Fostul primar al Timişoarei Nicolae Robu a vorbit într-un interviu pentru „Adevărul” despre cum s-a realizat transferul de putere din Primăria Timişoara, despre ce a făcut în prima zi de „civilie“ şi despre ce va face în continuare, scrie Adevărul .

După opt ani în fruntea Timişoarei, Nicolae Robu, care era foarte sigur de câştigarea unui nou mandat, s-a văzut nevoit să plece din Primăria Timişoara şi să îi lase locul câştigătorului din algeri, Dominic Fritz. 

În ciuda atacurilor din campanie, Robu a asigurat un transfer de putere civilizat, urându-i succes noului primar.

Într-un interviu pentru „Adevărul”, Nicolae Robu a vorbit despre cum a fost organizată întâlnirea cu Dominic Fritz din ajunul ceremoniei de instalare în funcţie a noului primar. Totodată, fostul primar a vorbit despre ce a făcut în ultima sa zi de mandat şi în prima zi de „libertate”.

Autodeclarat un „fanatic al muncii”, Nicolae Robu şi-a preluat biroul de preşedinte de onoare al Senatului Universităţii Politehnica şi a început să lucreze la următorul curs pentru studenţi şi să scrie o carte despre „arhitectura calculatoarelor”. Robu a vorbit şi despre modul în care a fost trădat de unii apropiaţi după pierderea alegerilor. Totodată, fostul primar a declarat că nu se teme de ce ar putea găsi noua administraţie în primărie.

„Adevărul“: Cum a fost organizată întâlnirea dintre dumneavoastră şi domnul Fritz dinaintea ceremoniei de predare-primire a mandatului? A fost iniţiată de noul primar? Aţi fost contactat direct de dumnealui?                                                                                                                            

Nicolae Robu: Echipa dânsului a luat legătura cu echipa mea şi mi-a cerut o întrevedere, am fost de acord, am stabilit întâlnirea joi la ora 11 şi jumătate.                                                                                                            

- Cât au durat discuţiile? 

Destul de mult. Cam o oră.                                                                                                                           

- Puteţi să daţi exemple de lucruri de care a fost interesat domnul primar să le afle de la dumneavoastră?      
Nu, nu vă pot spune. S-a interesat în general. Noi am convenit să spunem că ne-am întâlnit să discutăm subiecte de interes pentru administraţie. N-a fost nimic senzaţional. 

- Aţi stabilit să păstraţi în continuare o legătura pentru orice probleme ar mai fi de discutat?  

Nu. Nu am stabilit.


FOTO Facebook / Dominic Fritz, Nicolae Robu

- Cum a fost ultima zi de mandat? Care a fost programul dumneavoastră vineri (n.r. ziua predării mandatului şi biroului)?                                                                    

Vă spun. Dimineaţa am lucrat ca primar, apoi am fugit peste drum la sala Capitol, am participat la ceremonia de predare-primire, la depunerea jurământului, am venit puţin la birou şi am plecat la biroul de la universitate şi am intrat pe zoom, fiind în comisie la susţinerea unei teze de doctorat. Teza de doctorat a fost stabilită cu mult înainte şi nu ştiam ca atunci avea să fie şi ceremonia predare-primire şi la ore aşa apropiate. Eu i-am cerut permisiunea domnului primar să mă lase să rămân în cabinet pentru susţinerea tezei, nerealizând că mai am timp sa ajung la biroul de la Universitate. Când am intrat în birou să mă pregătesc pentru susţinerea tezei, am văzut că mai am timp să ajung la Universitate şi i-am trimis un SMS că biroul este liber, poate să vină întrucât am timp să ajung la Universitate.

- Cum a fost prima zi de luni, în care nu v-aţi mai dus pe şantiere, cel puţin nu în calitate de primar?   

Am trecut întâmplător, lucrătorii erau la treabă la troturare, i-am salutat, am stat de vorbă cu ei, dar evident dintr-o altă postură. Le-am urat spor la treabă.

