Nepoții, pilele și mediocrii. Nu sistemul, ci oamenii au ucis-o pe Alexandra și nimeni nu e la adăpost
Din cand in cand, cate o mare tragedie zguduie Romania. Oamenii se declara socati, revolta clocoteste, se scriu editoriale, toata lumea stie ca e vorba de Coruptie, ca si cum coruptia ar fi o institutie despre care stii ca e rea, asa cum rau e Sistemul. De fapt, e vorba despre oameni, oamenii cu pile, cu unchi, membri in clanuri politice, fiicele si nepotii altora din sistem, scrie jurnalista Magda Grădinaru pe Ziare.com .
Mai intai a fost ucisa Larisa, iar politistii din Iasi au lasat cadavrul in subsolul blocului din Iasi, cateva saptamani, cat parintii innebuniti de groza au mers la vrajitoare, s-au amagit ca fata lor e in viata, pana cand au vazut in direct, de la balconul apartamentului, cum trupul fetitei e scos dintr-un container. Incompetenta de atunci a anchetatorilor a dus la sinuciderea unui suspect, despre care nu aveau nicio dovada ca ar fi implicat, si a tatalui Larisei. Astazi, criminalul e reabilitat, a ispasit jumatate din pedeapsa.
Au fost atunci cateva demiteri, dupa care sistemul de nepotisme si imposturi s-a repliat. Si fiul cuiva a ajuns sef, nepotul altuia a intrat in sistem, ca doar asta e important, sa intri, apoi te descurci si acumulezi putere, nu-i asa?
Apoi a murit Aura Ion, asteptandu-si salvatorii.
Au fost cateva miscari in sistem, dar timpul a trecut si a venit randul altui absolvent de trei masterate in doi ani sa primeasca o functie, a carei greutate sa fie pe masura diplomelor. La inceput, lumea intelegea ca e un impostor, dar pe masura ce anii au trecut, erau tot mai putini aceia care s-ar fi rusinat de mediocritate.
64 de vieti au ars in Colectiv si pe paturile spitalelor romanesti.
A fost tragedia cea mare a Romaniei postdecembriste, cea care ne-a inspaimantat pe toti si ne-a durut visceral. Pentru o vreme, apoi am vazut ca trupul nostru e intreg si ne-am baricadat mai bine in casele noastre. In patriile din balcon.
Au fost cateva demiteri, a cazut un Guvern. Apoi sistemul s-a regrupat, directorii care nu au trecut concursurile organizate de ministrul tehnocrat Mircea Dumitru au fost readusi in functii, iar prim-ministru a fost numit Viorica Dancila.
Mediocritizarea Romaniei a fost astfel desavarsita, dar sa nu ne lasam privirea furata: Dancila ar fi inofensiva, daca institutiile nu ar fi infestate de impostura si prostie.
Apoi Alexandra a sunat de trei ori la 112.
A strigat ca e in pericol, a povestit cu un curaj nebun cum a fost legata cu sarma si violata, a dat detalii despre criminal si locul in care o tine si a cerut ajutor. A rezistat si a sperat ore in sir, ore in care vecinii au auzit-o strigand, dar a rezistat, pentru ca stia ca mai e putin si autoritatile o vor salva.
Pe ea autoritatile nu au salvat-o, dar se vor salva pe ele insele.
Politistii au stat la poarta trei ore, asteptand un mandat de care nu aveau nevoie. Trei ore in care Alexandra nu isi mai putea tine in viata speranta, pentru ca un criminal o ucidea, asistat de Politia de la poarta.
Nu, nu sistemul. Oamenii pusi in functii pentru care nu sunte pregatiti, pilele si nepotii, impostorii si mediocrii, strangatorii de diplome, mamele care vor sa isi capatuiasca fiii, unchii care pun o vorba buna, tatal care plateste o intrare in sistem pentru fiica, ei sunt coruptia care ucide. Iar coruptia nu e niciodata o majuscula care o transforma intr-un fel de realitate intangibila, un Sistem a carui responsabilitate nu o avem.
Intelectualizarea coruptiei, discursul steril, repudierea ei in sistem sunt doar tehnici de eschivare. Ne potolim angoasele, pentru ca nu noi, ci Alexandra era ucisa cu politistii la poarta.
Ivan Ilici a urlat zile in sir cand a aflat ca el, care mergea la inmormantari si spunea "Dumnezeu sa-l ierte", va muri. Pana la propria-i moarte, el stia ca "se moare", nu ca viata e ceva ce ii poate fi si lui luat.
Cand coruptia ucide, ea nu ucide un sistem, ci mor, concret, langa noi, oameni, dar pana cand nu suntem de partea portii in care se moare nu putem accepta ca e si constiinta noastra in joc.
