În calendarul ortodox ziua de 9 martie marchează o sărbătoare însemnată, ziua celor patruzeci de sfinți mucenici (Măcinicii, Moșii de Mărțișor, Sfințișorii), o zi a ofrandelor alimentare specifice, spune cunoscutul cercetător etnografic Sorin Mazilescu.

În lumea satului de odinioară la praznicul Sfinților 40 de Mucenici din Sevastia - consumul ritual era menit să influențeze starea de sănătate și puterea de muncă a oamenilor în anul agricol care vine (în această zi se desfășura ieșirea oficială cu plugul la arat).

„ Colăceii făcuți în formă de păsări, albine sau oameni , atestă sincretismul practicii, care marchează astfel suprapunerea mai multor ceremonii: întâmpinarea primăverii și a păsărilor care se întorc la cuiburile lor, sărbătoare a albinelor, ce marca deschiderea anului apicol, dar și o sărbătoare a morților, a pomenirii celor uitați (de aici poate și marele consum de alimente rituale: patruzeci de pahare de vin, patruzeci de colaci, patruzeci de pești etc.). În unele părți, prezența turtițelor specifice este înregistrată ca un element component al ritualului de propițiere al apicultorilor („turtițele se ung cu miere pentru ca să trăiască stupii“)”, explică profesorul universitar Sorin Mazilescu.

Ce au consemnat folcloriștii români despre această sărbătoare

O serie de practici sunt legate de această zi în care se rememorează uciderea celor 40 de Mucenici care trăiau pe vremea împăratului Licinius şi care au fost martirizaţi, fiind aruncaţi în lacul îngheţat, pentru că au refuzat să renunţe la creştinism.

Cercetătorul Sorin Mazilescu arată, într-o suită de citate, ce au consemnat, de-a lungul anilor, folcloriștii și etnografii români cu privire la obiceiurile și tradițiile legate de această sărbătoare,

Toți oamenii care n-au nume de sfânt o serbează. Mucenicii sunt mijlocitori între oameni și sfinții cei mari și Dumnezeu (Speranția)

Se spune că au fost aruncați într-un iaz, unde au înghețat. Se face foc, să se încălzească mucenicii aceștia friguroși și înghețați . Au fost patruzeci de mucenici, cari, voind să se facă sfinți, au sărit într-o baltă cu apă rece, pentru a se chinui.Diavolul a făcut o baltă cu apă caldă alături și unul din oameni, neputând suferi atâta răceală, s-a dus în balta cea caldă. Venind Dumnezeu în acest timp cu patruzeci de cununi pentru a încununa pe mucenici, diavolul s-a aruncat și el în baltă, așa că a fost încununat și el și s-a făcut sfânt, iar omul din balta cu apă caldă s-a făcut diavol (Speranția).

La fiecare pahar se „ciritisesc” unii pe alții

Femeile se uită prin sită, pentru a-și vedea copiii morți, veniți la focuri să se încălzească (Speranția).

Patruzeci de sfinți au fost patruzeci de ficiori, și la un chef, la o veselie, s-au făcut toți patruzeci frați, adecă prieteni, de aceea se beau patruzeci de pahare de vin și se dau de pomană patruzeci de colaci (Niculiță-Voronca).

Se spune că la fiecare pahar se ciritisesc (felicită) unii pe alții, de aceea acestei sărbători i se mai zice și Dragostițele (Speranția,).

Se serbează pentru marea dragoste ce au că au scăpat de iarnă și au pus mâna pe primăvară Se fac focuri să fugă gerul. În această zi căldura iese din pământ de la o adâncime de nouă stânjeni (Speranția).

Se spune că în dimineața acelei zile se aleg patruzeci de sfinți de o parte și patruzeci de alta. Unii bat cu ciomegele în pământ să intre gerul, iar alții să scoată căldura. Se dezgroapă șerpii (Speranția).

Se scoate plugul și se mearge cu el la arat

Există tradiția că în această zi (sau a doua, a treia zi), să se scoată plugul și să se meargă cu el la arat. După ce au tras în mijlocul ogrăzii, iese stăpâna casei cu o cofă în care se află apă și un struț de busuioc, cu un topor, cu tămâie aprinsă, o bucată de pâine și puțină sare, se apropie de plugul cu boi și de lugari, îi afumă cu tămâie și îi stropește cu aghiazmă zicând:

„Cât de curată/ E tămâia/ Și aghiazma,/ Așa de curați/ Și voi să umblați,/ Nicicând să nu dați/ Peste vreun moroi/ Sau vreun strigoi,/ Să vă facă rău“. După ce a înconjurat, a tămâiat și a stropit de trei ori boii, plugul și carul cu boi, precum și pe plugari, apa rămasă este vărsată e picioarele boilor, pâinea și o parte din sare este dată plugarilor și boilor pentru a mânca, iar tămâia și toporul sunt puse jos, dinaintea boilor, pentru ca aceștia, înainte e plecare, să treacă peste ele (Marian).

