Narcis Daju, jurnalist, fost ofiţer SRI: Academia este o instituţie de învăţământ de elită. O singură tristeţe am avut. În momentul în care am constatat că epurarea SRI de elemente ale Departamentului Securităţii Statului e doar o poveste! Mare parte din foştii mei colegi erau fii de ofiţeri de Securitate...

Narcis Daju, jurnalist, fost ofiţer SRI: Academia este o instituţie de învăţământ de elită. O singură tristeţe am avut. În momentul în care am constatat că epurarea SRI de elemente ale Departamentului Securităţii Statului e doar o poveste! Mare parte din foştii mei colegi erau fii de ofiţeri de Securitate...

Ai decis, după zece ani lucraţi ca ofiţer în cadrul SRI, să părăseşti sistemul şi să devii jurnalist. De ce?

Am simţit că locul meu nu mai era acolo. Din poziţia de jurnalist pot face mai multe pentru ţara aceasta decât din interiorul SRI. Ca ofiţer într-un serviciu secret din România, eşti limitat de tot felul de oprelişti. În momentul de faţă, deşi beneficiază de bugete imense din bani publici, serviciile lucrează, în mare parte, pe stoc. Decidenţii, de regulă, nu îşi corijează politicile şi strategiile în funcţie de conţinutul informărilor primite de la SRI. De aceea spun că se lucrează în gol. Un ofiţer de informaţii poate lucra ani de zile pentru documentarea unei ameninţări la adresa securităţii naţionale, care e sintetizată într-o informare de care nimeni nu ţine cont. Pe deasupra, beneficiarii legali ai informaţiilor generate de servicii trăiesc cu tentaţia de a le deconspira în beneficiul grupurilor de interese din care provin. Ca jurnalist şi proprietar de proiect media, îmi aleg singur subiectele şi le fac publice cât pot de repede.

O mare fraudă făcută publică într-un ziar are un impact mult mai mare asupra decidenţilor şi asupra celor obligaţi să se autosesizeze, faţă de situaţia în care le-ar parveni printr-un raport strict secret, pentru că se induce presiunea opiniei publice care aşteaptă o reacţie la vedere, publică. Întrebarea mea e următoarea: dacă serviciile lucrează de atâţia ani în gol, când li se vor cere la modul real informaţii pertinente şi complete de către decidenţi, vor fi capabile să le furnizeze?

Într-o recentă scrisoare vorbeai chiar despre „atrocităţi” petrecute în interiorul SRI. Poţi fi un pic mai explicit?

Un fapt public, dar aproape deloc mediatizat, este un dosar de mare corupţie care a fost tergiversat aproape 10 ani în justiţia română, finalizat anul trecut cu condamnarea la închisoare cu suspendare a mai multor generali SRI care au înşelat statul. Au declarat, “săracii” de ei, că nu au unde să locuiască, ei şi neamurile lor, iar statul român, în regim de urgenţă, le-a făcut cadou la preţul de 2-3 sute de milioane de lei vechi nişte palate, pe lângă Casa Poporului, în fapt nişte apartamente ultra-luxoase. Asta în condiţiile în care ofiţerii tinerii primesc salarii de mizerie şi multe, multe promisiuni… Şi e doar un exemplu mărunt...

Sunt absolvent al Academiei Naţionale de Informaţii. Cred că peste 80% dintre colegii mei de promoţie nu mai sunt astăzi în SRI. În 1995 eram unul dintre elevii de elită ai Colegiului Naţional Spiru Haret, din Tg. Jiu. A venit cineva la director, cerându-i „2-3 băieţi deştepţi”, am fost chemat în birou, am făcut cunoştinţă… Îmi era clar, provenind dintr-o familie modestă, că nu mă voi putea susţine financiar într-o facultate civilă… Mi s-a spus că voi beneficia de cazare, masă şi studii gratuite. Din afară, SRI părea un foarte solid pilon al acestei naţii. Vă pot spune că Academia este o instituţie de învăţământ de elită, te pregăteşte pentru viaţă din toate punctele de vedere. O singură tristeţe am avut: în momentul în care am constatat că epurarea SRI de elemente ale Departamentului Securităţii Statului e doar o poveste! Mare parte din foştii mei colegi erau fii de ofiţeri de Securitate...

Educaţia primită însă nu prevestea probabil ceea ce avea să urmeze...

