Expertul în securitate Marius Ghincea, de la Syracuse University, și generalul (r) Virgil Bălăceanu, omul care a reprezentat România la Comandamentul NATO de la Bruxelles, susțin că suntem datori să ajutăm Ucraina, dar trebuie să apărăm și interesele țării și să obținem, la rândul nostru, garanții de securitate din partea SUA și sprijin financiar european pentru industria de apărare.

Sistem Patriot în Polonia FOTO Profimedia

România va oferi Ucrainei un sistem Patriot, decizie care va fi luată de Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT). Decizia provoacă dezbateri intense, iar Federația Rusă a profitat pentru a lansa noi amenințări la adresa României . Ce de făcut?

„Adevărul” a încercat să găsească un răspuns la această provocare și a apelat la un expert în securitate recunoscut și la unul dintre cei mai apreciați generali români.

Au acceptat provocarea expertul în securitate Marius Ghincea, de la Syracusse University și Institutul Universitar European din Florența, și generalul (r) Virgil Bălăceanu, omul care a reprezentat România la Comandamentul NATO de la Bruxelles şi a fost şef al Brigăzii Multinaţionale din Sud-Estul Europei, iar în prezent este președinte al Asociației Ofițerilor în Rezervă din România.

Ce am putea obține în schimbul donării unui sistem Patriot

Marius Ghincea spune că o decizie a României de a trimite un sistem Patriot nu reprezintă un casus belli, chiar dacă Rusia a transmis deja amenințări directe. În schimb, subliniază el, România poate și trebuie să-și urmărească și propriile interese, ajutând în același timp Ucraina.

„Am putea cere o varietate de lucruri în schimbul sistemului Patriot. Evident, putem cere ca SUA sau alți parteneri occidentali să ne ofere la schimb alte sisteme antirachetă, pe modelul acordurilor prin care au fost trimise tancuri sovietice din Europa Centrală în Ucraina. Alternativ, România ar putea include transmiterea sistemului Patriot către Ucraina într-un calcul de negociere mai larg pentru a atrage mai multă prezență americană și europeană în România. În special mutarea a mai multă tehnică militară aliată în România, cu scop de creștere a apărării și descurajării”, spune Ghincea.

„Un tratat de securitate cu garanții adiționale ar fi echivalentul unui CASCO”

Dar asta nu e tot. Dincolo de orice altceva am primi în schimb, România ar trebui să gândească și mai departe de atât.

„În final, cel mai ambițios ar fi să includem oferirea sistemului Patriot într-un calcul de negociere cu SUA pentru semnarea unui tratat bilateral de securitate care să conțină garanții similare celor oferite de articolul 5, ca o soluție complementară garanțiilor NATO”, explică Ghincea.

„Asta ne-ar oferi o siguranță mai ridicată că România se va bucura de sprijinul american chiar dacă, spre exemplu, Trump revine la Casa Albă și decide să abandoneze NATO, de facto. Un astfel de tratat ar putea fi modelat după tratate similare care există cu Israelul sau Coreea de Sud”, mai punctează expertul.

România ar fi prima țară europeană care ar obține asemenea garanții, dar nu și ultima.

„În Europa nu există astfel de tratate până în prezent. S-a considerat că garanțiile NATO sunt suficiente până în prezent. Însă având în vedere evoluțiile politice din SUA, s-ar putea să nu mai fie atât de suficiente”, mai explică Ghincea.

„Putem să ne gândim la garanțiile NATO ca la o asigurare RCA. Un tratat bilateral de securitate cu garanții adiționale ar fi echivalentul unui CASCO”, a pus punctul pe i expertul in securitate.

La rândul său, generalul (r) Virgil Bălăceanu spune că România poate și trebuie să ajute Ucraina cu un sistem Patriot. Este vorba, spune el, despre unul din cele patru sisteme Patriot de care dispunem în prezent, dintre care însă doar unul este operabil.

„Trebuie făcut totul «înțelept!»”

