Făcut celebru mai ales de industria cinematografică, Oskar Schindler a avut într-adevăr o viață de roman. Fost spion nazist, patron de fabrică, acesta a salvat de la moarte sigură peste 1.100 de evrei în timpul Holocaustului, cheltuindu-și toată averea și riscându-și viața.

Orice turist care vizitează Israelul, în cimitirul catolic de pe Muntele Sion, din Ierusalim, poate găsi mormântul lui Oskar Schindler, însoțit de inscripția „salvatorul de neuitat a 1.200 de evrei persecutați“. Pe celebrul Bulevard al Celor Drepți din cadrul Memorialului Holocaustului Yad Vashem, tot din Ierusalim, există și un copac plantat în 1962, pentru același om. Cine nu a văzut filmul „Lista lui Schindler“, premiat cu Oscar în anul 1994, sau nu-l cunoaște din istorie, Oskar Schindler este singurul german nazist care a fost recunoscut de evrei, împreună cu soția sa, Emilie, cu titulatura „drepți în rândul popoarelor“. Povestea lui Oskar Schindler nu degeaba a inspirat cinematografia americană și nu numai, fiindu-i dedicate numeroase studii și lucrări de specialitate.

Examtriculat și fără diplomă de Bacalaureat

Oskar Schindler s-a născut pe 28 aprilie 1908, în orășelul Zwittau, Regiunea Sudetă, la acea vreme parte a Imperiului Austro-Ungar. Astăzi, orașul natal al lui Schindler poartă numele de Svitavy și se află pe teritoriul Cehiei. Oskar făcea parte dintr-o familie de etnici germani, numeroși de altfel în acea regiune. Tatăl său, Johann Schindler, cunoscut în târgul Zwittau drept Hans, avea o mică afacere cu utilaje agricole – una de succes de altfel, cel puțin la început, fiindcă această tehnologie, relativ nouă în Europa, fascina și era la mare căutare. Mama lui se numea Franziska și era casnică. Oskar a avut și o soră, Elfriede, mai mică cu șapte ani.

Deși era considerat un puști isteț, micului Oskar nu prea-i stătea gândul la școală. Cel puțin după ce a terminat școala primară și ciclul secundar (echivalentul gimnaziului de astăzi), primul născut al familiei Schindler s-a remarcat mai degrabă prin indisciplină. A fost exmatriculat de la școala tehnică, un soi de școală de arte și meserii, pentru că și-a falsificat carnetul de note. A fost reînmatriculat mai târziu, la insistențele tatălui său, și a absolvit cursurile în 1924. Nu a reușit însă să treacă de Abitur, adică examenul de Bacalaureat, și, în consecință, nu putea să ajungă la un colegiu sau la Universitate. Oskar și-a continuat totuși studiile. A urmat cursurile unei școli profesionale din Brno, unde a învățat mai multe meserii, dobândind calificările de șofer și mecanic.

Copil din flori, beții și motociclete

Când a terminat și cursurile școlii profesionale din Brno, Oskar Schindler avea 19 ani. Pentru a-și câștiga existența s-a angajat la fabrica de utilaje agricole a tatălui său. De altfel, Johann Schindler, răpus tot mai mult de patima alcoolismului, se aștepta ca fiul să preia afacerea familiei, iar Oskar dădea impresia că va respecta dorința tatălui său. La numai 20 de ani se căsătorește cu Emilie Pelzl, fiica unui fermier german din Regiunea Sudetă. Tânărul cuplu se va muta în casa părintească a lui Oskar, iar căsnicia părea că urmează tiparul tradițional german. Însă tânărul se plictisește repede de a ține în frâu afacerea familiei și se angajează la Moravian Electrotechnic, în orașul ceh Olomuc, iar mai apoi încearcă să-și deschidă o școală de șoferi.

