„Noi acum nu i-am spus „nu” nu numai lui Georgescu, ci și lui Simion. Fraților, fasciștii nu vor candida în alegerile din această țară”
„Faptul că BEC s-a pronunțat în legătură cu candidatura lui Călin Georgescu înseamnă că s-a intrat pe circuitul normal. Curtea Constituțională este ultima instanță care trebuie să vadă dacă drepturile cuiva au fost încălcate”, susține politologul Alina Mungiu – Pippidi într-un interviu pentru hotnews.ro . Experta nu consideră că există o problemă în faptul că 7 din membrii BEC sunt numiți din partea partidelor politice: „Nu există nicăieri în lume o Curte care să emane din câmpul judiciar pur”.
- Alina Mungiu-Pippidi este politolog, predă politici publice comparate la departamentul de științe politice la Universitatea Liberă Internațională de Studii Sociale Guido Carli din Roma. Între 2007 și 2023 a fost șefa catedrei de Studii de Democratizare la Hertie School of Governance din Berlin.
Biroul Electoral Central a hotărât duminică să respingă candidatura lui Călin Georgescu la alegerile prezidențiale și a invocat în decizia luată hotărârile date de Curtea Constituțională în cazul Dianei Iovanovici-Șoșoacă și atunci când a anulat primul tur al alegerilor prezidențiale din decembrie 2024. HotNews a contactat-o Alina Mungiu-Pippidi pentru o perspectivă asupra deciziei BEC, dar și pentru a compara procedurile din România cu cele din alte țări.
„BEC trebuie să se pronunțe. CCR este ultima instanță”
Profesoara Alina Mungiu-Pippidi. Foto: Cristian Nistor / Agerpres – HotNews: Cum vi se par motivele invocate de BEC pentru respingerea candidaturii lui Călin Georgescu? BEC a invocat două decizii ale CCR, cea din cazul Șoșoacă și cea referitoare la anularea alegerilor din decembrie.
– Alina Mungiu-Pippidi: Ce s-a întâmplat acum este în sfârșit circuitul normal. BEC este cel care trebuie să se pronunțe, și nu cu superficialitate, cum a făcut-o dățile precedente.
La noi era așa, clar, că toată lumea trece de BEC și că trebuie Curtea Constituțională să dea o decizie. Curtea Constituțională este ultima instanță care se uită să vadă dacă drepturile cuiva au fost limitate.
În cazul de față drepturile candidatului Georgescu nu au fost limitate, pentru că el are dreptul să conteste această decizie. BEC avea mai multe motive pentru că să ia decizia. Că a citat Curtea Constituțională, asta este din dorința curților românești de a se sprijini pe alte autorități pentru că e ceva mai sigur, dar înțeleg că este și o referință la declarația lui de avere.
În decembrie, când au fost anulate alegerile, știm foarte bine care a fost motivul. Inclusiv faptul că acest candidat a raportat finanțare zero, a pus o declarație de avere care era fraudulentă, care nu corespundea cu realitatea.
Până acum a fost considerat că BEC trebuie să facă un fel de control formal. Acum e pentru prima oară când BEC se uită și pe fond. Legislația și practica au fost foarte mult împinse la zid. Noi am avut un candidat care și-a bătut joc pe față de legile noastre.
Un candidat care și-a permis să declare finanțare zero, deși știm că nu e zero. Are un staff întreg, are gărzi de corp, are secretară, are echipă de comunicare și umblă cu Mercedes. Are în mod misterios case în nu știu câte țări, dar el nu are venituri? Finanțarea lui este complet dincolo de lege, ceea ce nu este permis.
Sunt cantități de motive, dincolo de afirmații ale lui care în România sunt nelegale. Nu știu, poate sunt țări în Africa, care n-au avut holocaust, și care nu s-or fi gândit să pună în lege că nu ai voie să negi holocaustul sau să fii de partea naziștilor, că nu astea sunt problemele lor.
Dar noi avem aceste lucruri în lege, deci finalmente la BEC și la CCR sunt teste legale pe care candidații trebuie să le treacă. Noi avem această competiție într-un cadru, un cadru constituțional și legal. Nu avem în afara cadrului și nu supunem la vot dacă este bine sau nu să omori evreii și dacă poți să fii lăudat în piață pentru că ai făcut această ispravă. Aceste lucruri nu se supun la vot într-o țară civilizată, în clipa în care ai cadrul legal respectiv.
„Sunt destui oameni care nu l-ar mai vota pe Georgescu”
Eu fac parte dintre cei care cred că domnul Georgescu poate fi bătut la vot. Ca orice candidat suveranist, pentru că există o majoritate de votanți în România, care au bun-simț și care nu sunt fasciști și proeuropeni. Statul de drept trasează o anumită competiție în anumite legi, legea trebuie să fie respectată ca să intri în cursă, nu că ne tem de el. Acum știm mai multe despre el decât știam prima oară. Sunt destui oameni care nu l-ar mai vota, în ciuda inerției din sondajele de opinie, dar nu trebuie să ajungem acolo.
Mâine o să vină careva și o să zică să reintroducem tortura, să reintroducem pedeapsa cu moartea, de ce excludem aceste opinii? Le excludem pentru că avem legi, pentru că am semnat tratate internaționale, pentru că aceste lucruri au fost decise la nivel global într-un moment de civilizație în care mai multe națiuni s-au înțeles asupra lor, și printre națiunile alea suntem și noi. Nu mai punem la vot aceste lucruri fundamentale, punem la vot lucruri despre viitorul României. Nu trebuie să sfidezi regulile, că ajungem ca Vîntu, care cu o lună înainte să fie luat de poliție își bătea joc de noi și ne spunea să ne apărăm statul. Georgescu și trupa lui erau un fel de Vîntu doi, pentru că și aia era tot o rețea de securiști, exact ca ăștia.
