Potrivit estimărilor interne ale NATO, Europa are doar o fracțiune din capacitățile de apărare antiaeriană necesare pentru a-și proteja flancul estic, ceea ce arată gradul de vulnerabilitate a continentului, scrie Financial Times.

Războiul purtat de Rusia împotriva Ucrainei a evidențiat importanța apărării antiaeriene, în timp ce Kievul cere Occidentului sisteme și rachete suplimentare pentru a se proteja de bombardamentele rusești.

Potrivit unor surse familiare cu planurile confidențiale de apărare elaborate anul trecut, țările NATO sunt capabile să furnizeze mai puțin de 5% din capacitățile de apărare antiaeriană considerate necesare pentru a proteja aliații din Europa Centrală și de Est de un atac la scară largă.

Un diplomat NATO de rang înalt a declarat că abilitatea de a se apăra împotriva rachetelor și atacurilor aeriene este o parte esențială a planului de protecție a Europei de Est împotriva invaziei, adăugând că Alianța nu dispune în prezent de ea.

„(Apărarea antiaeriană) este una dintre cele mai mari găuri pe care le avem. Nu putem nega acest lucru “, a declarat un al doilea diplomat NATO.

Eşecul statelor europene membre NATO din ultimele luni de a furniza Ucrainei echipamente suplimentare de apărare antiaeriană a subliniat stocurile lor limitate de astfel de sisteme, care sunt costisitoare şi a căror fabricare cere timp. De asemenea, a provocat o serie de iniţiative, care se suprapun, în încercarea de a se găsi soluţii pe termen lung.

Anul trecut, Germania a lansat iniţiativa Sky Shield, împreună cu peste o duzină de alte ţări din UE, pentru a dezvolta un sistem comun de apărare antiaeriană care să utilizeze tehnologie dezvoltată de SUA şi Israel. Cu toate acestea, Franţa a criticat public propunerea şi a oferit un concept rival susţinut de un număr mai mic de aliaţi.

Săptămâna trecută, Polonia şi Grecia au solicitat Comisiei Europene să contribuie la dezvoltarea şi, eventual, să ajute la finanţarea unui sistem paneuropean de apărare antiaeriană, o propunere pe care preşedinta Comisiei, Ursula von der Leyen, a arătat că o va susţine. Într-o scrisoare trimisă Ursulei von der Leyen, prim-miniştrii grec şi polonez Kyriakos Mitsotakis şi Donald Tusk au descris apărarea antiaeriană drept o „vulnerabilitate majoră în securitatea“ europeană, adăugând că războiul din Ucraina „ne-a învăţat lecţii pe care nu le mai putem ignora“.

Proliferarea dronelor de atac ieftine, cu rază lungă de acțiune, folosite de Rusia împotriva Ucrainei, a exacerbat aceste preocupări.

Un purtător de cuvânt al NATO a declarat că obiectivele și planurile de apărare sunt clasificate, dar a adăugat că apărarea antiaeriană și antirachetă sunt priorități cheie și că „stocurile sunt reduse”.

„Noile planuri de apărare ale NATO cresc, de asemenea, în mod semnificativ cerințele de apărare antiaeriană și antirachetă în ceea ce privește numărul și gradul de pregătire”, a declarat oficialul, adăugând că țările investesc în noi capacități de apărare aeriană, inclusiv avioane de luptă.

„Prin urmare, suntem încrezători că poziția de descurajare a NATO împotriva Rusiei rămâne puternică”, au adăugat acesta.

Imediat după invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina în februarie 2022, Statele Unite au desfășurat o baterie de apărare antiaeriană Patriot pentru a proteja un aeroport din sudul Poloniei.

Dar oficialii spun că membrii NATO au atât de puține astfel de sisteme în stoc încât capacitatea lor de a le desfășura în afara propriilor teritorii este limitată.

În Marea Britanie, șase dintre distrugătoarele Type 45 ale Marinei Regale sunt echipate cu sisteme de apărare împotriva rachetelor balistice, dar aceste nave au defecte de proiectare.

Armata britanică dispune, de asemenea, de șase sisteme de apărare antiaeriană terestră de ultimă generație Sky Sabre, dar interceptorii lor de rachete au o rază de acțiune de numai aproximativ 40 km, iar două dintre ele se află în străinătate.

Integrarea completă a diferitelor sisteme de apărare antiaeriană din Europa ar putea contribui la compensarea acestui neajuns prin crearea unei rețele dense de senzori și interceptoare pe întregul continent.

Însă, potrivit analiștilor, încercările de modernizare a infrastructurii de comandă și control a apărării antiaeriene a NATO nu au avansat.