Sâmbătă, 11 martie, se împlinesc șapte ani de la moartea Iolandei Balaş-Soter, campioană olimpică a atletismului românesc, sportiva care a făcut senzație la JO de la Roma din 1960, după ce a doborât record după record. Pentru performanța ei, comuniștii au plătit-o doar pe jumătate.

La Jocurile Olimpice de la Roma din 1960 (25 august – 11 septembrie), competiţie transmisă de peste 100 de canale de televiziune din întreaga lume, au participat, în total 5.338 de sportivi, din 83 de ţări, care s-au întrecut în 150 de probe din 17 discipline sportive. România a participat cu o delegaţie alcătuită din 109 sportivi, care au concurat în 11 discipline: atletism, box, canotaj, ciclism, gimnastică, kaiac-canoe, lupte, scrimă, tir, polo şi călărie.

Sportivii români, a căror ascensiune începuse la Melbourne, în 1956, au reușit să obțină la Jocurile olimpice de la Roma trei titluri de campioni olimpici, performanţă grație căreia România a ocupat locul 11 în clasamentul naţiunilor.

Medaliile aduse României au fost cucerite de: Iolanda Balaş Sötér (aur) - atletism (săritura în înălţime), Dumitru Pârvulescu (aur) - lupte greco-romane (52 kg), Ion Dumitrescu (aur) - tir (talere); Ion Cernea (argint) - lupte greco-romane (57 kg); Lia Manoliu (bronz) - atletism (aruncarea discului), Ion Monea (bronz) - box (75 kg), Leon Rotman (bronz) - kaiac-canoe (1.000 metri), Elena Leuştean, Sonia Iovan, Emilia Liţăm, Atanasia Ionescu, Elena Niculescu, Utta Poreceanu (bronz) - gimnastică (echipe), Ion Ţăranu (bronz) - lupte greco-romane (79 kg), Maria Vicol (bronz) - scrimă (floretă individual).

Recorduri mondiale doborâte după ce era să rateze participarea la JO Roma - 1960

Iolanda Balaş Sötér a fost, de departe, revelația acestei participări, iar spectacolul făcut în finala la săritura în înălţime a rămas unul memorabil. Rămasă fără adversare încă de la 1,73 metri, ea a sărit apoi 1,77 metri, 1,81 metri şi 1,85 metri, în ovaţiile publicului.

A mai pus doi centimetri, ceea ce ar fi însemnat un nou record mondial, însă a renunţat după două tentative eşuate.

Multipla campioană mondială şi olimpică povestea, într-un interviu acordat „Weekend Adevărul” , că era să rateze prezenţa la competiţie.

„În 1960, la Jocurile Olimpice de la Roma, autorităţile nu voiau să-i dea viza soţului meu, Hansi Sötér, ca să poată să meargă la competiţie. Delegaţia română a plecat la Roma, dar eu am rămas în Bucureşti. Eram într-o vineri şi luni era ultimul termen ca eu să mai pot pleca. Atunci m-am hotărât să mă duc la Comitetul Central, într-o audienţă la Gheorghe Gheorghiu-Dej. M-a oprit un domn la intrare. «Alo, alo, tovarăşa, unde mergeţi?» «Mă duc într-o audienţă la secretarul general», i-am răspuns. «În ce problemă?», m-a întrebat el. «Păi, dacă ar depinde de dumneata, ţi-aş spune-o». Exact aşa i-am zis! «Vă rog să anunţaţi că sunt la poartă şi doresc o audienţă»”, povestea campioana olimpică a României.

Ce i-a spus lui Gheorghe Gheorghiu-Dej

După 20 de minute de aşteptare, Gheorghe Gheorghiu-Dej a primit-o la el în birou.

„Am urcat la etajul 1, aveam lacrimi în ochi, eram emoţionată că nu ştiam ce o să se întâmple. „Când m-a văzut, era uimit: «Cum, dumneata nu eşti la Olimpiadă?» «Nu», i-am spus. «N-am de gând să-mi reprezint ţara care n-are încredere în mine, respectiv în Sötér!» El m-a văzut că plângeam şi mi-a spus doar atât: «Lasă, tovarăşă, că se va rezolva aşa cum trebuie!». Şi concluzia a fost că luni împreună cu Sötér am plecat la Roma”, a mărturisit Iolanda Balaş Sötér.

„O să-ţi plătim doar două. Clasa muncitoare face economii!”

Performanța uriașă cu care s-a întors de la Jocurile olimpice de la Roma a fost răsplătită doar pe jumătate.

Autorităţile comuniste i-au comunicat Iolandei că nu poate fi plătită pentru toate cele patru recorduri mondiale.

„Ai făcut într-adevăr patru recorduri mondiale, dar noi nu putem să-ţi plătim de patru ori câte 6.000 de lei. O să-ţi plătim doar două. Nu uita, clasa muncitoare face economii!”, a fost informată Iolanda Balaş-Soter.

Frânghia de rufe întinsă de mama ei, pe post de ştachetă

Iolanda Balaş s-a născut în decembrie 1936, la Timişoara. A locuit în cartierul Iosefin din capitala Banatului, iar curtea palatului de pe bulevardul Dragalina a fost micul ei univers sportiv.

Avea suficient loc să alerge, să se joace... De mică avea o pasiune mai aparte. Săritura. Pe post de ştachetă era frânghia de rufe întinsă de mama ei, după cum chiar ea povestea în carte „Iolanda Balaş, fascinaţia unei legende...”, scrisă de Tiberiu Stama.

A urmat Şcoala nr. 22 și Liceul Catolic de Fete din Timişoara. La clubul Electrica avea să fie antrenată de János Sőtér, cel care i-a devenit, mai târziu, soţ.

A dominat proba de săritură în înălţime la femei timp de un deceniu

A absolvit Institutul de Cultură Fizică din Bucureşti în 1966 și a început să uimească tot mai mult:

- Primul record mondial: 14 iulie 1956, Bucureşti (1,75 metri).

- Prima medalie olimpică: 1960, Olimpiada de la Roma (1,85 m), unde a concurat aproape singură, celelalte competitoare oprindu-se sub 1,71 m.

- Şi în 1964, a obţinut medalia de aur la Olimpiada de la Tokyo, sărind 1,90 m.

- A rămas în istoria atletismului pentru dominaţia probei de săritură în înălţime la femei timp de un deceniu, din 1956 până în 1966.

- De asemenea, un alt record, pentru care a intrat în Cartea Recordurilor este câştigarea a 140 de întreceri sportive consecutive.

- Din 1991 şi până în 2005 a fost preşedinta Federaţiei Naţionale de Atletism.

Recordurile mondiale ale Iolandei Balaş

1,75 m - 1956, Bucureşti

1,76 m - 1957, Bucureşti

1,78 m - 1958, Bucureşti

1,80 m - 1958, Cluj

1,81 m - 1958, Poiana Braşov

1,82 m - 1958, Bucureşti

1,83 m - 1958, Bucureşti

1,84 m - 1959, Bucureşti

1,85 m - 1960, Bucureşti

1,86 m - 1960, Bucureşti

1,87 m - 1961, Bucureşti

1,88 m - 1961, Varşovia

1,90 m - 1961, Budapesta

1,91 m - 1961, Sofia