- Înainte să plecaţi din primărie aţi reuşit să vă luaţi rămas-bun de la colegi, de la angajaţi?     
                                 
Nu am apucat să îmi iau rămas bun, pentru că domnul primar şi-a arătat intenţia de a trece pe la toate birourile, deşi nu a reuşit să treacă prin toate şi evident că avea întâietate. Dar eu am fost prin toate birourile, ce apare în presa, cum că ar fi primul primar care a ajuns la etajul 2 e o fabulaţie.   

- Vă temeţi că noua administraţie ar putea găsi în Primăria Timişoara lucruri grave comise de dumneavoastră sau de oameni apropiaţi, oameni din echipa dumneavoastră?

Nu mă tem deloc. Pentru mine în niciun caz. Eu nu garantez decât pentru mine, şi până la o probă contrarie cred că nici cei din echipa mea nu ar fi comis astfel de lucruri incorecte, ilegale, dar nu garantez decât pentru mine.  

- Au fost cazuri în care foşti primari au fost obligaţi după ce noii primari să achite anumite prejudicii produse în mandatele lor. Chiar dumneavoastră aţi iniţiat o acţiune pentru recuperarea unor prejudicii împotriva fostei administraţii. Vă temeţi că noua administraţie s-ar putea îndrepta împotriva dumneavoastră pentru recuperarea unor prejudicii? Un exemplu este al acelui medic care s-a dovedit a fi angajat ilegal. 

Împotriva mea, personal, nu văd cum s-ar putea îndrepta pentru vreun prejudiciu. Vizavi de cazul pe care l-aţi prezentat cu acel medic,  şefa de la Resurse Umane şi-a asumat această problemă spunând că tot ce s-a întâmplat este legal. Nu ştiu ce se va întâmpla, dar eu nu am sesizat instanţele pentru recuperarea prejudiciului pentru că ar fi fost iniţiativa mea referitor la adminitraţia precedentă. Am avut măsura din partea Curţii de Conturi, iar dacă nu o faci eşti vinovat. Nu ai cum să nu pui în aplicare o măsură a Curţii de Conturi după ce, contestând-o şi judecându-se contestaţia, ea rămâne definitivă. Deci aşa s-a întâmplat acolo. Eu nu am scormonit trecutul, eu am un principiu de viaţă: mă ocup de prezent şi de viitor.

- Chiar în penultima zi a dumneavoastră de mandat a apărut o declaraţie antisemită a domnului Nasleu... (n.r. fost consilier personal al primarului şi director al Societăţii Pieţe SA)

Am văzut-o şi aş vrea să nu mai fiu asociat cu domnul Nasleu (foto jos), care este un cetăţean major care trebuie să răspundă pentru faptele lui, pentru declaraţiile lui. A fost cândva cu mulţi ani în urmă consilierul meu personal şi i-am spus să se controleze că de multe ori spune lucruri care nu ar trebui să fie spuse. Şi de data aceasta a greşit amarnic şi mă refer la tenta antisemită din ce a spus el. Eu sunt, chiar cu diplomă, un prieten al evreilor. Este o populaţie care a avut foarte mult de suferit în istorie şi m-am comportat cu o atenţie mai aparte faţă de etnicii evrei. Avem şi am o admiraţie pentru propriul evreu, unii mă critică pentru aceasta, dar este problema lor. Drept recunoştinţă am şi primit o astfel de diplomă, dar nu mă amestec eu într-o specie care nu este a mea. 

Nicolae Robu, alături de fostul său consilier personal FOTO Facebook/Ionuţ Nasleu
                                                               
- Este inevitabilă asocierea cu domnul Nasleu, atât timp cât a fost consilierul dumneavoastră personal şi a fost director tot cu susţinerea dumneavoastră. Practic a fost girat de dumneavoastră.     

A ocupat acel loc (n.r. director) prin concurs, este un cetăţean care trebuie să răspundă el de ceea ce face şi spune. Nicidecum n-am eu ce să caut eu în astfel de probleme. Am fost asociat cu interlopi din interese politice, evident, eu sunt prea drept, prea corect şi trebuia să mi se pună în cârcă astfel de lucruri. Am eu vreo treabă cu interlopi? Nu am nicio treabă.

- Aţi spus la un moment dat că aveţi de unde să pierdeţi. Despre procente era vorba. Dacă ar fi să mai fiţi la momentul respectiv, aţi fi mai atent la procentele pe care le-aţi putea pierde?                 

