În domeniul războiului electronic, Moscova este pe cale să înregistreze un avantaj cert asupra Ucrainei, dar şi asupra aliaţilor săi occidentali, NATO fiind în imposibilitate de a mai ajuta Kievul să se apere de bruiajul rusesc, susține publicaţia franceză Capital.fr. într-o amplă analiză.

Războiul electronic este cea mai mare slăbiciune a Kievului, afirmă pentru The Economis Seth Jones, membru marcant al think-tank-ului Center for Strategic and International Studies, cu sediul la Washington. Potrivit acestui politolog, expert în combaterea terorismului, aliaţii Kievului au acordat prea multă atenţie ajutorului material. Membrii NATO au furnizat multe tancuri, rachete şi sisteme de artilerie armatei ucrainene şi au uitat complet de partea ciber-electronică a acestui conflict.

Potrivit lui Seth Jones, Rusia a pus accent de mai mulţi ani asupra utilizării complexului său militaro-industrial pentru a produce şi dezvolta o gamă impresionantă de capacităţi de război electronic, cu scopul de a contracara sistemele puternic interconectate ale Alianţei Nord-Atlantice.

Dimpotrivă, Kievul avea la începutul războiului sisteme de arme electronice datând în principal din perioada sovietică. Potrivit lui Valeri Zalujnîi, comandantul-şef al forţelor ucrainene, această diferenţă nu a avut decât un impact limitat la începutul conflictului, dar pe măsură ce au apărut linii de contact relativ statice Rusia a fost în măsură să-şi poziţioneze mijloacele sale de război electronic acolo unde acestea puteau avea cel mai mare efect.

În martie 2023, Ucraina a descoperit că obuzele sale Excalibur, ghidate prin GPS, începeau deodată să nu-şi mai lovească ţinta, din cauza bruiajului rusesc. Bombele ghidate pe care SUA le furnizau aviaţiei ucrainene au cunoscut o problemă similară, în timp ce rachetele cu rază de acţiune Himars ale Ucrainei au început de asemenea să-şi rateze ţinta. În unele regiuni, majoritatea muniţiilor ucrainene sunt de acum ineficiente, conform experţilor citaţi de Capital.fr.

Ceea ce îngrijorează şi mai mult liderii militari de la Kiev este capacitatea crescândă a forţelor Moscovei de a contracara multitudinea dronelor ieftine pe care trupele ucrainene le utilizează pentru tot felul de misiuni, de la recunoaşterea câmpului de luptă şi comunicaţii până la explozia la impact asupra ţintelor precum tancuri sau centre de comandă. Ucraina a instruit o armată de circa 10.000 de piloţi de drone care sunt în prezent angajaţi constant într-un joc de-a pisica şi şoarecele cu operatori ruşi de drone din ce în ce mai abili.

Succesul crescând al Rusiei în războiul dronelor se explică în parte prin densitatea noilor sisteme de bruiaj

Dronele privilegiate sunt ieftine, care nu costă mai mult de 900 de euro, iar Ucraina le construieşte în număr tot mai mare. Totuşi, pierderile cauzate de bruiajul rusesc, care distruge sistemele de ghidaj sau legăturile radio cu operatorii se ridică uneori la peste 2.000 pe săptămână. Dronele afectate planează fără scop până ce bateriile lor se epuizează şi cad la pământ.

Nu este încă posibil - cel puţin pentru mini-drone - să fie protejate împotriva bruiajului sau să fie dotate cu inteligenţa artificială care le-ar permite să zboare fără legătură directă cu un operator uman. Cantitatea domină încă asupra calităţii, iar Rusia ar putea avea un avantaj şi din acest punct de vedere, consideră unii experţi. Cerul de deasupra câmpului de luptă este de acum împânzit de drone ruseşti. În jurul Bahmut, soldaţii ucraineni estimează că Rusia desfăşoară de două ori mai multe drone de asalt decât pot ei să o facă.

Succesul crescând al Rusiei în războiul dronelor se explică în parte prin densitatea noilor sisteme pe care ea este în măsură să le desfăşoară, datorită acestor ani de investiţii. Un raport publicat în luna mai de Jack Watling şi Nick Reynolds de la RUSI, un think tank din Londra, arată că ruşii dispun de un important sistem de arme electronice la fiecare 10 km de-a lungul liniei frontului.

Ei consideră că printre numeroasele sisteme ruseşti de arme electronice, în special Şipovnik-Aero, montat pe camion, se dovedeşte periculos pentru dronele ucrainene. Sistemul are o rază de acţiune de 10 km şi poate prelua controlul asupra dronei, căpătând în acelaşi timp acces la coordonatele locului de unde ea este pilotată cu o precizie de un metru, pentru a le transmite unei baterii de artilerie.

Nico Lange, specialist în problemele Ucrainei, este la fel de pesimist. Pe de o parte, el suspectează că capacităţile NATO nu sunt la fel de bune ca cele ale Rusiei. Mai rău încă, în ceea ce priveşte sistemele cele mai recente, el consideră că există de asemenea o anume reticenţă mai ales din partea americanilor de a-şi arăta capacităţile tehnologice Rusiei pentru că informaţiile care pot fi exploatate, de exemplu, despre frecvenţele şi tehnicile de schimbare a canalelor utilizate sunt susceptibile de a fi transmise chinezilor, conform publicaţiei citate.