Corect. Până la urmă, în Academie am fost pregătiţi să profesăm în intelligence, într-un serviciu de informaţii modern, reformat. Nici pomeneală de aşa ceva! La debutul în carieră, mandatele noastre de ofiţeri de informaţii au fost îngrădite de criterii obiective şi subiective. Pe mine m-au durut cel mai mult criteriile subiective. N-aş vrea să detaliez foarte mult, însă cred că la această oră suntem singura ţară din Uniunea Europeană care nu are cadru legislativ pentru Comunitatea de Servicii de Informaţii. Or, îmi este clar că SRI-ul nu e un serviciu atât de slab încât să nu fie capabil să genereze o acţiune de lobby, printre parlamentari, care să permită updatarea legilor securităţii naţionale. E limpede că la nivelul conducerii actuale a SRI nu se doreşte cu adevărat acest lucru. Absenţa legilor clare, a regulilor stricte, lasă loc pentru tot felul de haiducii.

Dacă eu m-am despărţit de SRI, acest serviciu nu se desparte de mine, din moment ce în Strategia de Securitate Naţională a României, adoptată de CSAT, ziariştii sunt nominalizaţi printre atentatorii la adresa securităţii naţionale. În virtutea acestui text, orice ziarist care duce o campanie de presă faţă de o instituţie publică este tratat de servicii ca un mic – mare terorist. Dar pot spune că m-am obişnuit să fiu supravegheat. E ca o boală pentru care îmi e clar că nu există leac.

Pe de altă parte, în lipsa unui control real exercitat de către societatea civilă, SRI poate deveni o armă în mâna unor politicieni şi oameni de afaceri?

La modul sincer, cât timp am activat, n-am primit niciodată o tematică de culegere de informaţii despre un om politic sau despre o formaţiune politică. În schimb, au existat în interior abuzuri, împotriva propriilor cadre, greu de imaginat din afara instituţiei. Spre exemplu, eu, ca absolvent strălucit al Academiei, am fost şocat să văd că am un şef direct - din noul val, atenţie! - care scria în rapoartele strict secrete oficiale „deşi” cu doi „i”. E de neimaginat ca, la acest nivel, să scrii “DEşII” într-un raport strict secret, şi pentru asta să fii plătit cu 7-8 salarii minime pe economie, lunar. Mai mult, să mai ai şi ofiţeri SRI în subordine! Am raportat acest fapt până la nivel de director SRI şi nu s-a luat nicio măsură, ba, din contră, acest ofiţer este într-o poziţie foarte înaltă şi în momentul de faţă. E doar un exemplu... şi-atunci, de să mai fi rămas acolo?

Trebuie spus că SRI a avut un sistem foarte permeabil de absorbţie a viitorilor angajaţi. În afară de Academia Naţională de Informaţii, a existat o cale mult mai permisivă de intrare în sistem, un curs de 6 luni, cu criterii destul de ambigue de selectare şi de promovare. În acest fel au intrat în sistem pilele, nepoţii şi copiii cadrelor din Securitate, copii de politicieni, de oameni de afaceri, şi-aşa mai departe. Este unul dintre motivele pentru care foarte mulţi absolvenţi de Academie, care veniseră pe uşa din faţă în SRI, au ales să plece, mediul profesional fiind profund viciat.

Ţi-am pus aceste întrebări deoarece sunt deja o grămadă de voci care te acuză că încă faci parte din sistem şi ai devenit o „cârtiţă” în presă. Eşti pregătit pentru „găleata cu lături” ce se va revărsa asupra ta?

Voi spune un lucru care s-ar putea să şocheze. Aş fi onorat să sprijin şi în momentul de faţă Serviciul Român de Informaţii, ca ziarist, dar eu de patru ani, de când fac jurnalism de investigaţii, n-am simţit că Serviciul e interesat de subiectele de care sunt eu interesat, avem o tematică paralelă. Personal, am abordat teme mari, teme serioase care ţin de starea de securitate naţională a României. Şi-aş da un exemplu: în precampania electorală, premierul Victor Ponta a venit la Târgu Jiu cu preşedintele PE, Martin Schulz. La Coloana Infinită, opera fundamentală a lui Brâncuşi, Martin Schulz a fost aşteptat de ministrul secretar de stat Victor Opaschi, păstrat şi în noua echipă a noului ministru al Culturii, pe aceeaşi poziţie. Cu toate oficialităţile de faţă, Opaschi i-a făcut cadou lui Schulz un album de artă scris de Radu Varia şi i-a spus preşedintelui PE că “Varia este cel mai mare specialist al umanităţii în materie de Brâncuşi”.

Trebuie spus că Radu Varia a fost declarat de Consiliul Local Târgu Jiu persona non-grata şi, de aceea, nu mai are ce să caute în viaţa lui în oraşul lui Brâncuşi. Între 1996 şi 2000, Varia a spintecat la propriu Coloana Infinită, acest simbol fundamental al românilor. S-a încercat scoaterea din ţară a Coloanei, iar Varia, după ce s-a lămurit că nu se poate, a trecut la planul doi: distrugerea. Mi se pare inadmisibil ca un decident, un demnitar al statului român, să comită o asemenea impietate asupra unui simbol românesc. Opaschi este unul dintre beneficiarii rapoartelor elaborate de SRI şi n-ar fi avut voie să gafeze într-un asemenea hal. Mai grav: Traian Băsescu, preşedintele României, i-a conferit lui Varia, în 2011, Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor. Cred că ar trebui ca SRI-ul să-şi câştige respectul real al decidenţilor, să fie consultat şi să-şi spună punctul de vedere cu fermitate, atunci când este cazul! Cred că Opaschi nu are ce să mai caute într-o funcţie publică, în România, după acest gest.

