Neandertalienii erau capabili să realizeze suliţe cu care puteau vâna la 20 de metri distanţă (studiu)
Oamenii de Neandertal erau capabili să conceapă arme pentru a nimeri ţinte aflate la distanţe mari, conform unui studiu efectuat recent de o echipă de cercetători britanici, citat de Press Association.
Un grup de atleţi aruncători de suliţă i-a ajutat pe cercetători să dovedească faptul că strămoşii dispăruţi ai oamenilor moderni erau vânători mult mai eficienţi decât s-a crezut până acum.
Experţii au presupus că neandertalienilor le lipseau tehnologia şi priceperea necesare pentru a nimeri cu suliţele din lemn brut o pradă aflată la o distanţă semnificativă. Însă, noul studiu zugrăveşte o imagine diferită despre abilităţile de care aceştia erau capabili.
Folosind replici exacte ale unor suliţe datând din urmă cu 300.000 de ani, sportivii au reuşit să lovească ţinte aflate la o depărtare de 20 de metri. O distanţă dublă faţă de cea pe care oamenii de ştiinţă au estimat-o că poate fi atinsă de suliţele "Schoningen".
În plus, suliţele au lovit ţintele cu suficient de multă forţă pentru a putea provoca răni mortale.
"Studiul este important deoarece se adaugă unui ansamblu din ce în ce mai mare de dovezi conform cărora neandertalienii erau pricepuţi din punct de vedere tehnologic şi aveau abilitatea de a prinde vânat mare printr-o varietate de strategii de vânătoare, nu doar prin abordări riscante, de la mică distanţă", a explicat cercetător principal doctor Annemieke Milks de la Institutul de Arheologie al University College London. "Acesta contribuie la revizuirea opiniilor despre neandertalieni, verişorii noştri istenţi şi capabili", a adăugat ea.
Omul de Neandertal a dispărut din Europa în urmă cu aproximativ 40.000 de ani după ce a coexistat timp de mai multe milenii cu strămoşii omului modern.
Până acum se credea că neandertalienii erau pur şi simplu lipsiţi de inteligenţa necesară pentru a concura cu oamenii moderni. Însă, descoperirile recente demonstrează că ei au fost capabili să producă unelte sofisticate şi arme.
Suliţele de Schoningen, cele mai vechi arme din istoria descoperirilor arheologice, sunt un set de zece suliţe din lemn utilizate pentru aruncare, aduse la lumină în Germania, în anii 90.
Pentru acest studiu au fost realizate două replici realizate din molid norvegian, una cântărind 760 de grame, iar cea de a doua 800 de grame. Greutatea i-a făcut pe cercetători să creadă iniţial că nu puteau fi aruncate cu o viteză mare. Însă, cei şase atleţi aruncători de suliţă recrutaţi pentru acest experiment au putut arunca suliţele cu acurateţe la distanţe lungi şi cu o forţă letală.
"Apariţia armamentului, a tehnologiei concepută să ucidă, este un prag critic însă insuficient stabilit în evoluţia umană", a notat coautorul studiului, doctor Matt Pope, de la aceeaşi universitate britanică.
"Ne-am bazat întotdeauna pe unelte şi ne-am extins capacităţile prin inovaţie tehnică. Înţelegerea momentului în care am dezvoltat pentru prima oară capabilităţile de a ucide la distanţă este prin urmare un moment învăluit în mister, însă important din povestea noastră", a adăugat cercetătorul.
Studiul a fost publicat în jurnalul Scientific Reports.AGERPRES
