Nezavisimaia Gazeta: „Putin sub presiune”/Articol rarisim despre președintele rus în presa de la Moscova
Ziarul rus Nezavisimaia Gazeta, apropiat de oligarhul Oleg Deripaska și printre ultimele publicații care se bucură de o oarecare independență editorială la Moscova, a publicat luni un articol cu titlul ”Putin sub presiune” în care arată cum liderul de la Kremlin începe să aibă probleme nu doar cu occidentul, ci și cu aliații din Asia Centrală și de Est. Editorialul, asumat de conducerea editorială a ziarului, arată presiunile interne și externe asupra lui Putin pe măsură ce războiul din Ucraina devine o bătaie de cap pentru liderul rus.
Ziarul arată că presiunea forțelor interne radicale riscă să scoată de sub guvernul o parte a forțelor armate, ceea ce ar slăbi controlul central asupra forțelor de ordine. Nezavisimaia Gazeta își încheie articolul cu un avertisment clar, arătând că de deciziile lui Putin depinde soarta întregii țări.
Articolul complet din Nezavisimaia Gazeta:
Presiunea asupra lui Vladimir Putin se intensifică. Șapte luni de sancțiuni și presiuni de politică externă din partea Occidentului au fost completate de noi surse și actori. Astfel, la Samarkand (Uzbekistan), la summitul OCS, președintele Rusiei a fost nevoit să recunoască neliniștea pe care o manifestă liderii Chinei și Indiei în legătură cu invazia din Ucraina (operațiunea militară specială în lb. rusă – n.red)
În timp ce Xi Jinping s-a abținut să își exprime public „îngrijorările”, premierul indian Modi a declarat că „epoca de astăzi nu este epoca războaielor”. În replică, Putin a recunoscut că a discutat cu Modi despre starea de lucruri din Ucraina. „Cunosc poziția dvs. cu privire la conflictul din Ucraina, preocupările pe care le exprimați în mod constant. Vom face totul pentru a ne asigura că toate acestea se vor opri cât mai curând posibil. Numai că, din păcate, partea adversă, conducerea Ucrainei, și-a anunțat refuzul de a negocia, a declarat că vrea să își atingă obiectivele prin mijloace militare, cum se spune, „pe câmpul de luptă”.” Cu toate acestea, vă vom ține mereu la curent cu ceea ce se întâmplă acolo.”
Pe fondul „regrupării trupelor rusești” în apropiere de Harkov (eufemism născut de serviciul de presă al Ministerului Apărării al Rusiei), bloggerii ruși de pe Telegram au explodat literalmente în ceea ce privește radicalismul cererilor. Aceștia au început să acuze Ministerul Apărării și Statul Major General pentru toate păcatele și să ceară comandantului-șef acțiuni decisive pe fronturile de luptă, îndemnându-i să nu „dea înapoi” în niciun caz. Imediat, un alt segment al patrioților a început să ceară ca președintele să anunțe o mobilizare generală și să pună sub arme până la un milion de oameni.
Liderul cecen Kadîrov le-a propus șefilor regiunilor rusești să nu aștepte deloc mobilizarea generală, ci să organizeze o automobilizare și să trimită câte o mie de oameni pe frontul din Ucraina. Cel puțin opt șefi regiuni au susținut inițiativa șefului Ceceniei. Guvernatorul regiunii Kursk, Roman Starovoit, a declarat că a trimis deja 800 de voluntari, iar șeful Crimeei, Serghei Aksyonov, a raportat că 1.200 de voluntari participă deja și că este pregătit să trimită încă două batalioane.
De asemenea, a existat o mulțime de zgomot mediatic în urma apariției unui videoclip în care un lider al grupului de mercenari Wagner cheamă deținuții dintr-un penitenciar să meargă pe front.
La șapte luni de la începutul invaziei, Putin s-a aflat într-o situație în care, în același timp, trebuia să ia decizii fundamentale privind poziția economică internațională și externă a Rusiei în dinamică și, pe de altă parte, să răspundă provocărilor politice, reflectând, printre altele, contradicțiile din interiorul elitei ruse. Crearea de batalioane organizate de regiuni în locul mobilizării universale comportă riscurile unor viitoare revolte și confruntări politice.
Unitățile armate ale Ministerului Apărării, ale Gărzii Naționale, ale lui Kadîrov, Prigojin (grupul Wagner), 85 de subiecți ai Federației, ale FSB, ale Ministerului Afacerilor Interne – odată cu slăbirea guvernului central din țară, toate au un potențial de confruntări departamentale și civile.
Bineînțeles, Vladimir Putin înțelege clar aceste riscuri. El este la putere de prea mult timp pentru a le ignora. Populația înarmată îngrijorează întotdeauna autoritățile. Iar transferul, la un moment dat, al drepturilor de control asupra circulației interne a armelor către șeful Gărzii Naționale Ruse, Viktor Zolotov, personal devotat lui Putin, a fost privit de analiști exact în acest fel.
În același timp, Putin a trimis un semnal criticilor Ministerului Apărării și Statului Major General, spunând la Samarkand că „planul nu este supus ajustărilor. Statul Major General ia decizii operaționale în cursul operațiunii.
Astăzi asistăm la manifestarea celei mai importante trăsături a caracterului politic al președintelui – conservatorismul personalului. Această trăsătură este cea care îl distinge de predecesorii săi și servește drept bază pentru ca asociații săi să nu caute alți patroni.
Desigur, conservatorismul personalului este bun în felul său. Mai ales în timpul apogeului și al ascensiunii. Un alt lucru este perioada de recesiune, izolare, confruntare, luptă și război. Pentru că recesiunea care se transformă în depresiune, întârzierea finalizării războiului „conform planului”, dificultățile în „întoarcerea spre Est”, preocuparea sporită din partea Chinei și Indiei, vor avea, fără îndoială, un impact asupra practicii de adaptare a societății și a economiei rusești la noua realitate.
Ceva se schimbă în mediul apropiat al Rusiei. Președintele Kazahstanului, Kassym-Jomart Tokayev, nu numai că redenumește capitala din Nur-Sultan înapoi în Astana (așa cum orașul rusesc Brejnev a fost redenumit Naberezhnye Chelny chiar în timpul URSS), dar stabilește în Constituție dreptul președintelui la un singur mandat prezidențial. Acestea sunt, bineînțeles, gesturi de natură în egală măsură de politică internă și externă. Iar destinatarii sunt atât Washingtonul și Bruxelles-ul, cât și Moscova.
Mișcările politice ale lui Tokayev reprezintă, desigur, de asemenea, o formă specifică de presiune asupra lui Vladimir Putin. Și, coroborat cu declarația lui Xi Jinping de la Samarkand despre disponibilitatea sa de a oferi garanții de integritate teritorială Astanei, se poate vorbi de o cotitură destul de clară a Kazahstanului către noi orientări strategice.
