Atmosfera turbulentă a unei fierbinți planete gigantice gazoase înregistrată sub numele de catalog HD 80606b este prezentată în această imagine simulată realizată pornind de la datele adunate de telescopul Spațial Spitzer, aparținând NASA.

Foto: (c) www.nasa.gov

Planeta HD 80606b este "un Jupiter fierbinte" aflat la 190 de ani lumină față de Soare, în constelația Ursa Major (Ursa Mare), pe orbita stelei Struve 1341 B. Conform evaluărilor astronomilor, această planetă are masa de 4 ori mai mare decât Jupiter, gigantul sistemului nostru solar.

Această planetă își petrece o mare parte a timpului său orbital la o mai mare distanță față de steaua mamă, dar la fiecare 111 zile ajunge foarte aproape de stea, devenind practic incandescentă. Telescopul Spitzer a măsurat întregul ciclu de încălzire/răcire din atmosfera acestei planete, determinând că minimum de temperatură este de peste 200 de grade Celsius, în timp ce temperatura maximă, atinsă în cel mai apropiat punct al orbitei sale față de stea (periheliu), este de aproape 1.100 de grade Celsius.

O planetă gigantică gazoasă este formată în principal din hidrogen și heliu, asemenea stelelor. Deocamdată nu este clar dacă astfel de planete au sau nu și un nucleu solid. Compoziția gazoasă le apropie de stele și există teorii conform cărora aceste sfere uriașe de gaz sunt de fapt niște stele ratate, care nu au ajuns la presiunea și temperatura necesară în centrul lor pentru a declanșa reacțiile de fuziune nucleară.

Diferența principală dintre o planetă gigantică gazoasă și o stea pitică brună (sau pitică cenușie) cu masa foarte mică este subiect de dezbateri. Unii oameni de știință susțin că diferența principală este legată de modalitatea de formare, în timp ce alții susțin că este vorba despre fizica interiorului. De asemenea, există dezbateri și cu privire la existența reacțiilor de fuziune nucleară la un moment dat, în trecutul unei stele pitice brune. Aceste reacții ar putea separa cele două clase de obiecte — piticele brune au fost cândva stele (au produs reacții de fuziune nucleară, dar nu le-au putut susține în timp din cauza masei prea mici), pe când planetele gigantice gazoase nu au produs niciodată astfel de reacții.

În sistemul nostru solar există două astfel de planete, Jupiter și Saturn, în timp ce alte două, Uranus și Neptun au fost reclasificate drept giganți de gheață după ce s-a descoperit că au o compoziție diferită, formată din substanțe volatile cu masa moleculară mai mare decât hidrogenul și heliul.

În cazul lui Jupiter și Saturn, aceste planete sunt compuse în cea mai mare parte din hidrogen și heliu, elementele mai grele constituind doar între 3% și 13% din masa lor. Conform astrofizicienilor, aceste planete sunt compuse dintr-un strat exterior de hidrogen molecular care înconjoară un strat de hidrogen metalic lichid. Nucleul ar putea fi reprezentat de o sferă de rocă topită.

Partea exterioară a atmosferei de hidrogen a acestor planete este la rândul său compusă din mai multe straturi de nori formați în principal din apă și amoniac.

Stratul de hidrogen metalic reprezintă cea mai mare parte din masa unei astfel de planete. În acest caz hidrogenul a primit caracterizarea de "metalic" pentru că presiunea enormă la care este supus l-a transformat în conductor electric.

AGERPRES/(AS — autor: Codruț Bălu, editor: Mariana Ionescu, editor online: Ada Vîlceanu)