Se scot întâi plugurile la câmp, cu preot, care face agheasmă și rugăciuni. Se pun doi colaci în coarnele boilor, pe care îi rup cei care mână boii și împart la toți să guste Plugarii, după ce beau patruzeci de lingurițe de vin, pleacă la plug (Speranția).

În Mehedinți, bărbații merg la vie

Bărbații norocesc, în Mehedinți, făcând o plimbare la vie, cu o sticlă de vin și un bundărete (maț gros), ori dezgropând vreo damigeană ascunsă în vie cu un an în urmă. Taie câteva corzi de viță, ca via să simtă dorința de rod bogat (Chicet).

Sărbătoarea stupilor. Se scot stupii afară, se retează, se bea rachiu cu miere. După prânz ieșeau în deal la cramă, când erau viile bune. Se curăță stupii de fagurii uscați. Stupii se ung cu rachiu de drojdie și zeamă de mucenici, pentru ca să se înmulțească albinele și mierea

Se împarte miere de stup pe la vecini, și pâine (Speranția). Se fac bradoși în forma albinei, se ung cu miere și se împart pe la copii (Fochi).

Femeile fac câte o turtă pentru fiecare sfânt

Se face o turtă, iar pe ea fac cu țeava atâtea semne (ca faguri de miere), câți stupi are. Se unge apoi cu miere și se dă de pomană, ca să roiască tupii (Speranția,). Este obiceiul că la patruzeci de sfinți fac femeile turtèle, câte una de fiecare sfânt. Turtelele sunt niște plăcintuțe de făină de grâu nedospite, sărate, unse pe deasupra cu jertfă, care este zamă pregătită din turtoiul de sâmburi de bostan (Viciu).

La patruzeci de mucenici se fac mai multe feluri de copturi, care se împart întru amintirea celor patruzeci de mucenici. Se fac colaci în formă de om cu cap, care se ung cu miere și se presară cu nuci pisate. Acești colaci se numesc brânduși, brândușei, bradoși, sfinți și sfințișori. Afară de acești bradoși, mai fac un bradoș mai mare în formă de om, cu gură, urechi, nas, dar orb, și-l numesc uitata. Acesta se face întru pomenirea morților care în timpul anului ar fi fost uitați, nepomeniți (Elefterescu).

Femeile duc măcinici la biserică; la întoarcerea acasă, dau de pomană – pentru sufletul morților – la vecini și rude, măcinici, covrigi, pâine și alte lucruri de mâncare (Fochi).

„Tună ger și ieși căldură, să se facă poamă bună”

Copiii ies la soare și bat cu ciomegele în pământ, zicând: Intră frig și ieși căldură,/Să se facă vremea bună/Pe la noi pe bătătură! (Fochi).

Dau de trei ori cu toporul în pământ și zic: „Tună ger și ieși căldură, să se facă poamă bună!“ (Speranția).

Se fac colaci în care se pun boabe de cânepă. Aceștia se frâng în coarnele plugului și apoi se aruncă în sus, zicând că atât să se facă bucatele la vară. Se fac bradoși, ca să rodească câmpul, și se spoiesc cu miere, ca să rodească stupii (Speranția).

Se fac din pâine nedospită colăcei, care se cheamă maie sau măciuci, cu care mucenicii vor bate în pământ să iasă căldura din el. Se fierb în apă sărată, se pun în străchini cu zeamă cu tot, peste care se pune miez de nucă, lapte de sămânță de cânepă (jilfă) pisată, strecurată și fiartă (Fochi).

„Îmi dau smoala de pe mine și iau floarea de pe tine!”

În ziua de patruzeci de mucenici se sărbătorește de fete și mărțișorul. Mărțișorul se pune pe un mărăcine înflorit ce se zărește de fată pentru prima dată. Fetele merg acolo și pun mărțișorul pe mărăcinele înflorit, pronunțând următoarele cuvinte: „Îmi dau smoala de pe mine și iau floarea de pe tine!“ (Speranția).