„Noi, curvele, nu avem liniște. Am descoperit asta pe pielea mea, la treisprezece ani, după acel viol multiplu”
Amelia Țigănuș s-a născut la Galați, în 1984. A cunoscut lumea prostituției din România încă din adolescență, când a fost abuzată. A fost apoi vândută în Spania de un proxenet român pe 300 de euro, unde a trecut prin 40 de bordeluri din toată țara. După cinci ani, a reușit să scape de acest calvar, care a lăsat urme adânci în sufletul său.
Cartea „Revolta curvelor” scrisă de Țigănuș a fost publicată anul trecut în Spania și tradusă recent în limba română de Editura Omnium . Autoarea descrie viața prostituatelor folosite de proxeneți pentru câștiguri financiare considerabile și experiențele traumatizante ale acestor femei.
Amelia Țigănuș locuiește în prezent în Spania, unde desfășoară o intensă activitate de combatere a prostituției și a violenței sexuale. Pentru activitatea sa a primit numeroase premii. În 2019, Ministerul Egalității în drepturi și Guvernul Spaniei au evidențiat și recompensat implicarea ei în lupta pentru o societate fără violență împotriva femeilor.
„M-au transformat într-o curvă, fără să le pese că în realitate eu voiam să fiu doctoriță sau profesoară.” Amelia Țigănuș
Amelia Țigănuș a devenit o victimă a abuzului sexual la vârsta de treisprezece ani. Atunci a fost violată de un grup de bărbați, aflăm din cartea sa:
„Și am învățat că lumea este un loc crud și violent. La două zile după primul meu futai, cinci tipi mă bagă într-un gang și mă violează. Împreună și pe rând. Nu mă apăr, pentru că nu știu cum. Nu plâng, nu strig, nu mă opun, nu încerc să scap. Știu foarte bine că dac-aș încerca ar fi mai rău. Corpul meu îngheață și pot să-mi aud inima bătând, mai încet decât oricând, printre râsetele și insultele violatorilor.
Mă întreabă de mai multe ori dacă-mi place să mă fut. Și-mi zic curvă. Nu văd nimic. Sunt oarbă, mută, surdă. Și nu simt nimic. Ba da. Simt că intru într-un tunel fără ieșire. Sau că mă prăbușesc într-un hău fără fund. Nu vreau să mor. Vreau doar să știu ce e cu lumea asta, pe care nu mi-o explică nimeni și nici nu mă lasă s-o cunosc. Ceva bun tot trebuie să fie în ea dacă încearcă s-o ascundă de mine. Știu. Trebuie să existe vreo comoară. Și am s-o găsesc.
Noi, curvele, nu avem liniște. Am descoperit asta pe pielea mea, la treisprezece ani, după acel viol multiplu. M-au transformat într-o curvă, fără să le pese că în realitate eu voiam să fiu doctoriță sau profesoară. Am renunțat la școală ca să scap de toată situația aceea și de toată suferința.
Violurile și persecuțiile au devenit sistematice, iar eu, mai singură și mai părăsită decât oricând, am găsit soluția (falsă) în ziua în care am renunțat să mai rezist și m-am resemnat. Ei m-au transformat într-o curvă, și după ce au reușit, hărțuitorii, violatorii și toți cei care manevrau partea întunecată a orașului, și-au schimbat total atitudinea față de mine: de ce?
Pentru că urma să îmi fac intrarea în sistemul prostituției și în ceea ce este cunoscut sub denumirea de „trafic de femei pentru exploatare sexuală”. După ce m-au pus cu botul pe labe, torturându-mă și violându-mă în mod repetat, au început să-mi prezinte binefacerile prostituției.
M-au convins că pentru mine cel mai bine era să încep să mă prostituez în Spania; m-au convins că, în câțiva ani, dacă eram deșteaptă, viața mea va fi rezolvată și îmi dădeau ca exemplu cele câteva femei din oraș care aveau casă, conduceau mașini de lux, purtau haine de firmă și foloseau parfumuri scumpe.”
„Să fii prostituată este ca o închisoare cu gratii invizibile” (Amelia Țigănuș)
În carte autoarea descrie viața prostituatelor în bordelurile spaniole, multe dintre ele fiind românce, în condițiile în care rapoarte ale Uniunii Europene plasează în continuare România pe ultimele locuri în ceea ce privește îndeplinirea standardelor pentru eliminarea traficului de ființe umane.
Forma de exploatare cea mai profitabilă din punct de vedere financiar este cea sexuală, iar constrângerea practicării prostituției aduce venituri anuale de miliarde de euro rețelelor de criminalitate organizată.
Redăm mai jos un fragment din cartea „Revolta curvelor”:
Cartea Ameliei Țigănuș este o mărturie, una dintre puținele devenite publice dat fiind faptul că victimelor le lipsește adesea curajul de a vorbi despre experiența lor. La momentul publicării volumului, ziarul spaniol El Pais l-a considerat „o mărturie de neclintit a relelor tratamente la care a fost supusă, o lecţie, un strigăt şi o rană pe tipar.”
