NATO ar „nimici armata Rusiei în câteva luni” dacă alianța și-ar desfășura toate forțele în Ucraina... dar experții avertizează că victoria ar avea un cost major - iar Putin ar recurge aproape sigur la arme nucleare, scrie Daily Mail.

Conflictul Rusia-Ucraina se apropie de al treilea an, în timp ce zăpada de iarnă acoperă câmpurile de luptă din Europa de Est, iar numărul victimelor continuă să crească.

Zeci de mii de vieți au fost curmate, orașe întregi au fost distruse și milioane de civili au fost strămutați în ceea ce a devenit cel mai mare război terestru din Europa de la al Doilea Război Mondial.

Cu toate acestea, acum, la aproximativ 30 de luni după ce Vladimir Putin a ordonat trupelor sale să treacă granița ucraineană, vântul aspru care suflă prin tranșee și clădiri fără ferestre ar putea să se schimbe în curând, pe fondul zvonurilor că o încetare a focului este la orizont.

Un factor major în această posibilitate emergentă este întoarcerea lui Donald Trump la Casa Albă, care este de așteptat să facă presiuni pentru un acord care să înghețe conflictul, lăsând eventual părți din Ucraina sub controlul Rusiei și desfășurând forțe de menținere a păcii occidentale pentru a patrula linia de contact.

Pentru Kiev, aceasta ar fi o pastilă amară, deși una care ar opri cel puțin temporar vărsarea de sânge; pentru Moscova, o victorie extrem de costisitoare pe termen scurt.

Ce se întâmplă dacă alianța este atrasă direct în război

Dar pentru NATO, aceasta ridică o întrebare obsedantă: Ce se întâmplă dacă forțele lor de menținere a păcii devin ținte și alianța este atrasă direct în război?

Este o perspectivă puțin probabilă, dar în condițiile în care tensiunile dintre Est și Vest sunt acum mai mari decât în orice alt moment de la criza rachetelor cubaneze, trebuie luată în considerare.

Ideea unui conflict la scară largă între Rusia și blocul de securitate condus de Occident este suficientă pentru a-i face chiar și pe cei mai experimentați strategi să se trezească cu o tresărire de transpirație rece - butonul nuclear care ar putea provoca un cataclism nu este niciodată prea departe.

Dar cum ar fi dacă am lăsa deoparte pentru o clipă această groază supremă și am examina dacă forța combinată a NATO ar putea învinge armatele Kremlinului într-un război purtat cu așa-numitele arme convenționale, sau nenucleare?

Aici, șefi militari, experți analiști și comentatori examinează modul în care s-ar putea desfășura un astfel de conflict și, ceea ce este esențial, cât timp ar fi necesar pentru ca puterea de neegalat a NATO să copleșească forțele încercate ale Rusiei.

În acest context, șeful Statului Major al Armatei Marii Britanie, Sir Tony Radakin, este ferm: NATO ar distruge rapid forțele ruse, având o superioritate aeriană de trei la unu și un buget de apărare mult mai mare decât al Rusiei și Chinei la un loc. Doar în ceea ce privește forțele navale și aeriene, superioritatea NATO ar fi incontestabilă. Într-un astfel de război, forțele ruse ar fi copleșite în câteva luni, susțin specialiștii.

Totuși, chiar și cu toate aceste avantaje, victoria NATO nu ar veni fără costuri majore. Gordon B. Davis, fost secretar general adjunct al NATO, subliniază că, deși NATO ar câștiga, Rusia ar riposta cu arme de distrugere în masă, iar forțele aliate ar suferi pierderi semnificative. Astfel, deși armata NATO este imbatabilă în ceea ce privește echipamentele și trupe, războiul nu s-ar încheia fără mari pierderi de vieți omenești și o instabilitate globală devastatoare.

În fața acestor riscuri, multe dintre statele membre ale NATO preferă să mențină un statut quo, având în vedere și schimbările politice interne. În acest context, un alt subiect fierbinte este viitorul relațiilor transatlantice, având în vedere retorica lui Donald Trump despre retragerea SUA din angajamentele internaționale. Dacă sprijinul american pentru Europa ar scădea, iar Statele Unite ar reduce implicarea în conflictul ucrainean, războiul ar putea căpăta o cu totul altă dimensiune, iar forțele europene ale NATO nu ar avea suficiente resurse pentru a înfrunta Rusia pe cont propriu.

Ed Arnold, cercetător principal la Royal United Services Institute (RUSI), a declarat pentru Kyiv Independent: „Există încă o capacitate copleșitoare a NATO pentru moarte și distrugere... în special în ceea ce privește focul de la mare distanță.

”Dacă Rusia ar lupta așa cum luptă acum, în Ucraina, împotriva unei forțe NATO, ar fi distruși destul de repede”, a adăugat el.

