Mureş: Bujorii de stepă de la Zau de Câmpie au răsărit mai târziu din cauza frigului
Bujorii de stepă (Paeonia tenuifolia) aflaţi în Rezervaţia botanică de la Zau de Câmpie, unica din Europa şi cel mai înalt loc din lume în care această floare s-a adaptat, au răsărit mai târziu din cauza temperaturilor scăzute din această primăvară, iar primele flori ar putea să apară la sfârşitul lunii aprilie sau la începutul lunii mai.
"În 2014, bujorul de stepă bătea un record la capitolul înflorire. Pe data de 5 aprilie apăreau primele flori, într-o primăvară timpurie cu temperaturi ridicate. Acum plantele au doar câţiva centimetri, aveau 5 cm înainte de frigul din ultimele zile, care i-a făcut să stagneze. Deşi se anunţa încălzirea vremii în această săptămână, la Zau de Câmpie e destul de rece şi cred că asta îi va mai întârzia. În aceste condiţii, cred că primele flori ar putea să apară undeva la sfârşitul lunii aprilie sau începutul lunii mai", a declarat, marţi, pentru AGERPRES, custodele rezervaţiei, Ciprian Cenan.
Bujorii de stepă de la Zau de Câmpie înfloresc în perioada aprilie-mai, uneori până în iunie, şi rămân înfloriţi doar şapte zile, au o înălţime între 10 până la 30 de centimetri şi au florile de culoarea roşu aprins, fapt ce le conferă un farmec unic.
Rezervaţia de la Zau de Câmpie este situată pe cel mai înalt loc din lume la care această plantă s-a adaptat, adică la peste 450 de metri, lotul de jos, iar diferenţa de nivel până la lotul de sus este de circa 25-30 de metri.
Rezervaţia mureşeană este situată la 5 kilometri de centrul comunei Zau de Câmpie şi a fost înfiinţată în 1932 de academicianul Alexandru Borza, considerat fondatorul şcolii româneşti de botanică, suprafaţa iniţială era de 2,5 hectare, iar primul custode, Marcu Sâncrăianu, a extins-o la 3,5 hectare, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
În Rezervaţia de la Zau de Câmpie sunt două loturi: Prin Hotărârea Consiliului de Miniştri din anul 1932, rezervaţia de sus, de pe deal, de 2,5 hectare, a fost declarată grădină botanică, iar rezervaţia lotul B, cu suprafaţă de un hectar, a fost declarată grădină botanică în 1959-1960.
În rezervaţia de sus, de 2,5 hectare, înainte de 1950 erau sub 10.000 de exemplare, la inventarul din 2014 erau 20.000 de exemplare, iar în rezervaţia de jos, care are un hectar, sunt peste 30.000 de exemplare.
Primele semnalări despre bujorul de stepă de la Zau de Câmpie au fost făcute în anul 1846, când floarea a fost expusă la Viena, într-un ierbar, cu ocazia prezentării florei Transilvaniei. AGERPRES / (A - autor: Dorina Matiş, editor: Karina Olteanu, editor online: Simona Aruştei)
Foto: (c) DORINA MATIS / AGERPRES FOTO