După Primul Război Mondial, Imperiul Austro-Ungar s-a destrămat, iar Regiunea Sudetă, unde locuia Oskar, făcea parte din noul stat numit Cehoslovacia. Așadar, Schindlerii erau o minoritate germană, dar cu cetățenie cehoslovacă. Tocmai de aceea, Oskar este luat în armată. Își îndeplinește serviciul militar timp de 18 luni și ajunge la rangul de caporal în Regimentul 10 de Infanterie din Armata a 31-a. Întors la viața de civil, acasă îl așteaptă însă ghinionul. Se angajează din nou la Moravian Electrotechnic, însă firma dă faliment. Oskar rămâne șomer, iar familia i se destramă. Tatăl alcoolic pleacă de acasă în 1935, iar afacerea familiei se duce pe apa sâmbetei. Oskar, la rândul său, duce o viață boemă marcată de beții și aventuri extraconjugale. În perioada 1931-1932 este arestat de câteva ori pentru că a făcut câteva beții de pomină. Ba mai mult, cu toate că era căsătorit, el se alege cu doi copii din flori, în urma unor aventuri extraconjugale. Schindler era și un fan al curselor cu motociclete. Și-a cumpărat o motocicletă de curse Moto Guzzi de 250 cc și a participat la mai multe curse montane timp de câțiva ani. Între timp, el se angajează la Jaroslav Šimek Bank din Praga, slujbă de care se va ține până prin anul 1938.

Spionaj la limita vieții

În anul 1935, Oskar Schindler era la limita supraviețuirii. Familia i se destrămase, avea o slujbă prost plătită, era băgat în datorii până-n gât și, în plus, avea probleme serioase cu alcoolul. Naziștii și unele servicii pe care le putea face contra cost pentru aceștia au devenit o bună oportunitate. Oskar, în ciuda problemelor personale și a vieții dezordonate, era un tânăr inteligent: și-a dat seama de ascensiunea Partidului Nazist, dar și de oportunități. În același an, 1935, el devine membru al Partidului German Sudit, o organizație separatistă pro-nazistă din Cehoslovacia. Pe scurt, Oskar Schindler devine un adept al extremei drepte din Germania. În plus, în 1936, este recrutat de Abwehr, serviciul de informații și contrainformații al armatei germane. Această instituție activa pe lângă Marele Stat Major German, iar Oskar avea misiunea de a furniza informații importante despre mișcările de trupe ale armatei cehoslovace, despre anumite puncte strategice sau despre starea infrastructurii, toate acestea în contextul în care nemții pregăteau anexarea Zonei Sudite.

În anul 1938, după ce a furnizat informații importante pentru Abwehr, Oskar Schindler este prins de serviciul de contraspionaj ceh și arestat. El le-a mărturisit polițiștilor că a colaborat cu naziștii fiindcă avea nevoie de bani pentru a-și plăti datoriile. Singura care i-a rămas alături în ciuda infidelității și a viciilor a fost soția sa, Emilie. Șansa lui Oskar de a scăpa de pedeapsa capitală a venit odată cu Acordul de la München, prin care, cu voia francezilor și a englezilor, Regiunea Sudetă era anexată Germaniei naziste . Nu doar că a fost eliberat, Schindler a devenit și membru al Partidului Nazist, pe 1 noiembrie 1938.

Viața lui Oskar s-a schimbat radical. Din tânărul înglodat în datorii și măcinat de problemele cu alcoolul, Oskar Schindler devine al doilea om în Abwehr. Este relocat împreună cu soția în Ostrava, la granița dintre Cehia și Polonia, în ianuarie 1939. A urmat o perioadă intensă de spionaj, Schindler trimițându-și cei 25 de spioni aflați în subordinea sa în Polonia. Practic, Oskar Schindler și-a adus o importantă contribuție la invazia Poloniei de către Germania nazistă. Una dintre cele mai importante sarcini ale sale, dar și a agenților săi, a fost monitorizarea și oferirea de informații despre căile ferate poloneze și mai ales despre zona trecătorii Jablunkov, utilizată de nemți pentru invazia Poloniei. A continuat să lucreze pentru Abwehr până în 1940, ajutat substanțial de soția sa. A fost trimis inclusiv în Turcia pentru a investiga corupția din rândul ofițerilor Abwher de la ambasada germană.