Alți analiști au concluzionat că o forță NATO complet angajată și bine dotată are cu siguranță capacitatea de a copleși armata, marina și aviația Rusiei, dar au avertizat că victoria ar avea, fără îndoială, un cost semnificativ.

Gordon B. Davis, membru al grupului de reflecție CEPA și fost secretar general adjunct al NATO, a declarat: „Presupunând doar o luptă convențională, NATO ar depăși forțele aeriene și flotele navale ale Rusiei, deși bombardierele, dronele și submarinele sale ar reuși să lovească teritoriul și forțele NATO”.

Alianța „ar învinge forțele terestre ruse... dar NATO nu ar putea învinge Rusia, având în vedere capacitățile sale actuale, fără a suporta costuri semnificative în termeni de victime, daune și pierderea temporară a suveranității teritoriale”, a conchis el.

Dacă ne luăm după cifre, armata colectivă a NATO este de departe cea mai formidabilă forță de luptă din lume.

Cele 32 de țări ale alianței au un buget militar combinat de peste 1.000 de miliarde de dolari, peste trei milioane de militari activi, aproximativ trei milioane de militari în rezervă și peste 700.000 de militari în forțele paramilitare.

Pe lângă efectivele de personal, țările NATO mai au în arsenale peste 14 000 de tancuri și alte zeci de mii de vehicule de luptă, 21 000 de avioane militare și aproape 2 000 de nave militare.

Trei națiuni cu arme nucleare sunt, de asemenea, membre: SUA, Regatul Unit și Franța.

Prin comparație, înainte de invazia Ucrainei, Rusia avea doar 350 000 de soldați pe front, aproximativ un milion de militari activi și aproximativ două milioane în rezervă.

Dar războaiele nu se poartă pe hârtie, iar cea mai mare parte a forței formidabile a NATO provine din calitatea de membru a Statelor Unite.

Odată cu revenirea iminentă a lui Trump la Casa Albă, mulți se tem că sprijinul SUA pentru aliații săi europeni nu este garantat.

Ben Hodges, fostul comandant general al armatei americane din Europa, a declarat pentru Daily Mail la începutul acestui an că națiunile europene ar putea fi lăsate „ținte sigure” de Trump în cazul în care acesta își pune în aplicare amenințările de reducere a sprijinului pentru aliații săi de pe continent care nu sunt considerați a fi „pe măsură”.

Fără SUA, ar fi dificil pentru europeni

Iar dacă forțele armate ale SUA și Canadei sunt eliminate din ecuație, terenul de joc dintre Rusia și membrii europeni ai NATO pare dintr-o dată mult mai echilibrat, ceea ce înseamnă că un conflict convențional ar putea deveni un război de uzură lung și dur.

Luate din nou în ansamblu, statele europene ale NATO sunt în continuare înaintea Rusiei în aproape toate categoriile, în afară de numărul de vehicule terestre blindate - și, desigur, de armele nucleare.

Dar forțele NATO nu s-au confruntat niciodată cu tipul de agresiune manifestat în Ucraina și, în ciuda exercițiilor militare ample, nu sunt cu adevărat testate în luptă.

Dimpotrivă, Rusia a demonstrat nu numai disponibilitatea de a sacrifica sute de mii de soldați în tactici de măcelărire, ci și capacitatea impresionantă de a atrage rezerve și de a le trimite pe linia frontului în scurt timp.

Ucraina a instituit recrutarea aproape imediat după invazia rusă din februarie 2022.

Dar Rusia nu are nevoie să recurgă la recrutare, bazându-se pe comunitatea sa extinsă de veterani și pe valul de voluntari pentru a lupta în Ucraina.

Mai mult de un milion de persoane ating vârsta militară în Rusia în fiecare an, iar toți bărbații cu vârsta cuprinsă între 18 și 30 de ani sunt obligați să efectueze un an de serviciu în armată.

Aceasta înseamnă că Rusia ar avea în rezervă un număr uriaș de luptători instruiți militar și apți de luptă, în cazul în care s-ar confrunta vreodată cu NATO pe câmpul de luptă.

NATO menține grupuri de luptă multinaționale în opt națiuni apropiate de Rusia - și anume România, Slovacia, Bulgaria, Ungaria, Estonia, Letonia, Lituania și Polonia - dar aceste trupe formează coloana vertebrală a așa-numitei „poziții de descurajare și apărare” a alianței.

Dar acestea sunt concepute în primul rând ca o primă linie de apărare pentru a proteja împotriva unei potențiale invazii ruse dincolo de Ucraina, mai degrabă decât ca o forță proactivă pregătită să fie desfășurată în prima linie.

