Nadia din Iran face praf regimul de la Teheran: „Sunt una dintre milioanele de femei pe care le-aţi umilit!“
Într-un moment în care regimul dictatorial de la Teheran încearcă din răsputeri să promoveze un aşa-zis ataşament al poporului de figurile emblematice ale ţării, a venit o lovitură cruntă: Kimia Alizadeh, singura medaliată olimpică din istoria Iranului, s-a refugiat în Olanda.
Sâmbătă, a apărut şi primul mesaj postat de Kimia Alizadeh după fuga ei din Iran, deşi oficialii ţării au sperat până în ultimul moment să o convingă să revină pentru a spune lumii încă o minciună: că în Iran curg lapte şi miere şi nimeni n-are motive să fugă.
Postarea lui Kimia de pe Instagram face însă praf această imagine mincinoasă şi arată realitatea iraniană.
Ce a scris Kimia Alizadeh?
„Bună ziua, iranienii mei neajutoraţi, La revedere, poporul meu onest, Condoleanţele mele, oameni buni, oameni care sunteţi mereu îndureraţi! Voi cât mă cunoaşteţi? Doar văzându-mă la concursuri, la televizor sau în compania oficialilor regimului.
Să-mi permiteţi acum să-mi arăt adevărata faţă, cea necenzurată!
Ei spun (n.r. - oficialii regimului) că nu voi ajunge nicăieri (n.r. - după fuga din Iran). Eu merg şi mai departe şi spun că nici înainte nu ajunsesem nicăieri.
Eu, Kimia Alizadeh, n-am scris nici istorie, n-a fost nici vreo campioană şi nici portdrapel al vreunei delegaţii iraniene. Eu sunt una dintre milioanele de iranience batjocorite, de care s-au folosit, aşa cum şi-au dorit, în toţi aceşti ani. M-au dus pe unde au vrut ei, M-au îmbrăcat cum au vrut ei. Am repetat ce au vrut ei. S-au folosit de imaginea mea, când au vrut ei.
Când am câştigat câte o medalie, au spus că se datorează ţinutei islamice şi managementului lor. Eu n-am fost importantă pentru ei.
Nici unul dintre noi nu suntem importanţi pentru ei. Noi suntem o unealtă în mâinile lor.
Doar medaliile noastre contează ca să le cumpere la preţul stabilit de ei şi să profite din punct de vedere politic de pe urma lor. Dar, în acelaşi timp, îţi şi spun, ca să te jignească: femeia trebuie să se întindă cât îi e plapuma!
Dar eu am picioarele foarte lungi, se lovesc de pereţii din jurul patului, când mă trezesc dimineaţă. Cum puteam să fiu marioneta pe care o voiau ei?
Acum, când am plecat, spun că m-am umilit singură. Domnul Saei (n.r. - Hadi Saei, fost campion olimpic al Iranului la taekwondo, sport pe care îl practică şi Kimia), eu am plecat ca să nu fiu ca dumneavoastră şi să nu merg pe drumul pe care aţi mers dumneavoastră.
Eu, dacă mă comportam ca dumneavoastră, aş fi putut ajunge şi la bani şi la putere, chiar mai mult ca dumneavoastră.
Dar am întors spatele acestor avantaje. Eu sunt un om şi vreau să rămân un om. După mintea voastră misogină, care dispreţuieşte femeia, aţi crezut că Kimia e o femeie şi nu poate să vorbească!
Sufletul meu îndurerat nu poate tolera jocurile voastre murdare! Eu vreau să practic taekwondo şi să trăiesc în siguranţă, fericită şi curată. Altă dorinţă n-am pe această lume.
Dragii mei iranieni îndureraţi, Eu n-am vrut să progresez într-un sistem ridicat pe minciună şi corupţie!
Nu m-a chemat nimeni în Europa şi nu mă aşteaptă nimeni aici cu masa pusă, într-o grădină de lux.
Dar accept dificultatea de a trăi într-o ţară străină, pentru că n-am vrut să trăiesc în ipocrizie, minciună, nedreptate şi slugărnicie.
Această decizie pe care am luat-o e una mai dificilă şi decât câştigarea aurului olimpic! Dar, oriunde voi fi, voi fi copilul Iranului!
Mă bazez pe susţinerea voastră şi, în afară de încrederea voastră, nu vă cer altceva în acest drum dificil pe care l-am pornit.”