Afacerea celui de-Al Doilea Război Mondial: cum să salvezi mai multe vieți

În timp ce lucra în secret pentru Abwehr, Schindler poza în om de afaceri și întreprinzător german. În timpul misiunilor sale din Polonia a pus la punct o puternică rețea de contrabandă, cu ajutorul lui Leopold Pfefferberg, zis Poldek. Schindler a făcut o adevărată avere din afaceri, dar mai ales din comerțul pe piața neagră care înflorise odată cu războiul, deportările și mișcările de populație. După ce Polonia a fost cucerită de nemți, Schindler s-a stabilit în Cracovia, unde a cumpărat o fabrică ce aparținuse unor investitori evrei. De reținut este faptul că, odată cu ocuparea Poloniei, evreii au fost deposedați de bunuri și mai apoi au fost fie trimiși în lagăre, fie băgați în ghetouri. Schindler a fost impresionat de soarta acestor oameni.

Rămâne un mister cum un nazist cu afaceri prospere și cu conexiuni importante în Germania s-a transformat într-un adevărat salvator al evreilor. În copilărie a avut colegi evrei, dar nu a avut legături cu aceștia. Cert este că Oskar Schindler a început să facă totul numai pentru a salva cât mai mulți dintre cei prigoniți de către cel de-Al Treilea Reich. Fabrica producea inițial vase emailate, iar mai apoi muniție și detonatoare pentru armata germană. În plus, până în 1944, Schindler a mai deschis două fabrici. Fabrica se numea Deutsche Emaillewaren-Fabrik Oskar Schindler, cunoscută scurt drept Emalia. La început, în fabrică, dintre cele câteva sute de angajați, doar șapte erau evrei. În 1942, după trei ani, la Emalia, jumătate din personal era format din muncitori evrei.

Prețul unei vieți

Oskar Schindler a cumpărat inițial Emalia și a apelat la munca ieftină a polonezilor și evreilor afectați de război pentru a se îmbogăți. Însă, la mai puțin de un an de la deschiderea fabricii, și-a dedicat efectiv viața salvării evreilor din ghetourile Cracoviei. Folosindu-se de mită, cu obiecte de lux obținute de pe piața neagră, dar și de relațiile sale sus-puse, Oskar Schindler a desfășurat o adevărată misiune de salvare.

Pe 1 august 1940, Hans Frank, guvernatorul general nazist al Poloniei ocupate, a dispus ca toți evreii să părăsească Cracovia în două săptămâni. Doar cei care erau angajați în fabrici sau aveau servicii care contribuiau la efortul german de război erau lăsați să stea: dintre cei 80.000 de evrei din Cracovia, doar 15.000 au mai rămas. Aceștia au fost băgați cu forța în ghetoul din Cracovia, amenajat în districtul Podgorze, și abandonați după un zid înalt, pradă foametei, bolilor și abuzurilor. Impresionat de soarta evreilor din ghetou, Schindler a început să ceară autorităților naziste tot mai mulți angajați evrei pentru fabrica sa. Motiva că sunt o mână de lucru ieftină și că-l ajută în afaceri. Mai apoi, a început să-i mituiască. În fiecare zi, tot mai mulți evrei veneau pe jos din ghetou să lucreze în fabrica lui Schindler, fiind astfel feriți de o eventuală deportare în lagăr.

Situația s-a complicat mai ales după ce, în toamna anului 1942, s-a deschis lagărul de la Płaszów-Cracovia. Această tabără de muncă forțată era comandată de Amon Göth, un ofițer SS renumit pentru sadismul său. Pentru a-și salva angajații, dar și cât mai mulți evrei din tabără, Schindler s-a împrietenit cu Göth, furnizându-i în permanență produse de lux. Așa a reușit să obțină de la acesta amenajarea unei tabere de muncă separată pentru evreii care lucrau la fabrica sa: în 1943 erau deja 1.000 de evrei angajați. Schindler le-a creat condiții omenești, pentru a îndulci iadul trăit de aceștia în ghetou, mai apoi în lagăr. Mai precis, și-a extins fabrica și a dotat-o cu o clinică, o bucătărie și o sală de mese pentru muncitori. O parte din profitul fabricii era folosit pentru a cumpăra mâncare pentru muncitorii polonezi, chinuiți de foame în lagăr. Numărul evreilor polonezi angajați la Emalia a crescut de la 150 în anul 1940 până la 1.100 în 1944, aceștia lucrând în toate cele trei subsecții ale fabricii.

