Căzuți de pe ferestre, otrăviți, împușcați sau declarați decedați în circumstanțe obscure, adversarii politici, criticii și „trădătorii” Rusiei lui Putin sfârșesc de regulă tragic. Opozantul Aleksei Navalnîi este cel mai recent caz.

Aleksei Navalnîi, cel mai important adversar politic al lui Vladimir Putin după răposatul Boris Nemțov (1959-2015), a fost declarat mort vineri, la vârsta de 47 de ani, la nici două luni după ce a fost transferat în colonia penitenciară IK-3 din Harp, cunoscută ca „Lupul polar”.

La diversele audieri în procesele la care a participat în ultimele luni, Navalnîi părea slăbit şi îmbătrânit. El avea numeroase probleme de sănătate din cauza unei greve a foamei şi a unei otrăviri căreia i-a supravieţuit miraculos în august 2020.

Vestea acestei dispariții premature, dar anticipate cumva, survine totodată cu patru săptămâni înainte de ținerea așa-ziselor alegeri prezidențiale din Federația Rusă. Kremlinul susține că nu deține informații despre cauzele decesului acestui bărbat care a avut curajul să lupte împotriva regimului Putin.

Cu siguranță, Navalnîi este cel mai recent caz de pe o listă lungă de adversari politici, critici și „trădători” ai Rusiei lui Putin declarați decedați în condiții obscure. Iată câteva dintre cele mai cunoscute cazuri.

Evgheni Prigojin

Cunoscut ca „Bucătarul lui Putin”, oligarhul Evgheni Prigojin a intrat în dizgrație după răzmerița mercenarilor săi Wagner împotriva conducerii de la Moscova. La 23 august, adică la două luni de la scurta rebeliune umilitoare pentru Putin, Prigojin a fost declarat mort în urma prăbușirii avionului său în regiunea Tver. Așa cum era de așteptat, Kremlinul a respins orice vină, a vorbit vag despre o anchetă - care oricum se face după indicațiile lui Putin - și a încercat să se prezinte drept afectat de „accidentul” din Tver, soldat cu moartea altor nouă persoane, printre care comandantul șef al Wagner Dmitri Utkin.

Denis Voronenkov

Fost parlamentar și critic deschis al lui Putin, Voronenkov a fost împușcat fatal la Kiev, în 2017. Președintele de atunci al Ucrainei, Petro Poroșenko, a calificat uciderea sa drept un „act de terorism de stat” comis de Rusia.

Mihail Lesin

Fost „ministru de presă” al Kremlinului, Lesin a fost găsit mort într-un hotel din Washington în 2015 prezentând o lovitură puternică la cap. Moartea sa a survenit într-un moment în care intenționa să coopereze cu FBI într-o anchetă cu privire la corupția elitei din jurul lui Putin.

Boris Nemțov

Lider al protestelor uriașe împotriva rezultatelor alegerilor parlamentare din 2011, Nemțov a fost împușcat în februarie 2015 pe un pod situat în apropiere de Kremlin. Polticianul rus tocmai se pregătea să publice un raport despre anexarea Crimeei de către Rusia.

Natalia Estemirova

Activistă pentru drepturile omului, Estemirova a fost răpită în fața casei sale și împușcată într-o pădure, în 2009. În 2021, cea mai înaltă instanță europeană pentru drepturile omului a decis că autoritățile ruse nu au efectuat o anchetă eficientă în cazul uciderii Nataliei Estemirova, care investiga mai ales brutalitățile comise în Republica Cecenia.

Aleksandr Litvinenko

Fost agent de informații rus, Litvinenko a murit în noiembrie 2006 la aproximativ trei săptămâni după ce a băut ceai otrăvit cu poloniu-210, un izotop radioactiv rar și puternic, în timpul unei întâlniri cu doi spioni ruși la un hotel din Londra. Înainte de a fugi din Rusia în Regatul Unit, Litvinenko îl acuzase pe Putin de corupție.

Anna Politkovskaia

Jurnalistă rusă care l-a acuzat pe Putin crearea unui stat polițienesc, Politkovskaia a fost ucisă în octombrie 2006 în fața apartamentului ei.

Viktor Iuşcenko

Fostul președinte pro-occidental al Ucrainei a fost otrăvit cu dioxină în timpul campaniei prezidențiale din 2004, când l-a avut drept contracandidat pe premierul pro-rus de la acea vreme Viktor Ianukovici. Iușcenko a supraviețuit, dar a rămas cu sechele pe viață.

Serghei Iuşenkov

Deputatul Serghei Iuşenkov tocmai îşi înregistrase mişcarea Rusia Liberală ca partid politic când a fost împuşcat în faţa casei sale din Moscova, în 2003. Iuşenkov, care era angajat activ în apărarea drepturilor omului, strângea dovezi despre implicarea guvernului condus de Vladimir Putin în seria de bombardamente produse în blocuri de locuințe în toamna anului 1999.