El admite că acest lucru comportă niște riscuri, însă câștigurile ar fi cu mult mai mari.

„Nu e foarte riscant, dar trebuie făcută... «înțelept!»”

La întrebarea cum s-ar putea face acest lucru înțelept, el a explicat: „Având în vedere ordinea operaționalizării! Să-l dăm pe ultimul în ordinea operaționalizării”, e răspunsul generalului.

Pentru cei care încă se îndoiesc de faptul că România trebuie să ajute Ucraina, generalul spune că dacă ar rămâne fără arme, Kievul ar fi învins cu siguranță de armatele ruse. Asta ar însemna ca România să ajungă să aibă graniță directă cu un stat belicos, Rusia, sau cu un stat transformat de Moscova într-o marionetă.

Asta nu înseamnă că România nu poate și nu trebuie să își urmărească și propriile interese. Pornind de la faptul că SUA și NATO acordă mai puțin interes zonei Mării Negre, România ar putea negocia un sprijin mai eficient și efective noi aliate. Dar și alte garanții de securitate sau un alt fel de sprijin.

Bani și sprijin pentru industria românească de armament

Pornind de la faptul că Uniunea Europeană le cere țărilor membre să sprijine Ucraina și să aloce fonduri importante și tehnologie militară Kievului, România poate cere și obține permisiunea pentru ca Bruxelles să agreeze un deficit mai mare, cauzat de banii cheltuiți pentru sprijinirea Ucrainei și de donare Patriot. Pentru că oricum, sumele mai mari ce vor fi cheltuite de România vor contribui la adâncirea acestui deficit.

„În aceste condiții poți să soliciți orice. Așa se fac jocurile în lupta asta, în lumea asta. Adică livrezi o baterie de rachete antiaeriene fie pe perioada cât ea va fi înlocuită printr-o nouă baterie asigurată de producător, pentru că noi le-am plătit și asta nu înseamnă că facem o donație fără să avem a patra baterie, fie se livrează alte echipamente militare inclusiv pentru donare pentru România cum ar fi echipamente militare de luptă antidronă, fie România este un membru al viitoarei comunități de construcție, de fabricare a rachetelor SkyCeptor, fie, iată, Uniunea Europeană asigură alte condiții legate de economia românească, dar mai ales legate de industria de apărare”, consideră generalului.

Pe de altă parte, în relația cu Statele Unite am putea chiar solicita renunțarea la vize. Însă cei care trebuie să apere interesele țării sunt aleșii României, iar ei vor fi responsabili.

„Deci sunt lucruri care pot fi discutate în asemenea condiții. Să le spunem măsuri compensatorii inclusiv în spațiul economic. Inclusiv dacă vreți în privința primirii vizelor, de ce nu. Orice se poate discuta în asemenea condiții, depinde de modalitatea în care tu decidentul politic, dacă ai luat o asemenea decizie, pregătești terenul înainte de a o lua. Și asta trebuie făcută la nivelul președintelui, la nivelul Ministerului de Externe, la nivelul prim-ministrului, la nivelul guvernului și dacă e cazul și la nivelul Parlamentului”, mai spune generalul.

El lansează și un avertisment și spune că a sosit momentul ca politicul să țină cont de experiza militarilor și a analiștilor din domeniu.

„În toate discuțiile, în toate negocierile, inclusiv acum, noi putem spune, avem de dat o baterie, dar am putea să o dăm în ondițiile în care capabilitățile în flancul de sud-est sunt reduse față de flancul de nord-est. Deci trebuie abordată problema la cel mai înalt nivel politic în mod direct. Există un dezechilibru între cele două părți ale flancului care trebuie să fie reglat. Iar din punct de vedere al reglării, militarii știu prea bine ce înseamnă acest echilibru între flancuri. Numai că militarii nu decid, militarii execută, ca atare sfera politică trebuie să ia o asemenea decizie, sigur, privind unele date tactice și tehnice, militarii sunt cei care pot să furnizeze asemenea date”, încheie generalul Virgil Bălăceanu.