Ai produs ceva „valuri” în zona Gorjului prin dezvăluirile din gorjnews.ro. Se simte presiunea baronilor locali pe care i-ai atacat prin presă?

În Gorj, presa locală e sub controlul total al USL, în special al PSD. Nu există transparenţă în instituţiile publice... Eu am un proces cu Complexul Energetic Oltenia – principalul furnizor de energie al României – pentru că această instituţie refuză să facă publice nişte contracte de achiziţii publice. În 2007, fostul şef al SRI Gorj, colonelul în rezervă Ion Făget, a primit pentru firma sa de pază, în mod ilegal, nişte contracte de milioane de euro - bani publici - pentru a asigura paza la acest obiectiv. Am cerut de aproape doi ani aceste contracte şi nu mi-au fost puse la dispoziţie nici până astăzi.

E puţin spus că sunt presiuni asupra unui jurnalist de investigaţii care încearcă să-şi facă treaba. La această oră sunt urmărit penal pe motiv că refuz să-mi dezvălui sursele care au fundamentat o investigaţie despre secretarul general adjunct din Ministerul Afacerilor Externe, Adrian Gorun, care îndeplineşte şi funcţia de preşedinte al Senatului Universităţii „Constantin Brâncuşi” din Târgu-Jiu. Am publicat o anchetă despre ce se întâmplă în această universitate, iar această „culme abisală” a diplomaţiei româneşti, care este Adrian Gorun, mi-a făcut plângere penală, vrând neapărat ca procurorii - atenţie, procurorii! - să identifice pentru el sursele mele, pentru a le putea da afară din Universitate şi, eventual, din România! S-a dat neînceperea urmăririi penale, pe motiv că nu putea exista încadrare juridică. S-a făcut apoi plângere împotriva neînceperii, a respins-o primul procuror, ca tardivă, după care Gorun a făcut plângere în instanţă. Şeful Secţiei Penale a Judecătoriei Tg Jiu a returnat dosarul la Parchet şi a ordonat începerea urmăririi penale împotriva mea, dar a fost incapabil să găsească o încadrare juridică şi o faptă, o posibilă infracţiune! În momentul de faţă sunt urmărit penal, dar nimeni nu-mi spune pentru ce! Înţeleg că e o mare culpă să faci dezvăluiri despre nereguli din instituţii publice, că ar trebui să ceri voie judecătorilor când îţi creezi o sursă într-o instituţie... Înţeleg că dacă un funcţionar încearcă să-ţi spună ce se întâmplă la serviciul lui şi ce abuzuri se fac, ziaristul ar trebui să-i dea un şut în fund şi să se ducă să ia şpagă de la şeful acelui amărât…

A propos de presiuni: în 2011, ca jurnalist, am reuşit să blochez unul din tunurile încercate în aceşti ani în Gorj. Un spital din Bumbeşti-Jiu, închis de guvernul Boc, trebuia să ajungă gratuit pe mâna fostului şef al SRI Gorj şi a asociaţilor acestuia. Precizez, în acest punct, că Făget nu e obsesia vieţii mele, dar se întâmplă să ne intersectăm... Au înfiinţat un SRL cu capital social de 200 de lei, l-au pus director pe şoferul de la un cotidian din Târgu-Jiu...

Organul de presă al colonelului Făget...

Nu este el proprietar în acte, ci un asociat de-al lui de la firma de pază... Dar să revin: au creat SRL-ul, l-au şantajat prin acel cotidian pe preşedintele Consiliului Judeţean Gorj că-i vor publica numele amantei, împricinatul a emis, în replică, comunicat oficial cu antetul Consiliului Judeţean, clamând că este şantajat… După o campanie de vreo trei săptămâni, cu titlul ”Pesediştii omoară gorjeni”, se pare că au căzut la pace, iar preţul tăcerii ar fi fost tocmai acest spital. Ultima evaluare oficială a spitalului se ridică la 3 milioane de euro. Primarul din Bumbeşti-Jiu a convocat o şedinţă extraordinară de consiliu local şi a pus consilierii locali să voteze predarea gratuită a spitalului pentru 20 de ani către acel SRL condus de un şofer de la un ziar...

