Divorţul e considerat, de multe ori, o salvare de către cei implicaţi în relaţie şi un act condamnabil de către cei din exterior. În realitate, însă, poate fi sfârşitul care dă posibilitatea unui nou început.

Cele mai multe separări au fost înregistrate în București FOTO Shutterstock

Printre motivele care duc la separarea soților se regăsește moda nepotrivirii de caracter, o sintagmă care ascunde, de fapt, multe lucruri. Vine apoi infidelitatea, acuzată, de regulă, de femei. O cauză frecventă este evoluţia separată a soţilor în căsnicie. Unul progresează mai repede profesional sau se maturizează mai repede. Deşi au plecat din acelaşi loc, soţii nu mai sunt pe aceeaşi lungime de undă. Şi sărăcia este o cauză des întâlnită. De remarcat, totuşi, că infidelitatea este invocată în majoritatea cazurilor.

"Fie din motive psihologice când partenerul pune presiune de foarte multe ori inutilă. Fie din motive externe. Îşi găseşte marea dragoste ulterior. Deci cauze pot fi multiple, dar ţineţi minte este un drept pe care îl avem atunci când nu mai suntem confortabili într-un cuplu", a declarat Ciprian Necula, sociolog, pentru observatornews.ro . Un studiu recent arată că în România soții aleg să se separe mai ales după ce apar copiii.

40-44 de ani, vârsta critică

De departe, Capitala este campioană la divorţuri. 2016 cazuri, reprezentând 8,7% din numărul total înregistrat la nivel naţional, au fost bifate doar în București. În top urmează judeţele Argeş şi Constanţa. În Covasna şi Caraş-Severin, în 43% din cazuri, căsătoria a fost desfăcută din vina ambilor parteneri.

Cei mai mulţi români divorţează între 40 şi 44 de ani, atât bărbaţi cât şi femei. Vârsta medie a soţilor la divorţ este de 44,3 ani pentru bărbaţi şi de 40,7 ani pentru femei.

Românii din mediul rural rămân căsătoriţi mai mult timp decât orăşenii. Doar în 11 judeţe din ţara noastră rata divorţului a fost mai mare la sat decât la oraş.

Premieră în România: o instanţă a stabilit custodia unui cățel.

Recent, un judecător din România a statuat, în premieră naţională, că un animal de companie este o fiinţă vie care nu poate fi obiectul unui partaj într-un proces de divorţ, ca un dulap sau o maşină, şi a încredinţat căţelul familiei părţii care a dovedit că l-a îngrijit şi supravegheat.

Hotărârea a fost pronunţată de Judecătoria Chişineu Criş chemată să împartă bunurile a doi soţi aflaţi în divorţ, proces în cadrul căruia femeia a solicitat ca bichonul familiei să nu fie considerat un bun, ci ca o fiinţă, şi să-i fie încredinţat.