Da, desigur că aş fi mai atent. La vremea respectivă nu aveam practic contra-candidat, dar oricum acea afirmaţie nu trebuia să o fac, pentru că ea a sunat a aroganţă, ori eu nu sunt arogant. Mă joc câteodată cu cuvintele şi câteodată mă joc neinspirat, recunosc. Ca orice om, şi eu greşesc. Nu trebuia să fac aceea afirmaţie, chiar dacă la momentul acela aşa stăteau lucrurile, pentru că o astfel de afirmaţie, eu am făcut-o în glumă, a fost receptată ca o aroganţă. 
                                                                                  
- După pierderea alegerilor, aţi vorbit despre anumite trădări, cât de mari au fost aceste trădări? 

Foarte mari! Timpul va aşeza lucrurile. Este ceva... Nu mă aşteptam ca unii oameni să fie atât de mizerabili, i-am iertat de mai multe ori şi să văd că ei, măcar acum, în loc să aibă o conduită corectă, acum au fost mai incorecţi decât oricând la adresa mea. Niciodată, dar niciodată, cu mine nu o să mai aibe ce să discute. Am şi refuzat să dau mâna cu cineva, nu din cauza COVID-ului, ci din cauza caracterului infect arătat dincolo de orice limite ale mizerabilităţii.

- Dumneavoastră vă referiţi acum la cineva cu care aţi mai avut dispute, dar eu mă refer la oameni apropiaţi la care nu v-aţi fi aşteptat.

Eu am crezut că ne-am împăcat, că eu i-am făcut oameni pe unii, în stilul meu caracteristic. Eu am greşit cu foarte mulţi, pentru că am fost tolerant cu ei, pentru că am fost bun, pentru că le-am mai dat o şansă şi în final am zis să îi promovez pe ei şi nu pe cei care au muncit cu adevărat pentru partid. Sunt oameni care au muncit pentru partid. Ce s-a întâmplat la PNL după alegeri este dezgustător pur şi simplu. Dar tot timpul le rezolvă pe toate. 
                                   
- Pe plan local sau pe plan naţional?     

Pe plan local. Dar m-au dezamăgit profund destul de mulţi dintre cei care se uitau foarte atenţi ca nu cumva să am vreo scamă pe haine şi mi-am dat seama că sunt nişte lichele. Şi îmi jurau loialitate, pentru partid şi pentru Timişoara, să ne înţelegem, nu loialitate pentru persoana mea sau vreun interes al persoanei mele. Lichele. E plin de lichele.     

- De ce nu aţi avut capacitatea să detectaţi aceste „lichele” de-alungul timpului? 

Nu o am, nu ştiu, sunt credul. Nu pot să îmi imaginez ticăloşia, nu o pot detecta şi nu o pot contracara. În viaţă mai clachezi, cum s-a întâmplat acuma, dar în general am făcut faţă, aşa cu acest handicap pe care îl am, cu bunătatea mea, cu toleranţa mea dusă la orice limită, cu atâtea şanse pe care multora le-am acordat şi s-au dovedit incorecţi.

- Domnul Vasile (n.r. şoferul primarului, unul dintre cei mai fideli oameni ai lui Robu) v-a trădat?

Domnul Vasile nu m-a trădat. Domnul Vasile, după aprecierea mea, este un profesionist adevărat. Niciodată nu am discutat cu el despre primarul Ciuhandu. Eu l-am moştenit pe domnul Vasile într-o anumită poziţie, le-am dat şansa tutoror celor pe care i-am moştenit să-mi arate ce pot să facă în posturile în care erau ajunşi. Unii s-au dovedit oameni de ispravă şi i-am păstrat până la capăt, alţii nu - şi pe parcurs au fost schimbaţi. Dintre oamenii fără funcţii, unii chiar au muncit serios în primărie şi au făcut treabă bună şi rezultatele au fost obţinute cu munca acestor oameni alături de mine. Am făcut o echipă, pe unii nici nu îi cunosc personal, sunt mulţi angajaţi şi nu am o relaţionare cu fiecare în parte, alţii au fost neserioşi şi incompetenţi, nu au pus suflet, în orice caz, aşa cum mă aşteptam eu să pună. Dar eu nu am vrut să încep războaie cu nimeni, am vrut să mă concentrez pe a lăsa urme, a-mi lăsa amprenta în oraş şi am reuşit. Sunt atât de împăcat că am reuşit şi ştiu că a trebuit să angajez 100 de oameni care au fost daţi afară de primarul Ciuhandru şi au câştigat procesele şi eu i-am reangajat şi a trebuit să trec prin asemenea experienţe.