Și, deși s-a stabilit deja că numărul total al trupelor NATO îl depășește cu mult pe cel al Rusiei, este foarte puțin probabil ca toți membrii alianței să fie dispuși să trimită o cantitate mare de soldați în luptă, cu excepția cazului în care o țară NATO este atacată direct de Moscova.

Multe națiuni europene fac eforturi pentru a-și mări industria militară

În februarie, Emmanuel Macron - care a fost mult timp unul dintre singurii lideri europeni care dorea să mențină dialogul cu Putin - nu exclude acum posibilitatea ca trupele occidentale să poată fi trimise într-o zi în Ucraina.

La momentul respectiv, mai mulți aliați-cheie ai NATO s-au grăbit să respingă declarația președintelui francez.

Statele Unite, Germania, Marea Britanie, Spania, Polonia și Republica Cehă s-au distanțat de orice sugestie că ar putea trimite trupe la sol în războiul din Ucraina, precizând că vor continua să sprijine Ucraina doar financiar și material.

Cancelarul german Olaf Scholz a fost deosebit de categoric în negarea afirmațiilor lui Macron, declarând tranșant: „Nu vor exista trupe terestre, nu vor fi soldați pe teritoriul ucrainean trimiși de țări europene sau state NATO”.

Cu toate acestea, în ultimele săptămâni, perspectiva staționării de trupe occidentale în Ucraina pare din ce în ce mai probabilă în cazul în care președinția Trump continuă eforturile de a forța Kievul și Moscova să încheie un acord de încetare a focului.

Aliații și consilierii lui Trump au susținut sau au prezentat mai multe planuri de încheiere a războiului din Ucraina, toate acestea având ca rezultat cedarea de către Ucraina a unor mari părți ale țării Rusiei în viitorul apropiat.

Trimisul special al lui Trump pentru Rusia și Ucraina, fostul general-locotenent al armatei americane Keith Kellogg, i-a trimis o propunere lui Trump în acest an, care ar prevedea înghețarea liniilor de luptă și excluderea aderării Ucrainei la NATO pe termen scurt, cu implementarea unei zone demilitarizate patrulate de trupe occidentale.

Dar el a indicat, de asemenea, că propunerea sa a fost un punct de plecare și că viitoarea administrație Trump lucrează încă la un plan definitiv.

Între timp, miercuri, Zelenski s-a întâlnit cu Macron la Bruxelles, unde cei doi au discutat despre detașarea forțelor franceze de menținere a păcii în Ucraina pentru ”a obține o pace stabilă”.

O posibilitate este un contingent anglo-francez care să patruleze linia de contact dintre Ucraina și Rusia, potrivit oficialului NATO care a vorbit sub rezerva anonimatului deoarece nu este autorizat să comenteze public situația.

Unii experți - inclusiv foști oficiali militari occidentali de rang înalt - au sugerat, de asemenea, că statele membre ale UE ar putea lua în considerare trimiterea de personal militar pentru a consolida apărarea Ucrainei independent de NATO.

Colonelul în retragere din armata SUA Alexander Crowther, care este, de asemenea, membru al Centrului pentru Analiza Politicilor Europene (CEPA), a declarat la începutul acestui an că este „timpul să trimitem trupe UE în Ucraina”, cu condiția să se comunice clar că acestea nu vor participa la nicio operațiune ofensivă.

El a argumentat că trupele europene ar putea fi desfășurate pentru a proteja frontiera de nord a Ucrainei cu Belarus și pentru a prelua greutatea operațiunilor logistice majore, a apărării aeriene și a altor roluri.

Acest lucru, a spus el, ar elibera zeci de mii de trupe ucrainene, permițând Kievului „să își direcționeze mai multe resurse și personal pe frontul din est”, asigurându-se în același timp că niciun soldat european nu este implicat efectiv în operațiunile de pe linia frontului.

Într-un interviu acordat Radio Europa Liberă, Crowther a declarat că există o mână de țări europene care ar fi probabil dispuse să trimită trupe în Ucraina pentru a oferi roluri de sprijin, sfidând mesajele cancelarului german Scholz și ale altora.

”Ucrainenii rămân fără soldați, la fel cum am făcut noi în 1944, când în Europa am luat bucătari și le-am dat puști și le-am spus: Acum ești infanterist”. Ucraina se află în punctul în care trebuie să facă acest lucru.

„Întreținerea, logistica, chestiunile tehnice, cum ar fi funcționarea sistemelor de apărare aeriană - pentru fiecare soldat sau civil (occidental) care este trimis acolo, este că un ucrainean poate fi trimis pe front.

Cred că trimiterea de trupe occidentale în Ucraina este un subset al susținerii energice a Ucrainei... Aș putea numi chiar acum șase țări care ar fi dispuse să trimită oameni în Ucraina”, a mai spus acesta.