solar care așteaptă să fie descoperite, ceea ce nu poate decât să ne bucure", a comentat Mike Brown, autorul acestui studiu alături de colegul său, Konstantin Batygin.

Studiul își bazează concluziile pe simulările computerizate ce au ținut cont de orbitele circumsolare neobișnuite pe care le au câteva dintre obiectele mari din Centura Kuiper, centura de asteroizi, comete și planetoizi ce se întinde dincolo de orbita planetei Neptun (de unde și denumirea de obiecte transneptuniene). Mai exact, șase astfel de obiecte se deplasează în jurul Soarelui pe orbite eliptice care sunt îndreptate în aceeași direcție, chiar dacă fiecare dintre aceste obiecte se deplasează prin spațiu cu viteze diferite. În plus, orbitele celor șase obiecte transneptuniene au același unghi de înclinare de 30 de grade prin raport cu planul relativ al orbitelor celor opt planete cunoscute din sistemul nostru solar (Pluto, care a fost considerată cea de-a 9 planetă până în 2006, când a fost reclasificată de Uniunea Astronomică Internațională, are la rândul său orbita într-un plan diferit decât a celorlalte planete).

Procentual, șansele ca planul orbital al celor șase obiecte să aibă această caracteristică din întâmplare sunt de doar 0,007%, adică practic inexistente. "Pur și simplu acest lucru nu poate fi întâmplător, așa că ne-am gândit că ar putea fi altceva acolo, departe, care a determinat aceste orbite pentru obiectele din Centura Kuiper", a comentat Brown.

În continuare sceptici, Brown și Batygin au luat în considerare probabilitatea că alte obiecte relativ mici din Centura Kuiper ar putea să influențeze orbitele obiectelor studiate. Însă după ce au trecut la calcule, ei au înțeles că, dacă așa ar sta lucrurile, atunci ansamblul obiectelor din Centura Kuiper ar trebui să aibă o masă de 100 de ori mai mare decât are de fapt.

În consecință, cei doi au trecut la verificarea altei ipoteze — existența unei planete mari (aproximativ media dimensiunilor dintre Pământ și Neptun) care s-ar afla dincolo de Centura Kuiper și care ar fi imprimat acestor șase obiecte transeptuniene orbitele neobișnuite pe care se deplasează.

Simulările computerizate ce au fost derulate pentru verificarea acestei ipoteze au confirmat posibilitatea existenței misterioasei Planete X. Ele au demonstrat că atracția gravitațională ce ar fi exercitată de o planetă de aproximativ 10 ori mai masivă decât Terra, ce s-ar deplasa pe o orbită "anti-aliniată" (în care punctul cel mai apropiat față de Soare, sau periheliul, se află orientat la 180 de grade față de periheliile tuturor celorlalte planete) ar putea explica aceste orbite bizare ale celor șase obiecte din Centura Kuiper.

Mai mult decât atât, după cum au observat ulterior, existența așa-numitei "Planete 9" ar putea explica și orbitele distincte a două planete pitice din Centura Kuiper, Sedna (descoperită chiar de Brown în 2003) și, respectiv, 2012 VP113. Aceleași simulări computerizate au preconizat că unele obiecte din Centura Kuiper ar trebui să aibă orbite înclinate perpendicular relativ la planul orbitelor celor opt planete cunoscute din sistemul nostru solar. Patru astfel de obiecte transneptuniene au fost descoperite recent, ceea ce confirmă din nou, deși tot indirect, existența "Planetei 9".

"Am introdus în calcule pozițiile acestor (patru) obiecte și orbitele lor și s-au potrivit perfect cu rezultatele simulărilor. Când am descoperit acest lucru, am rămas cu gura căscată de uimire", a mai povestiti Brown.

"Atunci când simularea derulată a aliniat obiectele îndepărtate din Centura Kuiper și a generat obiecte precum Sedna, ni s-a părut ceva extraordinar — pentru că am reușit să lovim două păsări cu o singură piatră. Iar cum existența acestei ipotetice planete ar explica și aceste orbite perpendiculare, atunci nu numai că am lovit cele două păsări după care am aruncat cu o singură piatră, dar am lovit și o a treia pasăre despre care nici măcar nu știam că se află într-un copac din apropiere", a comentat și Batygin.

"Planeta 9" ar fi putut să se formeze mai aproape de Soare, dar apoi a fost aruncată spre exteriorul sistemului solar în urma unei interacțiuni gravitaționale cu Jupiter sau Saturn, planetele gigantice ale sistemului nostru solar. Dacă "Planeta 9" va fi descoperită, aceasta ar răspunde la numeroase întrebări legate de formarea și evoluția sistemului nostru solar.

"Una dintre descoperirile pe care le-am făcut în timp ce observam alte sisteme solare este că majoritatea planetelor au mase între cea terestră și cea a lui Neptun. Până acum am crezut că sistemul nostru solar nu conține o astfel de planetă, care este aproape omniprezentă în celelalte sisteme solare pe care le-am studiat. S-ar putea să nu fim însă atât de diferiți față de cum credeam", a adăugat Batygin.

Între timp cei doi astronomi, cu ajutorul altor colegi, au trecut în spatele telescoapelor în căutarea misterioasei planete. Orbita sa a fost determinată cu ajutorul calculatorului, dar poziția sa exactă, din prezent, pe această orbită nu este cunoscută. Brown este optimist, considerând că există șanse bune să fie descoperită. "Mi-ar plăcea ca eu să fiu cel care o va vedea pentru prima oară, dar aș fi fericit și dacă altcineva ar face descoperirea. Din acest motiv am publicat acest studiu. Sperăm ca și alți pasionați de astronomie să înceapă să o caute".

Mike Brown a descoperit singur sau alături de alți colegi mai multe obiecte transneptuniene, printre care planetele pitice Sedna și Eris (aceasta din urmă având aproape aceleași dimensiuni cu Pluto), descoperiri care au avut un rol important în decizia luată de astronomi de a reclasifica planeta Pluto în categoria planetelor pitice.

"Toți cei care s-au supărat pentru că Pluto nu mai este considerată planetă se pot bucura că ar putea exista o planetă adevărată acolo, departe, care așteaptă să fie descoperită și astfel sistemul nostru solar ar ajunge din nou la 9 planete",a adăugat Brown.

AGERPRES