Eu am publicat toată poveste când încă nu era totul bătut în cuie, s-a blocat, prefectura a declarat ilegală procedura de înstrăinare a spitalului şi, totuşi, eu am fost acţionat în instanţă de Făget şi de asociatul lui, pentru aşa-zise prejudicii de imagine. Culmea e că, pe un singur articol de presă, o judecătoare m-a achitat, spunând că am acţionat cu bună credinţă, relatând un subiect de interes public, cu respectarea adevărului, iar altă judecătoare a spus exact invers, şi m-a obligat să plătesc despăgubiri domnului Făget, pe motiv că problema înstrăinării gratuite a spitalului către un SRL înfiinţat ieri nu era de interes public! Cum puteam eu prejudicia suplimentar imaginea publică a unui agent al Poliţiei Politice Comuniste? Am făcut recurs, iar ÎCCJ mi-a refuzat strămutarea, deşi am demonstrat influenţa fostului şef al SRI în zonă. În momentul de faţă sunt judecat la Tribunalul Gorj, deşi preşedintele acestei instanţe este coleg de catedră la Universitatea Brâncuşi cu Făget.

Întreb: cum e posibil ca acest Făget, care a fost declarat de CNSAS agent al poliţiei politice comuniste, să predea “Drept” unor tineri, la o facultate de stat? Şi e important să detaliez: una dintre problemele acute ale SRI, în momentul de faţă, este neclarificarea şi nepedepsirea actelor de poliţie politică săvârşite după 1990, în România. Făget a fost dovedit că a făcut poliţie politică, ca şef de unitate SRI. Un cetăţean din Târgu-Jiu, consultându-şi dosarul de securitate, a găsit în el rapoarte SRI de după 1990, în care Făget ordona în scris continuarea urmăririi acestuia. Cetăţeanul a dat statul român în judecată. Am documente conform cărora trei judecători de la Curtea de Apel Craiova au scris cam aşa într-o sentinţă: acel cetăţean nu trebuie să primească despăgubiri de la stat, pentru că nicio lege din România, în momentul de faţă, nu incriminează poliţia politică de după 1990, deci nu poate fi reţinută în sarcina statului român!

Pe fondul problemelor pe care le am cu acest Făget, am fost contactat de o altă persoană, care, văzându-şi şi ea dosarul la CNSAS, a găsit şi ea un document SRI din 1990, în care un ofiţer îi raporta - culmea, aceluiaşi Făget - cam aşa: ”Îl urmărim pe X din 1970, asculta Europa Liberă, colporta ştiri, a încercat să treacă ilegal în Iugoslavia ... Având în vedere noul cadru legal şi democratizarea vieţii româneşti, vă rugăm să aprobaţi scoaterea lui X de sub urmărire şi clasarea dosarului”. Ce rezoluţie a pus domnul Făget? „Nu sunt de acord, X trebuie lucrat în continuare!” Toate acestea în condiţiile în care justiţia îl declarase deţinut politic...

Despre Sebastian Ghiţă

 Sebastian Ghiţă, un tip destul de controversat. Eu am fost şocat să aflu că Ghiţă controlează, de-acum, SRI. A fost un semnal groaznic pentru corpul ofiţerilor din SRI, sunt convins! Aştept să văd câţi ofiţeri SRI, călcaţi în picioare în interior, se vor adresa de azi înainte Comisiei SRI conduse de Ghiţă!

Cei care l-au numit pe Ghiţă în acea poziţie pierd din vedere un lucru esenţial. Toţi membrii Comisiei parlamentare de control SRI trebuie să primească aviz de acces la informaţii clasificate. Dacă nu primesc acel aviz, dispar din comisie! Ca profesionist în domeniu, vă spun limpede că, luând în considerare doar datele existente în acest moment, în surse publice, despre Sebastian Ghiţă, el nu poate fi avizat, legal, pentru acces la informaţii clasificate. Dacă în România ar exista analişti militari independenţi, ar urmări cu mare atenţie acest subiect. E limpede că Ghiţă a ajuns vicepreşedinte al Comisiei SRI cu acceptul clar al conducerii SRI. Aceleaşi personaje vor da “verde” şi pentru avizare, de dragul coerenţei… Aşa se ajunge la pierderea instantanee a credibilităţii unei întregi instituţii. Mai spun doar atât: e păcat, mare păcat!

Facem precizarea că acest interviu datează din anul 2013. 

SURSA  ziarulalbacazapada.ro .


Citește și:

populare
astăzi

1 O imagine cât o mie de cuvinte...

2 VIDEO Hopaaa, ce avem noi aici?

3 Încă o familie de „obscuri” cu avere uriașă

4 Citiți asta și apoi aruncați la coș sondajele mincinoase care-l dau pe Simion în turul doi

5 „Are 36 de kilometri și nu mai pornește, vă vine să credeți?”