Schindler efectiv a sărăcit protejându-i pe angajații săi: pentru fiecare muncitor evreu plătea mită membrilor SS, câte 5 zloți, pe zi, pentru fiecare bărbat, și câte 4 zloți, pe zi, pentru fiecare femeie. De asemenea, polonezii care nu erau evrei erau angajați în departamentul administrativ.

Lista lui Schindler

În luna august a anului 1944, pe fondul problemelor tot mai mari ale armatei germane de pe ambele fronturi, fabrica lui Schindler din Polonia a fost dezafectată. De altfel, linia frontului estic se apropia tot mai multe de Cracovia. În primul rând, lagărul de concentrare de la Płaszów a fost desființat, iar evreii au fost redirecționați către alte lagăre, în mare parte de exterminare. Schindler a fost nevoit să acționeze rapid. A depus o petiție, aprobată destul de rapid având în vedere mita oferită oficialilor naziști pentru relocarea fabricii sale la Brünnlitz, astăzi orașul Brnĕnec în Zona Sudetă, aproape de orașul său natal. El a făcut repede o listă cu 1.200 de nume de evrei pe care-i solicita la fabrica sa. Erau foștii săi angajați de la Emalia, din Cracovia. A trimis lista la Biroul de Muncă pentru Evrei, controlat evident de naziști, cu precizarea că toți angajații de pe listă erau esențiali pentru efortul de război al Germaniei. Evident, lista a fost însoțită de mita aferentă pentru oficialii care lucrau în numele lui Hitler. Nu mai puțin de 700 de bărbați și 300 de femei au fost aduși la Brnĕnec. Alți 100 de evrei au fost aduși din alte lagăre de concentrare. Viețile le-au fost salvate.

În ultimele luni de război, evreii salvați din lagăre au produs în fabrica lui Schindler cartușe care nu puteau fi utilizate: a fost răzbunarea lor pentru chinurile îndurate. Schindler a mascat lipsa de eficiență a fabricii cu eterna mită pe care o obținea de pe piața neagră. Pleca deseori în Polonia pentru a face rost de mâncare, produse de igienă şi medicamente pentru muncitorii săi evrei, iar în acest timp, soția sa, Emilie, se ocupa de toți cei rămași în fabrică. Tot Schindler, prin relațiile sale, a făcut ca peste 3.000 de femei evreice să fie transferate de la Auschwitz către fabrici de textile din Zona Sudetă, tocmai pentru a le salva viața. „Am simțit că evreii erau efectiv exterminați. A trebuit să-i ajut. Nu era altă opțiune“, mărturisea Schindler după război.

Dar din dar se face rai

La finalul războiului, în luna mai a anului 1945, Schindler și soția sa a fost nevoiți să fugă. Deși salvase vieţile a aproximativ 1.200 de evrei, Oskar era considerat, în Europa, criminal de război. Era căutat mai ales de cehoslovaci pentru activitățile sale de spionaj în serviciul naziștilor. La fel și de polonezi. Cu ajutorul evreilor, pentru care rămăsese un adevărat erou, Schindler și Emilie ajung în Argentina. În anul 1949, cu ce-i mai rămăsese din avere, Oskar a încercat să investească într-o fermă. A dat faliment în 1957 și a plecat în Germania de Vest. A încercat să facă afaceri în industria cimentului, mai ales că se reconstruia masiv. Nu i-a mers. Așa că și-a petrecut ultimii zece ani din viață trăind din donațiile celor cărora le-a salvat viața, numiți sugestiv „Schindlerjuden“ – evreii lui Schindler.

Oskar Schindler a murit în anul 1974, pe 9 octombrie, pe fondul unei insuficiențe hepatice. „Ceea ce a făcut Schindler a fost incredibil. Și totul s-a născut dintr-un elementar simț al decenței și umanității, în care societatea noastră crede uneori. Un oportunist care a văzut lumina și care s-a revoltat împotriva sadismului și crimelor din jurul lui“, declara scriitorul Herbert Steinhouse, după un interviu cu Oskar Schindler.