„Discuția asta din România, că de ce sunt partidele care numesc, e absurdă”
– Din Biroul Electoral Central fac parte cinci judecători de la Înalta Curte, doi reprezentanți ai Autorității Electorale Permanente, numiți politic, și șapte reprezentanți ai partidelor. Cum vi se pare acest model? Mai este întâlnit și în alte țări?
– În foarte multe țări, începând cu Statele Unite ale Americii, oamenii politici sunt cei care numesc judecătorii în cel mai înalt for din lume. Întotdeauna sunt președinții cei care au numit judecătorii de la Curtea Supremă.
Există curți electorale în care majoritatea parlamentară numește, într-un algoritm. Inclusiv în țările în care au fost probleme foarte mari cu integritatea alegerilor, nu în țările europene unde integritatea alegerilor sunt clare. Țări ca Mexic au dezvoltat curți electorale care la fiecare alegeri se luptă să păstreze integritatea alegerilor, și într-adevăr fac eforturi să documenteze alegerile, să vadă că se petrec reformele de care e nevoie ca alegerile să fie curate.
Nu există nicăieri o curte care să emane din câmpul judiciar pur. Nici nu există câmp judiciar pur. În Anglia, regina semna numirile de judecători, dar tot cele trimise de guvern.
Sunt sisteme mai bune și sunt sisteme mai proaste. Cele mai bune sisteme, pe care le recomand eu, sunt sistemele care au reușit pentru că, istoric, au fost în echilibru de putere.
De exemplu, eu laud Chile, singura țară din America Latină care timp de 50 de ani a reușit să aibă stat de drept, în timp ce ceilalți nu aveau, pentru că au luat decizia înțeleaptă ca să numească Curtea Supremă cu două treimi majoritate din Senat, după Curtea Supremă să-i numească pe cei de dedesubt, din lanțul judiciar. Ăsta e sistem diferit de al nostru, care avem CSM. Ideea de fond este aceea că dacă ai două treimi majoritate, tot politică, este că dai opoziție dreptul de veto, pentru că e greu să ai partid cu două treimi, și asta înseamnă că cei mai partizani judecători sunt eliminați, și ajungi la judecătorii cu care există consens.
Discuția asta din România, că de ce sunt partidele care numesc, e absurdă. Peste tot în Europa sunt partide, oameni politici, președinți. Absolut peste tot, curțile constituționale sunt politizate. Dacă în România s-a ajuns ca încrederea în CCR să fie foarte scăzută, este pentru că partida lui Băsescu, printr-un număr de oameni care nu sunt calificați, de ani de zile fac o propagandă sistematică împotriva Curții Constituționale.
Instituția nu este politizată, nu a dat decizii evidente în favoarea unui partid sau altora, ci a dat niște decizii împotriva serviciilor secrete. Instituția e numită politic fără să fie politizată, nu mai că asta e o normă, nu o excepție în plan european și internațional.
„Noi acum nu i-am spus „nu” nu numai lui Georgescu, ci și lui Simion. Fraților, fasciștii nu vor candida în alegerile din această țară”
– Este normal ca reprezentanții partidelor să voteze pentru o candidatură sau alta?
– Depinde care este filosofia prin care este concepută curtea electorală. Filosofia este că faci poliția regulilor în comun. Acolo nu sunt numai reprezentanți ai partidelor. Cine să facă? E foarte greu să aduci un referent, un arbitru…Ce să faci, să-l aduci din străinătate? Participanții la joc, în majoritatea lor, sunt cei care hotărăsc regulile jocului. Asta este ce s-a întâmplat. Eu sincer sunt surprinsă că s-au găsit unii să voteze contra.
M-am uitat mulți ani pe deciziile luate, și pot să spun că BEC a fost întotdeauna nul, nu s-a amestecat. S-a ținut departe de conflict, și CCR trebuia să se amestece. În sfârșit noi vedem un BEC în care se înfiripă curajul, deși erau acolo și oameni nuli, gen Greblă. BEC ar trebui să fie o instituție mai puternică, Și între alegeri, Autoritatea Electorală Permanentă ar trebui să fie mult mai puternică, ar trebui să facă lucruri care să pregătească, nu să ajungi în momentul alegerilor.
Practic, noi acum nu i-am spus „nu” nu numai lui Georgescu. Am spus absolut tuturor, i-am spus și lui Simion. Fraților, fasciștii nu vor candida în alegerile din această țară. Nu ai dreptul să fii fascist pentru că într-o bună zi s-ar putea să păcălești 51% din oameni. Nu o să riscăm democrația pentru aceste lucruri. Avem legi care spun că nu se poate, ca în Germania. Cine a trecut prin aceleași lucruri ca noi și ca Germania ar trebui să înțeleagă că nu poți s-o iei a doua oară de la capăt.
Am dat un semnal pozitiv. Trebuie să înțelegem gravitatea situației. Oamenii cu care avem noi de-a face sunt fasciști. Nu vă uitați că unii par cumsecade. Trebuie apărată democrația. După trebuie să discutăm despre gradul de rezistență al instituțiilor. Trebuie să discutăm cum le facem mai bune, cum numim oameni mai de calitate. Deocamdată am făcut tot ce am putut și sunt mândră că au putut să se mobilizeze și să facă ceva.