Nicolae Robu, alături de fostul său şofer, Vasile Paraschiv FOTO pressalert.ro

- Fiind un „fanatic al muncii”, ce aţi lucrat luni, în prima zi lucrătoare în care nu aţi mai mers la primărie?                                                                                                                                     

Mai întâi mi-am făcut ordine pe calculator, că nu am mai lucrat de mult pe calculatorul de la acest birou (n.r. de la Universitatea Politehnica), mi-am copiat diverse şi apoi am început să lucrez la cursul pe care îl am de ţinut şi implicit lucrând la curs, lucrez la cartea pe care sper că în ianuarie-februarie să o pot da la tipar. O carte despre arhitectura calculatoarelor.

- E o reeditare a cărţii pe care aţi mai scris-o?

Parţial este reeditare, pentru că este o carte fundamentală şi unele lucruri sunt perene, dar va avea foarte multe lucruri noi. Şi cele care au mai fost tratate şi în ediţia anterioară, o parte din ele vor fi altfel abordate.

- Vă mai scriu oameni din oraş să vă sesizeze anumite probleme? 

Da, încă îmi scriu. Nu mulţi, dar încă îmi scriu.

- Nu au aflat că nu mai sunteţi primar sau din ce motiv vă scriu?

Nu ştiu, unii cred că îşi imaginează că eu încă am rămas în primărie, unii se întreabă dacă sunt viceprimar sau mai ştiu eu ce alte poziţii aş avea. Dar oamenii sunt de bun-simţ, ei mă apreciază şi îşi închipuie că se pot găsi formule în acest sens. Nu se poate pune problema sub nicio formă astfel de termeni, eu le explic frumos.

- Dumneavoastră aveţi o vârstă. Până când puteţi să mai predaţi la universitate? 

După 65 de ani se poate rămâne în aşa-numita prelungire de activitate care se prelungeşte câte un an, depinde de politica fiecărei universităţi. Sunt universităţi care nu au mai dat prelungire de activitate la 65 de ani. La noi, cel puţin pentru un an, s-a dat acum. Legea nu permite decât un an, dar se pot ţine activităţi în regim de plată cu ora fără limită de vârstă. Eu acuma sunt titular, cu toate drepturile de titular.

- Dumneavoastră aţi împlinit vârsta de pensionare sau urmează să o împliniţi?

Am împlinit-o. Eu aş fi putut să mă pensionez şi să am această activitate didactică drept cumul la pensie. Dar nu m-am pensionat. În sectorul de învăţământ este posibil să rămâi încă activ şi intri contribuitor la fondul de pensii. Prefer să mai rămân activ, cel puţin anul acesta.         

- Vă vedeţi la pensie retras la Bocsig (n.r. satul natal)?

Nu mă văd, nu. Chiar dacă mi-a plăcut enorm, copilăria acolo a fost raiul pe pământ, dar acum nu. Mă îngrozeşte gândul că ajung la o casă pustie unde tata nu mai e demult, mama - de anul trecut şi mă împac greu cu ideea aceasta că acolo găsesc o casă unde nu mai trăiesc ai mei.                                                             

- Aveţi în vedere publicarea unor memorii cu cei opt ani de la primărie? 

Da, am de gând, în sens mai larg să cuprindă şi secvenţa de la primărie şi alte secvenţe din viaţa mea.

- Va cuprinde doar realizările despre care vorbiţi de atâtea ori?

Eu vorbesc despre realizările acestea, eu ştiu că pe unii îi enervează, dar e problema lor. În aceste realizări e viaţă din viaţa mea, nu am făcut averi. Când văd cât de nemernici pot să fie unii să vorbească despre mine sau despre copiii mei, despre tot felul de conturi. Tot ce am este în declaraţia de avere.

Distribuie Distribuie Comentarii