Traian Nicola se numără printre spionii români care au dezertat în timpul regimului Ceaușescu, solicitând azil politic în SUA. Fostul ofițer din cadrul DIE și-a povestit experiența, arătând ce l-a determinat să renunțe la România pentru a trăi în SUA.

Ion Mihai Pacepa, șef al spionajului românesc în „epoca Ceauşescu”, a fost cel mai faimos dezertor român care a solicitat azil politic în Statele Unite ale Americii.

În vara anului 1978, Pacepa a refuzat să se întoarcă în România, în timpul unei misiuni în Republica Federală Germania (RFG) și a cerut azil politic pe „tărâmul făgăduinței”.

În anii următori, alți oficiali ai regimului comunist, angajați ai Direcției de Informații Externe (DIE) i-au urmat exemplul, solicitând la rândul lor azil politic în SUA.

Oficialii DIE, nemulțumiți de cum au fost primiți în SUA

Printre ei, s-au numărat Nicolae Horodincă, secretar al Ambasadei României în SUA, care a dezertat în februarie 1980, și Traian Nicola, tot secretar la ambasadă, dar în Islamabad, Pakistan, care dezertat în noiembrie 1979, cerând azil politic în SUA.

Ambii erau tineri, căsătoriți și aveau copii, iar familiile lor au putut rămâne în Statele Unite. Horodincă a fost, însă, părăsit de soție, care s-a întors în România, în timp ce Nicola a rămas cu soția și cei doi copii în SUA.

În anii ‘70, peste 150 de diplomați străini au cerut azil politic în SUA, arăta presa americană, însă doi dintre ei, românii Traian Nicola și Nicolae Horodincă, se numărau printre puținii care s-au declarat, public, nemulțumiți de condițiile oferite de statul american.

În 1981, la doi ani de la dezertare, cei doi foști angajați ai DIE locuiau în statul Virginia, în locuințe oferite cu chirie și se plângeau presei din SUA că promisiunea unei vieți mai bune în SUA nu s-a adeverit. Nu aveau de lucru și anunțau că se gândesc să se întoarcă în România - unde erau deja condamnați pentru trădare.

„Horodincă spune că CIA l-a jupuit de informații, i-a redus ajutorul financiar promis și nu l-a ajutat să își găsească de muncă”, informau jurnaliștii Reuters în 1981.

Horodincă, spionul părăsit de soție, a apelat chiar la Ambasada României, în speranța că va fi ajutat. Însă în România, atât el, cât și fostul său coleg din DIE au fost condamnați la moarte, în contumacie, sentințele fiind transformate ulterior în câte 20 de ani de închisoare, după abolirea pedepsei cu moartea în România.

Potrivit presei americane, cei doi oficiali ai serviciilor de informații externe susțineau că un motiv major care i-a determinat să dezerteze a fost şocul din ierarhia Securităţii, care le-au făcut viaţa în teren intolerabilă.

„Amândoi au susţinut că nu au fost recrutaţi ca defectori de Serviciile americane, ci au venit pe cont propriu”, informa jurnalistul american Willian Beecher, în 1981.

„Traian Nicola a dezertat în Pakistan și a venit cu soția și cei doi copii în SUA pentru a începe o nouă viață. Spune că este deziluzionat și preocupat de posibilitatea întoarcerii în România. Poate că atât el, cât și Horodincă blufează în speranța unei afaceri mai bune. Oricât de rele ar fi lucrurile pentru ei în SUA, ar putea fi mai buni câțiva ani de închisoare petrecuți în România”, se întreba jurnalistul american Willian Beecher, în finalul relatării despre cei doi dezertori.

De ce a dezertat Traian Nicola

În 2012, Traian Nicola e publicat o carte de memorii, „Good Bye, Dracula! Povestea unui dezertor transilvan”, în care și-a relatat experiența de angajat al Direcției de Informații Externe, între 1972 și 1979 și motivele pentru care a cerut azil politic în SUA.

Fostul diplomat a relatat că s-a înrolat în DIE în dorința de a călători în afara României. A lucrat în Ambasada României în Japonia din 1974 până în 1978, însă după întoarcerea în țară, în anul următor, în loc să fie retrimis în Japonia, așa cum se aștepta, șefii săi l-au trimis în Islamabad (Pakistan).

Românul a fost nevoit să accepte misiunea, chiar dacă inițial a refuzat-o categoric și și-a luat cu el soția și copiii în capitala statului asiatic. Condițiile de aici l-au nemulțumit, astfel că la scurt timp după ce a fost instalat ca atașat economic al ambasadei și, neoficial, șef de stație, a decis să dezerteze.

În cartea sa, Traian Nicola spune că insuficiența apei de băut, lipsa asigurărilor dentare și de sănătate și șopârlele care zburau noaptea prin locuința sa din Islamabad s-au numărat printre nemulțumirile sale. De asemenea, într-una din zile, în curtea ambasadei, soția și fiul său au văzut un șarpe cobra negru, care le-ar fi putut pune viața în pericol, iar într-o altă zi un câine turbat a ajuns în clădire.

„Dar ultima picătură a fost ceva mai târziu. Într-un weekend, ambasadorul Petrescu le-a spus tuturor angajaților, inclusiv soțiilor lor, că trebuie să facă muncă voluntară, atât în clădire, cât și în grădina acesteia. Toată lumea a venit. Femeile au început curățenie în interior, iar bărbații, în văzul celor de la ambasadele învecinate, au lucrat în grădină. Părea ceva din anii ‘50”, se plângea Traian Nicola.

A rămas în SUA cu familia

La scurt timp, împreună cu soția sa, Nicola a luat decizia de a solicita azil politic în SUA. Au cerut azil în noiembrie 1979, însă au avut de așteptat oficierea dezertării câteva zile, pentru că între timp, ambasada SUA fusese incendiată.

„Am dezertat efectiv în 6 decembrie 1979. Aveam la noi o geantă cu câteva haine pentru copii și câteva scutece. În scurt timp am ajuns în SUA, unde locuim, de atunci, în statul Virginia”, relata Traian Nicola, în cartea sa din 2012.

După câțiva ani în care a înfruntat greutăți în găsirea unui serviciu stabil, cu timpul, fostul diplomat s-a redresat, iar în 2008 s-a pensionat din funcția de vicepreședinte al unei companii multinaționale.

„Așadar, pot spune în definitiv că dezertarea mea a meritat. Totuși, faptul că Guvernul României consideră, țară membră a NATO și a Uniunii Europene, consideră încă un păcat fuga mea de un sistem politic rău este trist și confuz”, arăta Traian Nicola, în finalul cărții sale.